Sursa: aici
Banii (V): Un răspuns și mai multe întrebări
Niciunul din medici nu a reușit să-i dea vreo lămurire în ceea ce privește sursa banilor pentru intervenția chirurgicală. Probabil că nu le-a divulgat nici lor mai mult decât era necesar. În schimb, avea un motiv de bucurie aflând că testele și tomografia au ieșit excelent, iar doctorului neurolog nici nu-i venea să creadă că tumoarea a dispărut complet. Și totuși, gândurile o atrăgeau mereu spre zona întunecată, ca un tărâm ce se cerea descoperit, ca o obsesie de care nu putea scăpa.
S-a mutat curând în apartamentul lui Virgil, care îi ceru să se gândească la o cununie grabnică, urmată de o lună de miere pe continentul american, pentru care biletele erau deja luate. Toate aceste dovezi de iubire, atenția cu care nu era obișnuită, o copleșeau, dar era și plăcut să simtă cum iubirea îi era împărtășită cum nu sperase înainte. Poate că era mai bine să reziste tentației de a mai face cercetări, după cum o sfătuia și viitorul ei soț. S-ar putea să afle lucruri neplăcute, ce i-ar fi știrbit fericirea câștigată după atâta suferință.
Cam așa gândea Rodica atunci când un e-mail, primit de la Banca Transilvania, i-a atras atenția. Nu era mare lucru, doar că nu-și explica de unde au adresa ei și de ce îi făceau propuneri pentru pachete de economisire. Să-și fi deschis un cont de care nu știa? Curiozitatea a mânat-o, a doua zi dimineață, în fața unui ghișeu al băncii. Simțea fiorii unei emoții neașteptate când casiera a întrebat-o cu ce o poate ajuta. Care să fie abordarea cea mai bună ca să nu pice de aiurită?
– Aș putea să… primesc un extract de cont?
– Desigur, doar să-mi dați cartea de identitate, îi răspunse zâmbind femeia.
Rodica se conformă, după care se retrase discret deoparte. Își căuta cuvintele de scuză pentru momentul când i se va spune că nu are niciun cont. Privirea angajatei o țintea din când în când cu același zâmbet, în timp ce apăsa pe tastele calculatorului. Încercă să ghicească dacă-i de rău sau de bine, dar nu se hazardă cu vreo supoziție. Faptul că dura atât trebuia să fie un semn bun, nu? Casiera reveni cu actul de identitate și cu o hârtie, pe care i-o înmână cu o voce caldă:
– Ne face o mare plăcere să vă avem client. Să-mi spuneți dacă mai aveți nevoie de ceva.
Rodica îi smulse pur și simplu foaia din mână, căutând nerăbdătoare cifrele mult așteptate. Le sorbi din ochi cu nesaț de mai multe ori, nevenindu-i să creadă: 2.655.000 euro în cont! Peste două milioane și jumătate! Inima îi bătea prea puternic, oricât efort făcea să-și ascundă emoțiile. Trebuia să se calmeze pentru a pune niște întrebări pertinente. Erau multe care-i treceau prin cap, dar trebuiau alese cele mai potrivite.
– Nu vă supărați…, se adresă din nou amabilei femei.
– Da, poftiți!
– Știți… am avut multe pe cap în ultima vreme, plus o problemă de sănătate… Puteți să-mi spuneți cum a fost constituit acest depozit? Adică… de unde a fost virat?
Casierița o privi cu înțelegere și aprobă tacit.
– O să fac tot ce pot pentru dvs. Așteptați puțin.
După câteva noi tastări, reveni cu precizările așteptate:
– Banii au fost virați de Loteria Națională… după care ați retras 160.000 euro. Apropo, vă felicit pentru câștig!
Loterie? Ea a câștigat la loterie, deși nu a jucat niciodată până atunci! Părea incredibil, dar ce nu face un om când nu mai are speranțe. Probabil a încercat orice și norocul a fost de partea ei. Ce bucurie! Ce ușurare! Nu era datoare nimănui, ci dimpotrivă, avea în bancă o avere.
– Vă mulțumesc mult pentru amabilitate!, îi zise cu entuziasm casierei.
