Campanie umoristică

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fiți amabil, aveți grijă și de geamantanul meu, până cumpăr un ziar.
– Domnule, știi că vorbești cu un parlamentar?
– Da? E, nu-i nicio problemă. N-am în el decât niște rufe murdare…

* Doi canibali stăteau de vorbă, iar unul dintre ei se văita că îl doare capul.
Celălalt îi spune:
– Ce să-ți fac, dacă te îndopi numai cu intelectuali?

* Șeful povestește un banc. Toți râd în hohote, în afară de unul.
– Tu de ce nu râzi?
– Apoi, eu oricum mă gândeam să-mi dau mâine demisia…

* Într-un apartament al unui bloc select de locuințe locuiește o fată bătrână. O vecină o întreabă mereu de ce nu se căsătorește, de ce nu-și găsește și ea un bărbat cumsecade.
– De ce?, răspunde bătrâna domnișoară. Doar am un câine, un papagal și o pisică. Astea-mi sunt destule până peste cap.
– Dar, totuși, aceste animale nu pot ține loc de soț.
– Cum să nu? Câinele mârâie mereu, papagalul înjură toată ziua, iar pisica-i plecată toată noaptea…

* Vine o tipă la doctor și-i spune:
– D-le doctor, dați-mi ceva pentru soțul meu, ca să fie ca un taur la pat.
Doctorul:
– Dezbracă-te! Începem prin a-i pune coarne!

* Soția se adresează cu indignare soțului:
– Iarăși te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…
Soțul răspunde:
– Da, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!

* Constatarea unui șofer:
Dacă nu înjuri când conduci, înseamnă că nu ești atent la drum.

* Căpitanul către soldat:
– Au fost mai multe plângeri împotriva ta, faptul că te contrazici cu toată lumea!
– Adevărat, sunt avocat și nu vreau să-mi uit meseria!

* Un moldovean sună la o linie fierbinte:
– Ce faci?
– Gem…
– Bun așa, trimite și mie vreo 2 borcane…

* Două blonde:
– Tu schiezi?
– Aș vrea, dar afișul ăla nu îmi dă voie: „Interzis cu sanii pe partie!”

* Degeaba ai cur de braziliancă, dacă ai față înmatriculată în Bulgaria.

* „Râzând de propriile greșeli, îți poți lungi viața!” (Shakespeare)
„Râzând de greșelile nevestei, îți poți scurta viața!” (Nevasta lui Sheakespeare)

* În Iran, hoții sunt amputați.
În Finlanda, imputați.
În România, deputați.

* – Care mai e situația în România?
– Mulțumim lui Dumnezeu, de bine de rău, avem pe cine înjura!

* Ion cu Maria se prezintă la spital. Ion este tare bolnav. Intră singur la doctor, în timp ce Maria îl aștepta afară. Ion iese cu o rețetă în mână.
Maria: – No?
Ion: – Mi-o dat niște supozitoare și mi-o spus că se iau pe cale anală…
Maria: – Anală? Ce-i aia?
Ion: – Da nu știu, tu Mărie…
Maria: – Păi du-te de-l întreabă…
Ion intră să-l întrebe pe doctor și iese imediat afară.
Maria: – No?
Ion: – Păi o zis că-i pe cale rectală…
Maria: – Dar aia ce-i?
Ion: – Nu știu, tu Mărie, las că văz acasă…
Maria: – Mă, du-te de-l întreabă acum.
Ion: – Nu mai intru a treia oară…
Maria: Ba du-te…
Ion se decide să intre și iese și mai repede:
Maria: – No?
Ion: – Vezi, acum s-a-nervat și o zis să mi le bag în cur!

* În momentul în care șaormarul începe să taie carnea, deja îmi plouă în gură.
La voi, la Vegani, e tot așa când cineva tunde iarba?

