Tema „uscat”
ȘUETĂ PE CĂLDURĂ
Canicula, până trece,
Bea câte o bere rece,
Pentru că-i mare păcat
Să bârfești… cu-n gât uscat.
LA BĂTRÂNEȚE
Am crescut-o de copil,
Dar, de-o vreme, m-a trădat,
Coama mea de om viril
S-a uscat și a picat.
Tema „valul”
MĂRIRE ȘI DECĂDERE
A așteptat valul mare
Să îl ridice spre soare,
Dar, vrând să se dea rotund,
A dispărut în afund.
PERICULOSUL VAL
Poți să învingi valuri multe,
De la mare pân’ la munte,
Însă valul de iubire
Te seacă dintr-o sorbire.
VALURILE VIEȚII
Ce e val, ca valul vine
Să te-ncerce și pe tine,
Doar fiind abil de fel,
Vei pune șaua pe el.

M-am uscat tot aşteptînd
să se schimbe lumea-n bine
şi plec “dincolo” oftînd.
Nu faceţi şi voi ca mine!
Nu irosiţi tinereţea
aşteptînd “valul” s-apară –
trăiţi clipei frumuseţea,
că mai tîrziu o să doară. 😉
Ce-ar mai merge-o ţuică fiartă
să uit “coama” ce-a picat
şi iubirea-n ţăndări spartă.
«Pîn’ la fund!» şi am plecat. 🙂
Ești inspirat ca-ntoteauna, Drăgoșel! Mi-a plăcut cum ai cuprins ambele teme și variațiunile lor, așadar, dacă aș fi în juriu și ai participa la un concurs, ți-aș da nota maximă. Pe mine mă încorsetează temele impuse și recunosc că inspirația nu-mi vine la comandă. De aceea am apelat la impresia cititorilor care poposesc pe acest meleag. 🙂
Săru’ mîna! 🙂 Faptul că nu sînt personal constrăns la o temă anume îmi permite să tratez totul cu lejeritate, chiar în glumă de multe ori. Dar chiar şi în constrîngere tot mai forţez nota un pic. Nu-mi plac şabloanele fiindcă închistează creativitatea. Dar aşa am fost eu mereu: rebel (fără cauză 😀 ).
Inspiraţia mea oricum a venit din versurile tale care sînt şi ele reuşite, bineînţeles. Am făcut doar un mic cocktail din ele. 😀
Mulțumesc pentru apreciere și mă bucur că te-am inspirat! O zi de joi senină ca pe la noi îți urez, plus baftă în demersurile tale viitoare! 🙂
Mulţumesc la rîndul meu, senin este deja şi sper să fie în continuare… din toate punctele de vedere, şi aici şi la voi şi peste tot. Baftă la concurs! 🙂
Concursul a fost, dar n-am avut baftă. Nu-i bai, măcar am încercat și îți mulțumesc pentru susținere! Nu știu cum au arătat epigramele premiate, însă am aflat că vor apărea toate într-o antologie.
Ei, nu-i bai; data viitoare poate o să vină inspiraţia divină pentru locul întîi (cu coroniţă, ca să ascundă lipsa coamei 😛 )
Mulțumesc pentru gândurile bune și sper să-ți fie tastatura aurită! 🙂
Inspirația mea este în vacanță, așa că nu am vers, în schimb te felicit pentru epigramele tale!
Venind din partea ta, felicitările mă încălzesc și mă mobilizează în continuare, Mugurel! Să fii mereu înfloritor, așa cum ai tot demonstrat!
La Sapânta-n cimitir, toti cei morti si îngropati, sunt “încondeiati’ cu mir, copii, femei ori barbati.
Foarte bine zis, versuri care mi-au amintit de vizita făcută în Cimitirul Vesel. Așa ceva nu se uită niciodată!
Faine epigrame, mi-a plăcut îndeosebi ultimul. ❤
Sunt pe deplin încântat de apreciere, ca și cum ai fi un membru hotărâtor al juriului anonim. Mulțumesc frumos! ❤
Te felicit, Petru! Ai dovedit iar, deşi nu mai era nevoie, că ai condeiul fermecat.
Sărut-mâna pentru aprecierile generoase, Potecuță! Nădăjduiesc să mă prezint și cu ceva premii, cât de curând. 🙂
Epigrame excelente!Teme interesante ale vietii!Un weekend minunat iti doresc!:)
Mă înclin cu recunoștință pentru compliment, dragă prietenă! Să fii iubită și mereu iubitoare! ❤
Îmi plac toate.
Felicitări!
Mulțumesc mult și călduros!
Mi-a plăcut penultima. Mult! Ultima mi-a amintit de Eminescu din motive evidente. 🙂
Am și două amendamente, că doar mă știi. 🙂
Aș scrie în loc de Să bârfești… cu-n gât uscat „Să bârfești… pe gât uscat” Dar s-ar putea să fie doar o exprimare casual, pe care tu n-o îmbrățișezi și e OK.
Și o observație ceva mai pertinentă, de care sper să ții cont, dar dacă nu e iarăși OK. 🙂
În loc de Coama mea de om viril aș scrie Coama mea de tip viril . I mean, om nu se asortează cu imaginea pe care o am despre individul pe care-l descrii în epigramă. Merge mai bine tip.
La a doua e posibil să se înţeleagă că e vorba de tipul coamei, nu de tip în sensul de guy, gagiu. 😉
Ei, na, și tu acum! 🙂 Doar nu-i vorba despre mohawk-uri în epigramă. 🙂
Ştii cum e la români: o vorbă – cinci înţelesuri. 😀 Şi poate îţi aduci aminte de filmul ăla sci-fi/distopic (?) – al cărui titlu, din păcate, l-am uitat – unde se tot repeta, ca un lait-motiv parcă: “precision of language!”
Da’ de unde ştii ce frizură extravagantă o fi avut Petru în tinereţe…?! 😛 😆
Are you kidding me? Pe mine mă obligau să port bentiță în liceu. Pe Petru cu mohawk îl dădeau afară din județ. 😀
Altfel ai dreptate în legătură cu înțelesurile alea. Îmi pare rău că nu-ți amintești numele filmului… deși, în ziua de azi, oricine vorbește corect parcă ar fi dintr-un film SF. Eh!
Ioi, nu-mi aduce aminte de şcoală şi liceu, că fac atac de panică! 😆 Aşa o uniformizare, nu numai în aspect dar şi în gîndire… Pff! 😦
Hai că am găsit filmul: The giver (2014). Scurtă descriere a ideii de “precision of language” aici. 🙂
Da, în ziua de azi nu se mai vorbeşte, nu se mai scrie corect. E superfluu, “overrated”… 😦 Schimbarea de paradigmă pare a fi totală. Din păcate nu spre mai bine (pentru cei mulţi). Cel puţin din punctul meu de vedere.
Nu am nimic împotriva amendamentelor tale, Jo, ba chiar mi-ar plăcea să preiau măcar unul. Doar că eu am trimis epigramele exact așa la concurs și e corect să rămână neschimbate, pentru că în această formă au fost jurizate. Poate le lecturează vreunul din membrii și nu vreau să-mi reproșeze că umblu cu cioara vopsită. 🙂
Ei, ziceam și eu. Nu trebuie să mă bagi în seamă.
Frumoase epigrame! Felicitări! Mi-a plăcut foarte mult penultima.
O seară frumoasă!
Sărut-mâna cu mulțumiri pentru apreciere și reacția generoasă! Duminică plăcută!