Toamna asta

Toamna asta nu lasă loc de îndoieli,
Regretele înfloresc ca întotdeauna,
Nostalgiile sunt plămădite sub dictatura norilor;
Dezolat, îmi încui aripile într-un sertar,
Îmi acopăr ochii cu un voal de ceață
Și rezist cu greu la chemarea stolurilor.

Nu vreau să zbor pe ploaie și vânt,
Am ales să rămân în spatele ferestrelor,
Ca un ghid pentru celelalte plecări
Și un reper pentru așteptatele reîntoarceri.

Voi rămâne cu ochii pierduți în văzduh
Și cu mintea rătăcind pe pământ,
În căutarea semnelor dispărute…
Toamna asta își păstrează aceleași veșminte.

Iubire dunăreană

Pe malul Dunării gândea
Un bătrânel și răbufnea:
„Ce-ți pasă ție râu nătâng
Că-n fiecare zi eu plâng
După feciorul adorat
Pe care mi l-ai înecat.
Era tot ce-aveam pe lume,
Îl strig și noaptea pe nume,
Dar el rămâne rătăcit
Pentru că tu mi l-ai răpit.
De-aceea-ți cer, întărâtat,
Să îmi restitui ce-ai luat
Căci nu sunt omul să mă tem
Și din rărunchi să te blestem:
Ca dintr-un fluviu uriaș
S-ajungi un simplu pârâiaș,
Prin care oamenii să treacă,
Doar la pas, fără de barcă,
Iar apa, cât de puțină,
Să curgă simțind o vină
Pentru viețile luate,
Tinere, nevinovate!”
Trecut-au luni, chiar și un an,
De când amenința în van,
Dar într-o zi a auzit
O voce care l-a uimit.
„Bătrâne, eu nu-s vinovat
Că fiul tău m-a înfruntat,
Uitând că am ape adânci,
Vârtejuri mari și multe stânci
De care dacă te lovești,
Ușor poți să te isprăvești;
Îmi pare rău că ai rămas
Într-un asemenea impas,
De-aceea vreau să te ajut
Redându-ți feciorul pierdut,
Plămădit din a mea apă,
Deci nu poate să perceapă
Iubirea de la o fată,
Numai dragostea de tată.
Chiar de nu va fi din carne,
Va putea munți să răstoarne
Și-o să te-ajute cu avânt
Cât vei trăi pe-acest pământ,
După care-o să se-ntoarcă
Înapoi, la mine-n matcă,
Că-nțelegi, de bună seamă:
Tu-i ești tată, iar eu mamă”.
Când acea voce a-ncetat,
Valurile au fremătat
Și din adâncul tumultos
S-a ridicat fecior frumos,
Înalt și bine construit,
Dar și mai bine șlefuit
Decât moșul și-l amintea,
Sau poate doar i se părea.
Părul îi cădea-n cascadă,
A chipului acoladă,
Ochii limpezi ca izvorul
Care ispitește dorul,
Tenul lui, o provocare
Să-l mângâi ca pe o floare,
Iar vocea lui susurată
I s-a adresă cu „tată”
Când bătrânul l-a strâns tare
În brațele-i primitoare
Și i-a spus cu bucurie
„Bine-ai revenit, Ilie!”
Au plecat mână în mână,
Căci timpul nu se amână,
Și-aveau atâta de vorbit,
De-mpărtășit și-nfăptuit,
Iar casa lor bătrânească
A-nceput să-ntinerească.
”Adio singurătate”
Și-a spus moșul cu dreptate
Și au trăit împreună
Cu înțelegere bună;
Ilie-i purta iubire
Și muncea fără oprire
În a lor gospodărie,
Pe-ogor sau la zidărie.
Însă nu aveau rudenii
Și îi ocoleau sătenii,
Considerându-l ciudat
Pe băietul ce-a înviat
După ani fără de veste,
O prea funestă poveste.
Doar Ileana cea sprințară
Îi tăia calea spre seară,
Îmbrăcată într-o ie
Cu miros de iasomie.
El sobru, ea zâmbitoare
Și fire iscoditoare,
Între fată și Ilie
S-a creat o temelie,
Fiind două caractere
Ce se-atrăgeau cu putere,
Cât erau de diferite
Și de săteni terfelite.
Pas cu pas simți feciorul
Cum îl cuprinde fiorul,