* La poarta Raiului, un american, un evreu și un român. Iese, într-un final, obosit și transpirat, Sf. Petru:
– Măi băieți, e aglomerație mare azi aici, locuri nu prea sunt… N-ați vrea voi să vă întoarceți? Uite, plătiți o taxă de 100 de dolari și vă trimit înapoi.
Americanul scoate repede banii și în minutul următor se trezește în ambulanță, resuscitat. Povestește ce s-a întâmplat și doctorii îl întreabă:
– Bine, dar evreul și românul unde sunt?
– Păi nu știu, eu i-am lăsat acolo; evreul se tocmea să mai scadă din taxă și românul urla să i-o plătească guvernul…

* Nevastă-mea e ca o grenadă. Dacă-i scot inelul, îmi dispare casa.

Urechile naturii

Posted on by racoltapetru6

Micuța Lili descoperă lumea, iar părinții ei o redescoperă alături de ea. Totul pare nou în jurul ei și trebuie explorat, cunoscut, mirosit, pipăit, gustat… Întrebările vin ca o avalanță pentru mami și tati, care au nevoie de multă inspirație pentru a o mulțumi cu răspunsuri cât mai lămuritoare. Se spune că la cinci ani, copiii sunt cei mai receptivi și curioși la tot ce-i înconjoară.

Alimentația e un subiect vast, cu care intră în contact din primele zile de viață, un domeniu în continuă schimbare chiar și pentru adulți. Lili, ca orice copil preșcolar, dorește să-și urmeze părinții peste tot și în toate, să îi imite în comportament și să mănânce aceleași feluri, în același mod. Așa s-a întâmplat și atunci când tati a vrut să-și surprindă familia cu două feluri de mâncare chinezească la pachet, de la Wu Xing. Îi plăcea mâncarea picantă și auzise numai cuvinte de apreciere de la cei care au gustat-o. Era ocazia perfectă de a-și încerca îndemâna în mânuirea bețelor. De la acest eveniment nu putea să lipsească micuța Lili, mirată și curioasă de ce se găsea în cele două cutii.

– Tati, dar astea ce sunt? Parcă ar fi furnici…

Furnici în copac (iute)

 

– Ai ghicit! Chiar așa li se spune: Furnici în copac, dar nu sunt furnici de-adevăratelea, ci mici bucățele de carne tocată, amestecate cu spaghete de soia. Nu-s prea picante pentru tine?

– Sunt foarte bune, dar cam ustură la limbă… Iar astea de dincoace cum se cheamă?

– Le zice Urechi de lemn…

– Vai da’ ce urechi gustoase! Ce lemn e ăsta?

Urechi de lemn în sos chinezesc

 

– De fapt sunt ciuperci foarte delicioase, mai ales pentru copiii care vor să crească mari și sănătoși.

Apoi se adresă soției, care încă nu gustase din bunătăți:

– Sunt recomandate și adulților, deoarece reduce nivelul de colesterol și are proprietăți anticoagulante. Ia încearcă, draga mea, să vezi ce textură elastică au, doar sunt de la #wuxingstie.

A fost, într-adevăr o experiență plăcută pentru toți trei, pe care au repetat-o de câte ori au avut prilejul. Lili a devenit mare fan al ”Urechilor de lemn”, care i-au stimulat imaginația, mai ales când au ieșit la pădure, să culeagă ciuperci și au văzut un arbore invadat de ciuperci.

logo wu xing (2)

– Tati, uite un copac cu multe urechi de lemn! Să nu le culegem, ca să nu rămână surd.

Au râs ambii părinți și s-au limitat doar la „urechile” găsite la sol. Cine știe, poate Lili are dreptate, iar ciupercile pot fi mai mult decât un ingredient sănătos pentru o masă benefică, e natură vie într-un castron sau cutie. WuXing știe!, nu degeaba mâncarea chinezească e apreciată în toată lumea.

Acest articol participă la #Superblog 2016

Ceapa… mai scumpă decât aurul!

Posted on by racoltapetru6

A fost odată un om căruia îi plăceau călătoriile și aventurile, pe nume Saul Visătorul. Într-o zi, un înțelept rătăcitor i-a povestit despre o țară în care nu era cunoscută ceapa. „Nu au ceapă?”, a exclamat Saul Visătorul. „Cum pot să se bucure de mâncare fără ceapă? Trebuie să merg într-acolo și să-i fac să afle despre acest minunat aliment”.