Ar fi meritat o ciocolată mare sau niște flori frumoase, dar o să i le aducă de altădată. Acum se grăbea spre casă pentru a-i spune marea veste lui Virgil. Abia aștepta să-i vadă reacția! O astfel de bucurie nu se poate transmite și nici simți prin telefon. Zestrea ei era tocmai potrivită pentru a nu se simți în inferioritate față de aportul material pe care-l aducea iubitul ei în căsnicie. Nu știa cam în ce constă, dar, judecând după bunurile lui, trebuia să fie mare. Chiar era puțin surprinsă că a renunțat la fete de bani gata, pentru ea, o persoană simplă, rămasă acum și fără serviciu. Doar dacă…
Nu, era o prostie. Cum să fi știut el că e milionară, când și ea aflase doar acum?! De unde? Doar dacă… Să-i fi spus atunci și apoi să fi uitat? Nu putea să gândească astfel despre viitorul ei soț. Lipsa încrederii e foarte dăunătoare oricărei relații. Însă prea mulți de „dacă” nu îi dădeau pace, o rodeau la inimă și îi provocau temeri. Trebuia să găsească o modalitate de a scăpa de aceste îndoieli, înainte de a face pasul cel mare. Altfel ar fi trăit mereu cu ele în suflet, ar fi prins rădăcini adânci și s-ar fi extins ca o plagă.
Epigrama care mușcă (CCXXIX)
Încă un record ce nu ne face cinste: România are cel mai stufos guvern din Europa.
CANTITATE ÎN LIPSA CALITĂȚII
La câți demnitari se-arată,
Nu e greu să constatați:
Ori țara-i prea complicată,
Ori miniștrii-s retardați.
Bancuri
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* – Vi s-au făcut vreodată raze X?
– Raze X nu, răspunse tânăra. Dar ultra-violată am fost deja…
* Un soț vine acasă de la biserică, își salută soția, o ia în brațe și o duce așa toată casa. Foarte surprinsă, soția întreabă:
– V-a vorbit preotul despre cum să fii romantic astăzi?
– Nu, răspunse soțul. A spus că toți trebuie să ne purtăm mereu poverile și tristețile noastre.
* Dragă d-le Murphy,
Cu bucurie vă informăm că biopsia zonei roșii de pe penisul Dvs. a infirmat posibilitatea cancerului. Era ruj de buze. Regretăm profund amputarea.
* Mama către profesoară:
– Cum ați îndrăznit să-i dați copilului meu, pentru tema de acasă, o temă în care se spunea că berea costă 50 de bani?! Deja soțul meu nu mai poate dormi de trei zile.
* Doctorul vizitează pacienții din salon:
– Și cum vă merge azi, domnule Popescu?
– Rău de tot, nu mai am poftă nici de ceea ce mi-ați interzis dumneavoastră.
* Azi-noapte, nevastă-mea a avut un coșmar și-a țipat în somn.
Din reflex, m-am sculat, am spălat vasele, am dus gunoiul, am dat cu aspiratorul…
* Șoricelul vede lilieci: – Uite, mamă, îngerași!
* Doi prieteni:
– Cum a fost la vânătoare ieri?
– Bine, am împușcat o rață…
– Sălbatică?
– Nu știu, dar țăranul care m-a alergat cu furca, sigur era sălbatic…
* Stau pe internet și simt miros de cartofi prăjiți.
Problema e că eu am pus cartofii la fiert, acum două ore.
* Întâmplare fericită:
Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întâlneam de mai bine de 1 an, așa că ne-am decis să ne căsătorim. Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată se îmbrăca tot timpul cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvântul sutien, darămite în garderoba ei.
Culmea era că întotdeauna când mă aflam în preajma ei scăpa câte ceva pe jos, iar când se apleca să ridice îmi oferea o priveliște mai mult decât frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întâmplau dacă era și altcineva de față. Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi, micuța surioară m-a sunat și m-a chemat să mai verific ceva la invitațiile de nuntă. Am luat-o de bună și i-am spus că vin în câteva minute.
Era singură când am sosit și a început să îmi șoptească ce dorințe și sentimente are pentru mine. Mi-a spus cât de mult mă dorește și că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura și a mă dărui surorii ei pentru întreaga viață. Eram total șocat și nu am putut scoate un cuvânt.
Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic „zbor” nu trebuie decât să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele auzite, uitându-mă după ea cum urca scările.
Am stat așa câteva momente, apoi m-am întors și m-am îndrepta spre ieșire. Am deschis ușa, căutând cu privirea locul unde mi-am parcat mașina, când au început ropote de aplauze.
Toată familia viitoarei mele soții era adunată în fața casei și mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine și a început un mic speech: „Nici nu îți poți imagina cât de mândri suntem de tine că ai trecut cu felicitări acest test. Nu aș putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea, dacă aș căuta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!”
MORALA: Întotdeauna păstrează prezervativele în mașină…
* Doi bărbați stăteau liniștiți într-un bar și fără să scoată o vorbă. La un moment dat, unul dintre ei, cel mai în vârstă, strigă la celălalt:
– M-am culcat cu mă-ta!
În bar se face liniște și toate privirile se întorc către cei doi, în așteptarea scandalului. Primul strigă din nou la celălalt:
– M-am culcat cu mă-ta!
Celălalt tip ridică privirea, se uită la el și răspunde:
– Du-te acasă, tată, ești prea beat!
Haiku: Ceață
Întuneric alb,
Norii pupă pământul
În mare taină.
Flori de mină
Sursa: Google
Banii (IV): Cerere în căsătorie
Parcă niciodată nu a fost atât de fericită ca atunci când a fost primită de cei dragi la aeroport. Erau acolo părinții și Virgil, încărcați cu flori și zâmbete neîntrerupte. Cu toții au asigurat-o că arată mai bine ca niciodată, ignorând galant peruca pe care o purta până o să-i crească părul. Adevărul e că se simțea fericită, iar asta se reflecta pe chipul ei, transformându-se într-un farmec de care nu beneficiase până acum. Iubitul a remarcat asta, a strâns-o cu putere la piept, a sărutat-o îndelung, șoptindu-i cât de mult i-a lipsit.
A urmat, firește, o cină cu familia și Virgil, în apartamentul părinților. Un prilej potrivit pentru Rodica de a pune întrebările care o apăsau insistent, ca o piedică în calea unei noi vieți, ce se anunța frumoasă. I-a fost greu să aștepte momentul prielnic pentru a lămuri cea mai mare necunoscută, dar, după ce s-au așezat la masă și efuziunea s-a mai domolit, a dat cărțile pe față, recunoscând că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în luna premergătoare operației. La îngrijorarea lor a răspuns asigurându-i că nu e un pericol pentru sănătate, dar ar fi bine să o ajute în umplerea unor lacune, în găsirea unor răspunsuri care o puteau liniști. Poate că era nevoie doar de o scânteie pentru ca memoria să-i revină, dar s-ar putea să fie nevoie și de o reconstruire, cărămidă cu cărămidă, a unei perioade atât de dureroase și importante din viața ei.
Din păcate, cea mai importantă necunoscută a rămas tot o enigmă. Nici Virgil nu știa de unde găsise ea banii necesari pentru operație, pentru că a fost secretoasă chiar și față de el, ceea ce l-a îndurerat mult atunci. La fel ca și pe tatăl ei, care se zbătuse atât de mult pe la minister pentru a obține aprobarea sumei necesare. Având în vedere că era colonel în rezervă, după ce activase mulți ani în armată, poate că ar fi reușit în cele din urmă. Rodica știa cât era de bătăios și perseverent, mai ales că a avut parte de o educație strictă din partea lui, în care disciplina și ordinea erau pe primul plan. Numele de Militaru era parcă predestinat, dar nu suficient pentru a muta munții din loc, după cum s-a dovedit. E drept că politica a fost o piedică, el fiind înscris într-un partid din opoziție, păcat ce nu putea fi iertat de cei de la putere.
