
Frunză verde de spanac,
Nu îmi place să atac,
Dar o fac cu-ncrâncenare,
Când e vorba de-apărare.

Frunză verde de spanac,
Nu îmi place să atac,
Dar o fac cu-ncrâncenare,
Când e vorba de-apărare.

Te rog astăzi, Moș Crăciun,
Și cu cei răi să fii bun,
Să le-aduci, pe înserate,
O nouă mentalitate.

Înainte te stingeai
Făr’ să știi ce boală ai,
Azi, boala ți-e detectată
Și poți muri împăcată.

Multă lumea scoate fumuri
– Și nu doar arzând tutun -,
Unii se fălesc cu bunuri,
Alții își fac viața scrum.

După o sută de ani,
Unitatea-i peste poate,
Când avem mii de orfani
Și familii dezbinate.

Omul rău ce-arată bine,
Se poartă frumos cu tine,
Din vorbe te cucerește
Și prin spate te lovește.

Când mă uit la mii de stele,
Distanțele-s la-ndemână,
Și-aș porni la braț cu ele
Să ne plimbăm împreună.

Din doruri secătuite
Ce-mi aleargă spre apus,
Rămân unele dosite
Printre norii cumulus.

Îl aștepți cu nerăbdare
Și-l primești cu încântare,
Te zbați ca totul să-i placă,
Dar te bucuri și când pleacă.