Fețele dragostei

Posted on by racoltapetru6

Munti Cu V

M-ai întrebat cât de mult te iubesc,
Iar eu ți-am arătat cel mai înalt munte,
Nu știam atunci că nu-ți plac înălțimile
Și-l vei alege pe cel cu dragostea cât o colină.

Mi-am cules din codri sentimentele rănite
Și le-am semănat pe necuprinsul oceanului,
Dar, când am vrut să o ofer altui suflet,
Am fost refuzat, pe motiv că nu știe să înoate.

Am clădit o altă iubire, printre nori,
Nici aceasta nu a avut parte de căutare,
Cu argumentul că norii aduc cu ei furtună
Și, adesea, provoacă inundații.

Iubirea mea și-a schimbat mereu fața,
A fost, pe rând, în razele de soare,
În adierile răcoroase de vară
Sau în stelele nopților senine.

Nu m-au descurajat refuzurile repetate,
Sunt sigur că există undeva o ființă
Care are o dragoste cu același chip
Și în același moment de potrivire.

Autoportret

Posted on by racoltapetru6

Îmi amintesc de ziua când ne-am cunoscut
Și m-ai examinat doar superficial,
Deși nu-mi place să m-ascund după un scut,
Nu te-ai căznit să vezi ce am mai special.

Numai eu ți-am remarcat unicitatea,
Te-am abordat cotidian, fără pardon,
Sperând să percepi și tu realitatea:
Că inimile noastre bat la unison.

Treptat, ajuns-am să ne luăm de mână
Și să ne bucurăm de-același răsărit,
Iar după ziua ce-n frumuseți se-adună,
Să adormim îmbrățișați în asfințit.

Azi mă-nțelegi când gândurile mă robesc,
De parcă sunt prizonier în lumi străine,
Ai învățat că, orice-ar fi, tot te iubesc,
Și oriunde-aș fi plecat, mă-ntorc la tine.

Te asigur că ai să vezi de multe ori,
Dar aș fi bucuros să mă crezi pe cuvânt,
Că sunt același romantic cu capu-n nori
Și cu picioarele înfipte în pământ.

Lifestyle: Cu capul in nori si buzunarele goale: 2 clisee care te tin departe de bogatie

Împrumuturi tomnatice

Posted on by racoltapetru6

”Dă-mi frunzele tale ruginite
Și ți le voi înapoia verzi, la primăvară”
Astfel i s-a adresat toamna pomului.
”Dă-mi inima ta ofilită
Și ți-o voi da înapoi întinerită”
Mi-ai spus tu cu un zâmbet promițător.
Toamna și-a ținut întotdeauna cuvântul,
Numai eu aștept zadarnic primăvara mea.

Imagine de stoc gratuită cu bancă, bătrân, bătrân stând pe bancă

 

Gusturi pierdute

Posted on by racoltapetru6

Cea mai veche ciocolata din Romania - GALERIE FOTO

Caut plăcerile de-altădată,
Arome ce mă-ntoarnă în trecut,
Cum ar fi cel de primă ciocolată
Sau amețeala primului sărut.

Nu pot uita nici dulcea limonadă,
Băută sub un soare arzător,
După minute lungi de stat la coadă,
În fața unui singur vânzător.

Îmi amintesc de mărul din grădină,
Acea savoare n-o mai regăsesc,
Iar orice încercare mi-e străină
De gustul pe care mi-l amintesc.

Nici bradul de Crăciun n-are mireasma
Pe care o știam de mic copil,
Și îmi provoacă an de an fantasma
Că am fost condamnat la un exil.

Nu vreau să se-nțeleagă că am mofturi,
Dar nu-ncetez mereu să mă uimesc:
Au dispărut de tot acele gusturi
Sau eu nu știu să le mai regăsesc?

Când se coace poezia

Posted on by racoltapetru6

Ți-am scris câte un vers pe fiecare frunză,
Am început din primăvară, pe răcoare,
Când verdele crud se înfiora de sentimente
Și promitea să le transmită mai departe.

A trecut vara și nu le-ai observat,
Deși frunzele te mângâiau cu gingășie,
Iar eu te purtam prin grădina literară,
Sperând să-mi deslușești mesajele vii.

Toamna, frunzele au început să cadă,
Versurile mele păreau pierdute odată cu ele,
Doar fructele își etalau formele noi
Și te îmbiau să le savurezi aromele.

Ai cules un măr și mi-ai spus că simți iubire,
Ai gustat din struguri și te-a cuprins voia bună,
Ai mirosit o gutuie și ai devenit nostalgică,
Iar când ai savurat o pară, inima ți s-a înmuiat.

Atunci am știut că versurile nu au murit,
S-au adunat în strofe și s-au copt,
Odată cu roadele din grădină,
Și fiecare fruct a devenit poezie.

Roadele Toamnei – Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

 

Călătorii în trecut

Posted on by racoltapetru6

 

Călătoriile în … TIMP: Mașina timpului! | Evenimentul Zilei

Mașina Timpului există de milenii,
E inoculată în fiecare dintre noi
Și o folosim călătorind în trecut,
Îmboldiți de nostalgii îmbietoare.