Nici la celelalte întrebări nu a găsit răspunsurile pe care le aștepta. Se părea că în acea „lună întunecată” a fost mai reticentă față de toată lumea, ba chiar a rămas și fără serviciu din cauza deselor crize. Un lucru care l-a aflat doar acum, cu amărăciune în suflet, mai ales că locul de muncă ar fi putut fi o sursă importantă de informații. Din câte știa, nici financiar nu stătea bine, mai ales că s-ar putea să fie datoare celui sau celor care au ajutat-o. Gândurile negre i-au fost alungate tot de bunul ei iubit, care i-a făcut o mare surpriză cerând-o de nevastă, cu tot dichisul: în genunchi, cu un inel superb și un mic discurs care a mișcat-o:
– Rodișor, prințesă a sufletului meu, mi-am dat seama în aceste zile că viața e scurtă și numai alături de tine e fericită. De aceea nu mai vreau să pierd nicio zi fără minunea ochilor tăi și căldura sufletului tău. Știu că ai suferit enorm în ultima vreme, dar trebuie să dai uitării aceste nenorociri, iar eu vreau să te ajut. Gata cu trecutul, trebuie să ne gândim doar la viitor! Fă-mi te rog cinstea de a-mi fi iubită soție, pentru a-ți fi mereu alături, a te servi și bucura tot restul vieții, așa cum meriți.
Firește că a acceptat, cu ochii în lacrimi de fericire, mai ales că visase de mult timp această clipă. Tatăl și mama ei aveau o părere bună despre viitorul mire, îmbrăcat mereu ireproșabil, cu un chip atrăgător și un corp bine lucrat. Impresia bună era completată de un Bentley care lua ochii fetelor și un apartament spațios în centrul Capitalei, mobilat cu mare lux. Mai mult ca sigur că rudele din SUA au avut o contribuție importantă în aceste dotări materiale, fiindcă nimeni nu știa precis cu ce se ocupă, însă multă lume nici nu-i înțelege pe afaceriștii de succes. O droaie de fete frumoase îi căutau compania, și tocmai din aceea Rodica nu îndrăznise să creadă că-l va obține. Nici el nu-i dăduse motive să aspire la asta, comportându-se adesea rece și secretos. Dar iată cum se poate întoarce roata destinului, iar dintr-o mare deznădejde poți fi catapultată în al nouălea cer.
Astfel că seara s-a terminat cum nu se putea mai bine, târziu, când Virgil a chemat un taxi, și Rodica s-a retras într-unul din dormitoarele părinților. Era obosită, însă nu a putut adormi imediat, mai ales după evenimentele din acea zi. Avea multe lucruri de gândit și planificat. A doua zi, trebuia să se prezinte la medicul de familie, care precis că o va trimite la specialist, pentru control și teste.
La o stacană cu umor
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un politician face o vizită părinților. Se uită el prin casă, totul pare OK. Când dă să plece, hop! Televizorul spart!
– Ce-i, măi, tată, cu televizorul ăla spart? De ce nu mi-ai spus să-ți cumpăr unul nou?
– N-are rost, fiule!
– Cum să n-aibă rost?
– Păi, când erai mic, de fiecare dată când spuneai o minciună, îți trăgeam o palmă și am rămas cu obiceiul ăsta…
* Țiganca la judecătorie divorțează de țigan. Întreabă judecătorul:
– De ce vrei să divorțezi de țigan?
– Pentru că țiganul nu mai e de rangul meu…!
– Dar tu, țigane, de ce divorțezi?
– Apoi, dom’ judecător, nici ea nu mai e de RANGA mea!!!
* Două fete discută la o cafea:
– Eu nu cred în dragoste la prima vedere.
– De ce?
– Păi, de unde să știu cât câștigă pe lună?
* Dacă furi dintr-o singură sursă se numește plagiat.
Dacă furi de peste tot se numește guvernare.
* Un tânăr ardelean, întors de la doctor, este luat la întrebări de tatăl său:
– Fost-ai la doctor?
– Fost.
– Și cumu-i?
– Bine, cum să fie.
– Bătut-ai la ușă?
– Bătut.
– Și cine ți-o deschis?
– Doamna lui.
– Și cumu-i?
– Tânără.
– Și ce-ai zis?
– Acasă-i domnu’ doctor?
– Și ea ce-o zis?
– Hai, intră repede, că nu-i acasă!
* – Ce-i cu vânătaia aia la ochi, Gheorghe?
– Ce să fie, m-am îmbătat ieri tare de tot…
– Și ai căzut?