Fără să mai stea mult pe gânduri, și-a încărcat căruța cu ceapă și a dat bice calului. După o lungă călătorie, a ajuns în cele din urmă în țara despre care îi vorbise înțeleptul și s-a îndreptat direct către palatul imperial, unde a fost primit de însuși împăratul.
„Maiestate, îți aduc o nouă plantă, care are calitatea unică de a îmbunătăți gustul oricărui fel de bucate. A o gusta reprezintă un deliciu pentru cei cunoscători. Te îndemn să o încerci cât mai repede.”
„M-ai făcut curios”, a răspuns împăratul. „Voi gusta din planta ta, dar te avertizez că dacă este dăunătoare îți vei pierde capul”.

Dineul la care urma să servească ceapa s-a transformat într-un eveniment oficial, la care au fost invitați toți curtenii, miniștrii și nobilii din imperiu. Felurile de mâncare, gustate mai întâi de către Saul Visătorul, au fost puse în fața tuturor invitaților și a aleșilor oaspeți. Reacția față de ceapă a fost nemaipomenită. Gustul, mirosul și suculența cepei au fost ridicate în slăvi de toată lumea. Împăratul i-a cerut imediat lui Saul să îi dea întreaga încărcătură din căruță și i-a dat în schimb greutatea cepei în aur.

Imagini pentru poze cu ceapa

Atunci când Saul s-a întors în satul său, un comitet de cetățeni de seamă l-au primit în mod festiv și l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore, Saul Visătorul a povestit despre splendorile și minunățiile văzute în acea țară îndepărtată, în care aurul valora la fel de mult precum ceapa.

Unui om strecurat prin mulțimea de ascultători, numit Kolbojnik, care visa de când se știa să ajungă bogat, i-a trecut prin cap o idee măreață, despre cum ar putea să câștige o comoară mult mai mare decât Saul Visătorul. Usturoiul! Nu era acesta nu doar mai de preț, dar și infinit mai gustos și mai aromat? De ce să nu strângă câțiva saci cu această delicatesă și să îi ducă în acea țară îndepărtată? Dacă lui Saul îi dăduseră aur în schimbul cepei, el ar fi putut să primească diamante pentru usturoiul său. Kolbojnik și-a încărcat căruța cu usturoi și a pornit în grabă către vestita împărăție.

La fel ca și Saul, de îndată ce a ajuns la destinație, a cerut să fie primit la palatul regal. Și, așa cum se aștepta, usturoiul a fost și mai lăudat decât ceapa. Împăratul s-a sfătuit vreme îndelungată cu consilierii săi despre ce răsplată să îi dea nobilului oaspete. După părerea lor, aurul nu era îndeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasă plantă, un fel de mâncare care i-ar fi încântat chiar și pe Dumnezeu și îngerii săi. În cele din urmă, s-au hotărât să îi ofere străinului cel mai prețios lucru pe care îl aveau.
În acest fel, Kolbojnik s-a întors acasă cu… cinci saci de ceapă!!! 😀

Autor necunoscut

Locul unde oamenii devin mai buni

Posted on by racoltapetru6

De când eram flăcău, mi-a plăcut să iau masa la restaurant, în măsura în care îmi permiteam din punct de vedere financiar. Aș fi făcut la fel și după ce m-am însurat, dar nevasta era prea atașată de maică-sa, iar cea din urmă avea prejudecăți în ceea ce privește servirea într-un local public. Iar dacă soacra nu voia să vină, soția avea un pretext să mă refuze : „doar n-o s-o las singură pe mama, că oricum ne vedem puțin peste săptămâna, cu programul meu…”. Nici socrul n-avea curajul să-și înfrunte consoarta. Poate cele vreo două experiențe neplăcute de la început au contribuit la hotărârea mamei-soacre de a nu mai lua masa în vreun local public. Într-unul ne-a servit un chelner, după un dialog de genul:
– Să vă aduc mâncarea?
– Ce am putea alege?
– Între DA și NU!
S-a dovedit că oricare răspuns era greșit, iar soacra mi-a reproșat tot mie. Au trecut ceva vreme de când n-am mai mâncat în vreun restaurant, timp în care am încercat tot ce știam ca să o îmbunez pe mama-soacră, însă orice făceam nu îi era pe plac. Dacă veneam cu flori pentru amândouă, auzeam prin intermediul nevestei că sunt zgârcit să iau ceva mai consistent. Dacă, de ziua lor, le luam bijuterii, soacra strâmba din nas și îmi reproșa că stric banii pe nimicuri de prost gust. Când am cerut ajutorul socrului, acesta mi-a spus să tac și să mă supun, ca și el.

