Era primăvară, când ne-am întâlnit,
Dar tu purtai o toamnă în privire,
Cred că tocmai astă stare ne-a unit,
Tristețea ta cu a mea fericire.
Și mi-am făcut atuncea un țel tainic,
Să îți zidesc castele aurite,
Scoțând din mine ce aveam mai trainic,
Doar vise mari și fapte împlinite.
Așa ai înflorit ca o grădină,
Zâmbeai în vise și râdeai sub soare,
Iar chipul îți era tot o lumină,
Și eu te admiram ca pe o floare.
Dar ai plecat fără vreo remușcare,
Luând cu tine primăvara noastră,
În ochii mei o toamnă rece-apare,
Iar inima mi-o simt tot mai albastră.

De ce am senzația că poezia ar trebui să aibă subtitlul Fructul interzis (17)? Mi-a plăcut, dar m-a întristat. Nici nu-mi mai vine să-ți zic: I told you so!
Cred că intuiția ta funcționează și de data data asta, pentru că m-am gândit la Lili când am scris versurile.
Jos palaria
Mulțumesc mult!
Dacă ar fi să aleg un singur vers, acesta ar fi
“Zâmbeai în vise și râdeai sub soare”
dar toată poezia este pur și simplu mi-nu-na-tă!
❤
Mă înclin în fața unui compliment atât de măgulitor, Zaraza! Mulțumesc din toată inima, care nu mai e albastră! ❤
Of…
E tare, tare frumoasă! M-a răscolit puţin.
Sărut-mâna pentru apreciere, Potecuță! Bine că nu am exagerat cu răscolitul! 🙂
Frumoasă de tot!
Tot frumos îți mulțumesc și eu, Ana!
M-a răscolit și m-a dus la Fructul Interzis și pe mine! Tare frumoasă, chiar și tristă, ai așternut atât de frumos, încât nu poți să nu lăcrimezi! Felicitări Petru!
O după amiază plăcută! ❤️🤗
Tristețea e o materie primă foarte des întâlnită în versuri. Poate pentru că omul simte nevoia să se descarce astfel de unele doruri, gânduri și amintiri care nu se vor uitate. O zi de vineri cu bucurii și frumuseți, Ileana! ❤
Ce frumusețe de versuri și proză se nasc din trăirile profunde.
Acele trăiri au încă ecou în sufletele noastre și își cer dreptul în a fi resuscitate cumva.
Foarte frumoase sunt versurile tale Petrica!Esti talentat! Mult succes in continuare.O seara minunata iti doresc! : )
Sărut-mâna cu mare mulțumire pentru generozitatea cuvintelor tale, dragă Gabi! Toate cele bune și frumoase, într-o zi pe placul tău! ❤
Versuri pentru o memorabilă romanță.
Felicitări!
Dacă tot e vorba de inimă albastră…
Mulțumesc!
A lovely poem!
Thank you!
Așa încep poveștile de iubire. sub semnul primăverii! Dar primăvara se preschimbă în toamnă mohorâtă mult prea adesea…
Minunate versuri. Mulțumesc mult pentru momentul poetic, dragă Petru! 🙂
E minunată primăvara, chiar dacă o admirăm solidari, dar am suporta și ierni grele, mai ușor, numai să nu fim singuri în fața vicisitudinilor. Singurătatea în toamnă e tristă și apasă mult mai greu pe inimă și pe umeri.
Mulțumesc și eu pentru compliment și reacție, dragă Alex! 🙂
Aici e mai mult un contratimp decît un schimb 🙂
Dar a venit, toamna, Petru, aia adevărată și plină de muze… 🙂
Da, a venit anotimpul pe care-l așteptam de după draperie, cu parfumuri mult apreciate și inspirații generoase. Cinste muzelor! 🙂