– Nu, nu, a venit nevastă-mea la bar după mine…
– Așa, și ce legătură are asta cu vânătaia?
– Păi are, că i-am cerut numărul de telefon!
* Când m-am născut, am fost atât de surprins încât n-am vorbit un an și jumătate.
* Unu’ trecea pe lângă o piatră funerară pe care scria: „Aici se odihnește un avocat, un om cu suflet bun, un om onorabil”.
– Doamne Sfinte!, își face cruce tipul. Ăștia au băgat trei oameni în același mormânt!
* O femeie născuse în liftul unui spital și se simțea jenată din cauza asta. Ca să o mai consoleze, una dintre asistente îi spune:
– N-ai de ce să te jenezi. Cu doi ani în urmă, o femeie a născut chiar în curtea maternității.
Auzind asta, femeia izbucni în lacrimi:
– Știu, tot eu eram!!!
* – Unde lucrează soțul tău?
– La Serviciul de Pază și Protecție.
– Aha… e gardian.
– Nu, e muncitor la fabrica de prezervative.
* Întrebare la Radio Erevan:
– Este rău să fii al doilea soț al unei văduve?
Radio Erevan răspunde:
– Bineînțeles că nu, rău e să fii primul…
* La un centru de cercetări nucleare, directorul, îngrijorat, se adresează inginerilor:
– Băieți, s-a blocat calculatorul, mai știe cineva cum se face o înmulțire?
– Bineînțeles, prin fisiune! Este cea mai rapidă metodă, răspunde cercetătorul-șef.
* Ea către el:
– Logodnicul lui Lili este mai tandru ca tine, îi spune mereu ”perla mea”.
– El este bijutier. Eu sunt ginecolog. Cum ai vrea să-ți spun?
* Bulă merge la doctor pentru consultație. Doctorul:
– Bulă, mergi după paravan și dezbracă-te pentru consult. Bulă, ascultător, se duce după paravan, se dezbracă și se prezintă în fața doctorului în pielea goală, dar acoperindu-și bărbăția cu mâinile.
Doctorul:
– Bulă, dar suntem bărbați, ce ții mâinile așa?
Bulă:
– Știți, dom’ doctor, tata m-a învățat să nu mă prezint în fața doctorului cu mâna goală.
* Maria trăgea un pui de somn în ajunul Anului Nou. După ce s-a trezit, i-a spus soțului ei:
– Gheorghe, am visat că mi-ai dat un inel cu diamante ca și cadou de Anul Nou. Ce crezi că înseamnă asta?
– Aha, vei afla diseară, răspunse Gheorghe cu un zâmbet pe față.
La miezul nopții, când Anul Nou se apropia, Gheorghe îi dă Mariei un pachet mic, împachetat frumos.
Entuziasmată și fericită, aceasta deschide repede cadoul. Și astfel, în mâinile ei avea o carte denumită ”Interpretarea visurilor”.
* E atât de frig încât am văzut un ardelean grăbindu-se pe stradă!
La mormântul lui Lică
Lumea se retrăgea încet spre case, iar cimitirul mic devenea tot mai golit de suflete. Doar lumânările mai pâlpâiau cu încăpățânare, ca o replică în miniatură a stelelor cu care ar fi vrut să se compare. Florile, care le înconjurau strategic, aveau grijă ca ele să-și dea obștescul sfârșit în liniște, netulburate de vreo adiere de vânt. Doar un singur mormânt își mai păstra animația, ba chiar se auzeau sunete mai puternice decât cum s-ar cădea într-o seară de Luminație. Erau patru adolescenți chercheliți, care treceau o sticlă de vin din mână în mână și slobozeau spre cer fumuri lungi de țigară.
– Bine că s-a eliberat terenul de babalâci, zise Sandu, privind peste șirurile de cruci din jur.
– Distracția de acum începe, completă Ionică, cântărind sticla înainte de a o duce la gură.
– Avem noroc de o vreme frumoasă. Uite ce de stele sunt pe cer!, rosti cu admirație Stela, în timp ce trăgea din țigară.
– Te-a apucat nostalgia, fato? Mai bine uită-te pe pământ, că-s mai multe de văzut, o invită Ghiță, iritat.