Simțeam răceala relațiilor dintre noi, mai ales că nici acasă nu prea luam masa deodată. Soacra gătea de obicei, având mai mult timp, și n-o făcea rău. Doar că rețetele ei aveau o limită, iar eu visam la ceva nou, așa cum încercam nu cu mulți ani în urmă. Mâncam în tăcere, sub privirile aspre ale bucătăresei, ce aștepta mereu cuvinte de laudă la adresa preparatelor sale. Cam la atât se limita dialogul, chiar și în zilele de weekend.

Se apropia aniversarea zile de naștere a soacrei, iar eu nu știam ce aș mai putea să-i ofer, fără a fi criticat. Mi-am zis că era nevoie de ceva radical, ceva prin care să demonstrez că sunt un ginere inspirat și plin de inițiativă.

Residence Hotels mic

Nu uitasem zilele minunate petrecute cu Mitică la Residence Hotels, iar aceasta a fost revelația și cartea decisivă pe care trebuia să joc. O cină la renumitul său restaurant cu specific mediteranean București. Am folosit toate armele și aliații (socrul și soția) pentru a o convinge, dar am reușit. Doar era vorba de viitorul familiei noastre.

domenii-15

Știam că amândouă restaurantele hotelului sunt printre cele mai bune din București, iar eu testasem printr-o norocoasă ocazie atât Oliviers, cât și Citroniers, pentru cel din urmă făcând rezervări de această dată. Eram emoționat precum un mire la nuntă, doar că acum mireasa părea să fie soacra, pe chipul căreia căutam să citesc fiecare impresie. Era sobră și îmbrăcată elegant, la fel cum avea pretenția să fim și noi. Înainte de a fi conduși la masa noastră, a privit cu atenție toată sala. Am citit în ochii ei mulțumirea.

domenii-9

 

Chelnerul s-a prezentat imediat, cu un meniu bogat, un zâmbet firesc și o amabilitate naturală. Eu și socrul am comandat câte un gin, iar femeile, coctail de fructe. La antreu am ales tentacule de caracatiță, urmată de o ciorbă mediteraneană din fructe de mare, foarte apreciată de soacră și fiica ei. Era prima dată când lăuda o mâncare pe care nu o preparase ea. Noi, bărbații, am fost încântați de somonul delicios de la felul doi, stropit din belșug cu câteva pahare de vin alb, premiat peste hotare. Atmosfera s-a destins ca prin minune, iar noi am început o conversație plăcută, de parcă eram într-un loc vrăjit. Soacra ne zâmbea cum n-o mai făcuse de mult, iar socrul o admira în acordul delicat al muzicii. Apoi a invitat-o la dans, iar eu și cu nevasta ne-am bucurat de un dialog intim și plăcut, precum doi porumbei.

meniu-150

Au urmat alte coctailuri sofisticate pentru fete, alte pahare de vin pentru băieți, dar și un tiramisu cum n-am mai gustat vreodată. Încă o stea câștigată de bucătarii restaurantului și, implicit, de mine în fața soacrei. Târziu, când oboseala și-a spus cuvântul, am comandat un taxi și am plecat spre casă. A fost o seară în care s-a dovedit că nu numai dragostea trece prin burtă, ci și prețuirea.O seară în care minunile au venit pe platou și au înmuiat o inimă cătrănită.

meniu-88

 

De atunci, am grijă să repet periodic această experiență, fără a aștepta ocazii speciale, iar atmosfera de acasă s-a îmbunătățit substanțial. Soacra nu mă mai lasă să mănânc singur, iar de multe ori reușim să fim toți la masă. Cu poftă mare și bună dispoziție.

 

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Noul mod de viață occidental

Posted on by racoltapetru6

Șahul și noul mod de viață occidental, din perspectiva copiilor

„Predau șah la mai multe școli dintr-o metropolă occidentală. Am mereu cu mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare. Copiii, majoritatea între 7 și 10 ani, băieți și fete de toate etniile și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.