Ne reîntâlnim cu natura de altădată,
Duium de pești saltă în ape neprihănite,
Pădurile ne îmbrățișează cu prospețime,
Iar marea respiră cu plămâni nealterați.

Tu îmi apari mai frumoasă ca niciodată,
Văd în ochii tăi fericirea incomensurabilă,
Chipul îți e luminos ca floarea soarelui,
Iar mângâierile tale mă euforizează.

Mă întorc în timp ca un dependent,
Și îl perfecționez cu fiecare vizită,
Fără riscul de a-l schimba pentru ceilalți,
Pentru că o fac doar cu gândul.

Vârstele ploii

Posted on by racoltapetru6

imagini in ploaie 11[1] – Poveştile unei femei

Ploaia-i o minune clară,
Fără trucuri sau vreo taină,
Ea-nflorește-n primăvară
Și încărunțește-n iarnă.

E miracolul ce crește
Din atingerea ușoară,
În aversa ce lovește
Și cu gheață, când e vară.

Toamna o maturizează
Și-i provoacă nostalgie,
Iar atunci realizează
Că mai are energie.

Este perioada-n care
Va turna fără de milă,
Uneori cu apăsare,
Alteori, mai mult de silă.

Simte că îmbătrânește,
De căldură parcă-i stoarsă,
Iarna, părul îi albește
Și-n fulgi de nea se revarsă.

 

Dosarele X

Posted on by racoltapetru6

Am bătut la poarta Subconștientului,
Să îmi revendic zestrea de amintiri pierdute,
Tezaurul de sentimente care mi-au fost confiscate,
Averea spirituală sustrasă de-a lungul anilor.

Am vrut să trec granița spre dosarele ascunse
În mai multe vise dinspre dimineață,
Dar am fost respins de fiecare dată,
Cu motive pe care nu le puteam înțelege.

Mi s-a spus că amintirile mă vor sufoca,
Cunoștințele adunate mă vor înnebuni,
Iar noianul de sentimente m-ar înăbuși,
Ca într-o oală aflată sub presiune.

Zadarnic încercam să mă strecor Dincolo,
Pentru a percepe rostul vieții și al morții,
Eram oprit mereu de un grănicer vigilent,
Cu aceeași explicație dezamăgitoare:
”Încă nu e timpul pentru Marele Adevăr,
Întoarce-te la treburile-ți mărunte,
Din care aici se adună adună picătură cu picătură
Și ți se vor înapoia când vei fi pregătit”

N-am încetat să-mi caut Subconștientul ,
Știu precis că într-o zi voi pătrunde în el,
Iar atunci nu mă voi mai întoarce,
Așa cum nu a mai făcut-o nimeni.

 

 

Să ne iubim multicolor

Posted on by racoltapetru6

Când te-am iubit în roșu, tu mă iubeai în verde,
Eu te urmăream printre fructe coapte, tu mă rătăceai printre frunze.
Apoi ai trecut la dragostea în galben,
În timp ce eu te așteptam în albastru,
Tu mă căutai printre floarea-soarelui,
Iar eu răscoleam izvoare de munte.
E greu când iubim în culori diferite
Și drumurile noastre se pierd în zări paralele;
Hai să ne iubim multicolor,
Vom avea mai multe șanse să ne găsim
Pe cărări pictate în mii de nuanțe,
Alese într-o ordine numai de noi cunoscută
Și împărtășită dintr-o privire a ochilor,
Chiar dacă sunt de alte culori.

Ce spun culorile despre noi - explicatiile specialistilor: galbenul arata ca suntem stresati, iar albastrul - nevoia de comunicare. Ce nuante trebuie sa evitam | Slobozia | Ziare.com

 

Politică de baltă

Posted on by racoltapetru6

Patru broaște crăcănate,
Gureșe și înfoiate,
Făceau mare gălăgie
Pe o baltă din câmpie.

Tema era delicată
Și foarte solicitantă,
Căci se alegea, pe bune,
Cine va fi șef de mâine.

– Eu merit să fiu alesul
Dacă vă doriți progresul
Și-o noapte mai luminoasă,
Spuse o broască făloasă.

– Numai eu pot fi stăpână,
Strigă broasca mai bătrână,
Mă pricep ca nimeni alta
Să împart tot ce-are balta.

– Ba vă spun eu că secretul:
E s-alegeți tineretul,
Iar asta mă cam indică,
Spuse una tinerică.

– Dacă m-alegeți pe mine,
Zise-un broscoi plin de sine,
Fac soarele să dispară,
Că prea ne topește-n vară.

Și-n timp ce-analizau fraza,
N-au văzut cum vine barza
Care l-a pescuit din zbor
Pe ultimul cuvântător.

– A fost stabilit de soartă,
El s-ajungă șef de baltă,
Și chiar acuma a zburat
Să stingă soarele-nfocat.

Așa au decis cu toții,
Și de-atunci, în toiul nopții,
Broaștele îl cheamă-ntruna,
Certând stelele și luna.

Imagine gratuită: broasca, lac, apa, amfibieni, animale