– Chiar așa!, reveni Sandu în discuție, fiind cel mai mare și bine văzut din grup. Știți al cui e mormântul din fața noastră?
– Știu eu!, se lăudă Ghiță. E a lu’ Lică!
– Aici e îngropat Lică?!, se miră Stela. Am auzit de el.
– Ai auzit și că mă-sa l-a blestemat să n-aibă odihnă nici în mormânt?, continuă Sandu.
– Serios?, întrebă mezinul Ionică. Da’ de ce?
– Se zice că era un prăpădit: hoț, leneș, bețiv, bătăuș…
– Ce miștooo!, exclamă admirativ Ionică.
– De parcă se-mplinesc blestemele!, răbufni Ghiță. Dacă-i mort, mort rămâne.
– Nu poți să fii sigur de asta. Am auzit că blestemele de mamă sunt cele mai grele.
– Fugi d-aici! Astea-s basme!, se oțărî Ghiță luând sticla și trăgând apoi o dușcă bună.
– Stela are dreptate, interveni Sandu. Cred că Lică s-a zvârcolit în sicriu și după moarte. Poate a băut sticla de vin pe care au pus-o lângă el.
– Eu nu cred. Chiar are o sticlă de vin în mormânt?, rosti Ghiță neîncrezător.
– Sigur are, eu am fost la înmormântare, cu ai mei. L-am și cunoscut pe Lică.
– Bună ar fi băutura aia pentru noi, tocmai ni s-a golit sticla, zise Ionică râzând.
– Ți-a ieșit un porumbel pe gură, îl felicită Sandu. Ia du-te tu acasă, că stai aproape, și adu niște scule.
– Ce vrei să spui?, se miră Ionică.
– O să-i facem o vizită lui Lică, iar el o să ne ofere sticla de vin din dotare. Trebuie să fie o băutură spumoasă!
– Doar nu sunteți nebuni?!, se îngrozi Stela.
– Deloc! Ți-e frică de nenea Lică, fetițo? Sau sunteți cu toți niște pămpălăi care se tem de morți?
Nimeni nu răspunse provocării, iar Ionică plecă în fugă după lopată și hârleț. Nu a durat mult și au trecut la treabă, primul fiind Sandu, urmat de Ghiță și Ionică. Pământul era reavăn, iar ei erau în putere, astfel că în scurtă vreme au simțit cum lovesc în lemn. Razele lunii băteau aproape perpendicular pe gura căscată în pământ, ajutându-i să deslușească lutul de lemn și de oasele care prindeau un contur înfiorător. Sandu se arătă mai curajos și, după ce le explică triumfător că poziția scheletului nu-i firească, începu să scotocească cu hârlețul după sticlă.
Se dovedi că avusese dreptate. Butelia cu vin era de față, iar ei se întoarseră cu prada pe banca de alături. Licoarea era bună și tare, țigările se aprinseră ca niște torțe în miniatură și vocile celor patru tineri se uniră în cântece de mulțumire și dedicații la adresa celui dezgropat. Martori le erau doar stelele și Luna, care-i priveau cu aceeași nepăsare rece și mută. Într-una din pauzele de respiro, Stelei i se păru că aude un zgomot ce venea din groapa proaspătă.
– Fugi d-aici!, se rățoi la ea Sandu. Te pomenești că vine Lică după sticlă, la care izbucniră toți în râs, molipsind-o și pe fată.
A doua zi dimineață, paznicul a găsit mormântul lui Lică gol, alături fiind o lopată și un hârleț. Nici urmă de os, darămite de schelet. Cei patru adolescenți nu au mai apărut vreodată, și nici cadavrele lor nu au fost aflate. Părinții au împărțit poze, au dat anunțuri în mass media, au vărsat găleți de lacrimi și au făcut nenumărate presupuneri. Cea mai terifiantă dintre ele era că Lică s-ar fi sculat din morți și le-ar fi răpit sufletele cu tot cu trup. Probabil că astfel a reușit să se reîncarneze, iar acum bântuie printre oameni, căutându-și următoarea victimă.
Iarnă regăsită
Iarna ni s-a arătat
Chitită pe răzbunare,
Dup-atâția ani, în care,
Am crezut că s-a schimbat.