– Deci, copii, la șah avem 16 piese albe și 16 negre. Albul mută primul și…

Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:

– E întotdeauna așa? Albul mută mereu primul?

– Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…

– Nu e corect, întrerupe altul. Ar trebui să mute amândoi primii. Sau negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie…

– Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior, haideți să trecem mai departe. Așadar, cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…

– Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.

– Nu chiar, zic eu cu blândețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt, ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc…

Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zâmbet de satisfacție.

– Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura și ca nebunul.

Fetele protestează.

– Cum puteți spune că o regină mută la fel ca un nebun? Dvs. jigniți femeile!

– Nu, dragii mei, așa este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge mereu strâmb, adică pe diagonală.

– Nebun este un cuvânt urât. Nu trebuie să râdem de cei cu dizabilități mentale.

– Bun, dacă nu vă place , să știți că în engleză se cheamă <episcop>, ca la biserică. Putem să îi spunem <episcop>.

– Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie, aici este o școală laică.

– Ok, Ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii și reginele să râdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.

Copiii se calmează. Mergem mai departe.

– Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.

– Crucea este semn religios. De ce nu are semilună? Sau niciun semn? Cred că ar trebui să-i scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. Așa am învățat la orele de educație civică.

– Cine se ofensează? Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură orientală. Mohamed, așa te cheamă, da? Te simți ofensat de această cruce de pe capul regelui?

Băiețelul mă privește aiurit.

– Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor?

– Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi ce repede îmi găsesc sinonomele…). Este cum te simți atunci când un copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim!

– Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sunt din Siria.

Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.

– Așadar, regele…

– Există un singur rege?, întrerupe un băiețel blond.

– Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.

– Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe?, întrerupse iar o fată.

– Nu, zic eu categoric.

Un murmur de dezamăgire.

– Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau două mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.

Încep să îmi pierd răbdarea.

– Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe…

– Păi poate atunci erau mai înapoiați, și femeile nu aveau drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai existe discriminare.

Oftez. E cazul să explic alte piese, care nu posedă sex, și nici religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.

– Așa, deci, continuăm. O altă piesă specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon, bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3 (arăt mișcarea).

– Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese?, copiii sunt iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate față de celelalte piese.

– Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii – sunt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze într-un fel.

– Așa da, se luminează copiii.

– Dar, dom’ profesor, sare un alt băiat, nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nicio vină pentru conflictele dintre oameni.

Uf, ce lungă a devenit ora asta! Poate reușesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.

– Dacă nu vă place să îi spuneți cal, atunci îi spunem <cavaler>.

Copiii simt că e doar un truc.

– Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.

Simt că explodez.

– Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel! Avion e bine, că tot zboară peste ceilalți?

– Da, da! E bine așa. Avion e bine.

Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:

– Deci aici, în poziția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.

– Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?

– Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit câmpul de luptă.

– Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.

– Refugiat! Perfect! Ăsta e cuvântul potrivit. Merci (nu mai am putere să lupt cu ei).

Ajungem în fine să povestim despre pioni.

– Ăștia mici, de aici din față, sunt pionii. Ei sunt un fel de soldați, care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung pe ultima linie, se pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putea avea – dacă toți pionii se schimbă în regină – 9 regine albe pe tablă.

Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zâmbet de satisfacție.

– Un singur rege și 9 regine??? Femeia nu este egala bărbatului în acest joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.

Soneria mă salvează. Copiii își strâng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă. Întreb un băiat:

– Ce oră ați avut înainte de ora de șah?

– Am avut literatură și am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mâna, în Lion King nu s-a prezentat niciun om african…

Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează că în <Lion King> nu era vorba deloc despre oameni… Îmi strâng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu dacă aș fi scăpat întreg…”

Sursa: e-mail

În centrul atenției

Posted on by racoltapetru6

Poate vi-l mai amintiți pe Pane, animalul meu de companie. Ei bine, după ce toată vara a fost plecat la curte, ca o pedeapsă pentru gelozia cu care mă înconjura, m-am hotărât să-l readuc alături de mine, în apartament. Oricum nu-i pria deloc vremea rece și umedă din această toamnă, dar și eu îi simțeam de multe ori lipsa. De asemenea, am observat că măsura a avut efect, iar Pane e mai ascultător.

Îmi surâdea și faptul că aveam un motiv în plus să ies în oraș de două ori pe zi: dimineața și seara, ca să-mi plimb prietenul. Era foarte nerăbdător de fiecare dată când se apropia ora plecării și se gudura ca un câine la picioarele mele, așteptând să-mi aleg hainele și încălțămintea. De multe ori eram nehotărât în privința ținutei, dar Pane îmi arăta cu privirea ce ar fi mai potrivit să îmbrac. Întotdeauna era inspirat, de parcă știa ce e la modă, ce persoane o să întâlnesc și ce surprize ne rezervă vremea. Dar am observat că are și o pasiune pentru hainele și încălțămintea procurată de la answear.ro. Noroc că este din ce alege, iar eu sunt la fel de încântat de ele. Să vă dau un exemplu.

answear-patrat

Acum, că suntem în prag de iarnă, Pane are grijă să aleg ca încălțăminte, pantofi mai înalți, călduroși și foarte comozi, totodată. Să nu mai vorbesc de faptul că arată foarte bine, iar picioarele mele n-ar mai vrea să iasă din ei.

Domeno - Pantofi inalti

Și la îmbrăcăminte avem aceleași gusturi, optând amândoi pentru pantaloni de blugi și o geacă ușoară, comodă, cu un aspect plăcut.
Wrangler - Geaca
Completăm ținuta cu o borsetă Pepe Jeans, după care suntem gata de o mică escapadă în centrul orașului, dar și în centrul atenției celor care ne întâlnesc. Mai sunt multe alte combinații de produse vestimentare de pe același site, cu care sunt încurajat să mă echipez, în funcție de timpul de afară, ora la care ieșim și dispoziția în care suntem. Cu o asemenea înzestrare, nu putem da greș niciodată.
Pepe Jeans - Borseta

Și cum să nu atragă atenția o pereche atât de simpatică precum suntem noi? Eu îmbrăcat atât lejer și elegant, alături de peștișorul meu de uscat, echipat și el cu o geacă din denim, că e sensibil și el la frig. Cofetăria e locul în care ne simțim cel mai bine, cu o cafea pentru mine și o înghețată pentru Pane. Adoră să-și plimbe buzele peste desertul rece, plescăind mereu de plăcere. În scurtă vreme suntem înconjurați de prieteni, dar și de domnișoare dornice să se fotografieze cu noi. Facem senzație de fiecare dată, dar un lucru îi avertizez pe cei/cele care ne caută compania: să nu încerce să-mi mângâie animalul de companie, că nu suportă. Au fost cazuri când i-a stropit cu înghețata între ochi. Încă mai am de lucru cu educația lui, dar sunt semne că am progresat.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Asortate

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Înțelepciunea imamului
M-am hotărât să merg, pentru prima oară în viața mea, la moscheea locală din Constanța, ca să înțeleg și eu despre ce este vorba în Islam.
M-am așezat turcește pe jos și imamul a venit la mine, și-a pus mâinile pe mâna mea și a spus:
„Facă-se voia lui Allah și a profetului Mahomed – astăzi vei merge pe picioarele tale!”
I-am spus că nu sunt paralizat și că doar aveam probleme cu montul de la piciorul stâng.
El a revenit, și-a pus mâinile pe mine și, cu privirea ațintită în tavan, a repetat din suflet aceeași mantră:
„Facă-se voia lui Allah și a profetului Mahomed – astăzi vei merge pe picioarele tale!”
Din nou, i-am spus că nu am nicio problemă.
După ce s-au terminat rugăciunile, am ieșit afară și… să mă ia dracu’…
Mașina mea dispăruse!!!

* În anii ’90 pleacă Ion în America. La plecare, Măria îi spune:
– Măi Ioane, nu vreau nimic să-mi aduci decât o pereche de chiloței, mă…
– Bine tu Mărie, ți-aduc, cum să nu…
Pleacă Ion, iese pe poartă, merge o sută de metri, la care Maria strigă după el:
– Mă Ioane, și-o fundiță de legat părul, mă!
– Da tu, da!!
Ajunge Ion în America, caută un magazin mare la a cărei intrare sta scris: ”Cine caută un lucru și nu găsește în magazinul nostru, va fi răsplătit cu o mie de dolari”. Ion merge la raionul de lenjerie intimă și cere:
– Vreau și eu o pereche de chiloței cu fundiță pentru legat părul…
Vânzătoarea, fuga la patron:
– Domnule, a venit un român și mi-a cerut chiloței cu fundiță pentru legat… și nu avem! Ce fac, îi dau mia de dolari sau nu?
La care patronul zice:
– Dă-i repede banii și să plece, că nebunul ăsta ne cere imediat și izmene cu cofrag pentru ouă și nici de alea nu avem.

* Bulișor găsește 100 de lei în fața geamului casei. Îi ridică și îi bagă repede în buzunar. Un trecător:
– Ar trebui să îi predai la poliție.
– Nu e nevoie, sunt ai mamei.
– De unde știi?!?
– Tata spune mereu că mama aruncă banii pe fereastră.

* La un spital de nebuni intră doctorul în cameră și îi găsește pe toți nebunii făcând gălăgie.
– Ce aveți mă???
– Suntem mașini și ne jucăm de-a Formula 1.
Numai unul dintre nebuni stătea liniștit și se uita la ceilalți. Doctorul îl întreabă:
– Tu nu te crezi că ești mașină?
– Nu!
Hotărât, doctorul îi face externarea, crezând că s-a vindecat, iar apoi îl conduce până la poartă. Acesta, ieșind pe drum, începe:
– Vrumm… vrumm… vrumm…
– Ce faci mă?!… Parcă nu mai erai nebun.
– Eeeeeee… Acolo nu aveam loc să îmi întorc tirul!

* Ion merge pentru prima dată la oraș și este lovit de tren. Ca prin minune scapă cu viață și, după o lună petrecută în spital, soția îl ia acasă și îi pregătește un ceai. Pune ceainicul pe foc și, când apa începe să fiarbă iar ceainicul să fluiere, Ion sare ca un nebun, răcnind și lovind ceainicul cu un par, o dată și încă o dată… Nevasta, speriată, strigă la el încercând să-l oprească:
– Ce ai Ioane, ce-ai pățit? Ai înnebunit?
La care Ion răspunde, lovind încă o dată ceainicul:
– Pe ăștia trebuie să îi bați de mici, că uite ce-ți fac când ajung mari!

* El: – Ce vrei anul ăsta de Crăciun? Brad sau molid?
Ea: – Pinul și cardul.

* Pentru o viață sănătoasă, consumați minim 2 litri de apă zilnic.
Iar pentru o viață veselă, minim 2 litri de bere.

* Sesizare către OPC: „Noi, minorii din România, cerem să nu mai fie folosite avertismentele agresive de pe pachetele de țigări, fiindcă ne pot provoca traume psihice”.

Limbaj universal

Posted on by racoltapetru6

Pe data de 11 noiembrie 2016, a fost lansat la cinema thrillerul SF Arrival (în românește: „Primul Contact”). Nu l-am vizionat încă, dar aștept cu nerăbdare să văd cum e rezolvată problema comunicării dintre extratereștrii care au aterizat cu mai multe nave enigmatice, reperate pe 12 meridiane ale globului. Oare curiozitatea cu care i-am așteptat atâta vreme va fi răsplătită prin accesul la noi tehnologii sau cu un masacru prin care se dorește extincția omenirii și cucerirea planetei? Și cum ne putem da seama de intențiile vizitatorilor, înainte de a fi prea târziu?

Poster CC.indd

Filmul, în care rolul principal este interpretat de Amy Adams ( ea este Dr. Louise Banks, experta în lingvistică, cea mai competentă să comunice cu extratereștrii), promite să ne țină cu sufletul la gură până la final. Bănuiesc că omenirea întreagă va depinde de inventivitatea, ingeniozitatea și rapiditatea cu care eroina va reuși să intre în dialog cu oaspeții misterioși. Poate că pentru mine e mai bine dacă n-am văzut încă modalitățile prin care se va încerca și reuși (sau nu) această grea misiune, tocmai pentru a-mi putea închipui un scenariu diferit, cât mai original posibil.

intercomlogo

În viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat, s-ar putea să ne confruntăm cu o astfel de situație. Oricât de evoluată va fi omenirea, nu ne putem imagina cu ce fel de creaturi vom avea de-a face, dacă nu cumva vor fi mașinării trimise în căutarea altor planete, propice vieții. Iar limbajul poate fi atât de diferit, obiceiurile și gesturile atât de importante, încât orice mișcare sau cuvânt ar putea stârni suspiciuni și chiar o ripostă nedorită. Cum ar trebui să-i abordăm pentru a le face cunoscut că suntem pașnici, ospitalieri și dornici de colaborare? Care este modalitatea cea mai răspândită prin care oamenii de pe tot globul se face înțeleasă, indiferent de limba pe care o vorbește? Oare nu muzica ne unește de cele mai multe ori?

Prin muzica potrivită, oamenii comunică până și cu plantele, ajutându-le să crească mai repede, mai sănătos. Prin muzica adecvată, chiar și animalele pot deveni mai blânde și cooperante. Muzica e peste tot, iar percepția ei depinde de urechile care o ascultă. Este de la sine înțeles că extratereștrii care vor ajunge pe planeta noastră vor dispune de o tehnologie avansată, dar și de un grad mare de percepție a sunetelor, pe cele mai diferite frecvențe. Muzica clasică pe care a compus-o omenirea poate reflecta o multitudine de stări sufletești, emoții și trăiri pentru orice ființă. Aș recomanda melodii blânde și plăcute, pe fondul unor imagini sugestive, cu oameni care-și oferă flori unul altuia, se înclină zîmbitori, precum fac japonezii, și arată fericiți. Apoi, după ce ar procesa aceste informații, m-aș înclina și lor, dăruindu-le un buchet. În direct sau pe un ecran mare, în funcție de situație.

Oaspeții veniți dintr-un alt sistem solar, vor avea sigur calculatoare inteligente, ce pot descifra cu ușurință coduri și limbaje din cele mai diferite. Apelând la ele, precum și la inventivitatea de care trebuie să dea dovadă o civilizație atât de înaintată, sunt convins că vor înțelege mesajul nostru. Iar dacă și ei au aceleași gânduri, bariera înțelegerii va fi ridicată, putând trece la o cunoaștere apropiată și la găsirea unui mod eficient de comunicare prin alte legi universale, cum ar fi cele ale matematicii, geometriei, fizicii, chimiei.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Monogamia – benefică mai ales pentru bărbați

Posted on by racoltapetru6

Monogamia poate avea efecte evoluționiste pentru bărbați, aceasta este concluzia a mai multe studii publicate în revista Science și în Proceedings of the National Academy of Sciences. Avantajele evoluționiste ale masculilor monogami sunt atât de evidente, încât două studii au ajuns la concluzii asemănătoare în privința beneficiilor acestora.

monogamiePotrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, posibilitatea de a asigura protecția urmașilor reprezintă beneficiul suprem al monogamiei. Aceasta este analiza făcută pe animale din diferite specii cu diferite niveluri de evoluție.

În ceea ce privește monogamia la specia umană, părerile celor două echipe sunt ușor diferite. În timp ce unii consideră că ”oamenii nu sunt social monogami”, autorii celuilalt studiu susțin că ”oamenii sunt atât monogami cât și poligami, în funcție de circumstanțe istorice și sociale”.

”Oamenii sunt niște animale atât de neobișnuite, depinzând atât de excesiv de cultură, un factor care a schimbat atât de multe din regulile de bază ale evoluției”, este una din ideile pe care le-au îmbrățișat toți cercetătorii.

Monogamia umană ar fi putut să apară atunci când femeile trăiau separat și solitar, iar un bărbat a simțit nevoia să rămână aproape de partenera sa pentru a o proteja. Însă este la fel de posibil ca monogamia să fie un foarte recent aranjament cultural, de căsătorie în cadrul unui grupuri, adaugă acesta. Indiferent de motivul inițial din care a evoluat, monogamia a reprezentat un veritabil avantaj pentru Homo Sapiens, prin prisma beneficiilor evoluționiste.