Iar în trupul cel din apă
O inimă îl înțeapă,
Plămădită în vâltoare
De-o fată cu chip de soare.
Dar ea avea căutare
La mai mulți feciori cu stare
Și geloși nevoie mare
Pentru această sfidare.
Ei au plănuit cu ură
Răzbunarea cea mai dură,
Într-o seară, pe câmpie,
Când găta munca Ilie.
Patru vlăjgani puși pe rele,
Cu cuțite în prăsele
Și cu bâte de-alea groase
Au sărit să-i rupă oase;
Bătucindu-l pe-ndelete
Și lovind cu multă sete,
Iar la urmă, fără milă,
L-au înjunghiat în silă,
Dar nu puteau să priceapă
Cum din trup îi curgea apă,
Fără sânge, fără lacrimi,
Firești în astfel de patimi.
Obosiți de misiune
Și-au zis că e mort pe bune,
Plecând să sărbătorească
O faptă neomenească.
A doua zi dimineață,
L-a găsit Ileana-n viață,
Căci apa s-a-ntors în vene
Cum i-a fost prescris în gene.
Astfel l-a cărat acasă,
Unde-l aștepta la masă,
De-aseară, fără-ncetare,
Și bolnav de-ngrijorare,
Tatăl lui, atât de firav
Încât căzu la pat bolnav.
În patru zile el s-a stins
Și în sicriu a fost întins
De cei doi tineri ce-l plângeau
Și drumul spre groapă-l lungeau,
Iar după înmormântare
Ilie simți chemare
Către Dunărea măreață
De la care-a primit viață.
Ileana-l ruga zadarnic,
Iar el se simțea amarnic,
Însă trebuia să meargă
Pe drumul care să-l șteargă
Dintre muritori de-o teapă,
Transformându-l iar în apă.
Lăcrimând l-a urmat fata,
Cercând să îi schimbe soarta
Până-au dat de fluviu mare
Cu pârdalnica-i chemare,
Unde trebuia-mplinită
O soartă pecetluită.
De mână-l trăgea Ileana,
De-alta apa, dunăreana,
Iubita cu implorare,
Mă-sa, neîndurătoare.
Au intrat în fluviul mare,
Fără chip de separare,
Uniți parcă pe vecie,
O Ileană și-un Ilie.
Valul i-a tras în adâncuri
Îmbrățișați ca-ntre teascuri,
Dunărea, cu osebire,
S-a mirat de-așa iubire
Și după ce a cugetat,
Pe mal uscat i-a returnat.
S-au trezit tot prinși de mână,
Ca de-o trainică țâțână,
Menită să îi unească
În dragostea omenească.
Iară apa curgătoare
Le-a adus o veste mare:
„Cât oi fi eu de umblată
N-am mai fost așa mirată
De sentimente curate
Care trec și peste moarte;
De aceea, ca o mamă
Darnică, de bună seamă,
O să te dezleg, Ilie,
De prezisa datorie
Și-ți doresc viață-mplinită
Cu fata ce ți-e menită!”
Binecuvântarea dată
I-a fericit deîndată.
Așa s-au dus cei doi iubiți,
Îmbrățișați și fericiți,
Oprindu-se pe un ponor,
La munte, lângă un izvor,
Acolo și-au făcut casă
Trainică și luminoasă,
Unde-au crescut copii, nepoți,
Falnici și frumoși cu toți,
Prețuind, ca pe-o icoană,
Moștenirea dunăreană.

Toamnă cu zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Nu e nicio treabă cu dușul în doi!
Ce economisești pe apă, dai pe șampanie.

* – De ce pun ardelenii pâinea în ciorbă?
– Ca să nu caște gura de două ori!

* – Unde ai fost, fă, doi ani de zile?
– În Grecia.
– Și ce-ai făcut acolo?
– Tzitziki!

* Bunicul și nepotul greblau în grădină. Nepotul găsește o râmă, care tocmai ieșise din gaură, și încerca s-o bage înapoi.
– Nu poți, băiete, fiindcă râma este prea moale și nu se poate împinge!
– Pui pariu cu mine pe cinci dolari?
Bunicul acceptă provocarea, nepotul intră în casă, ia un tub de spray cu lac, șpreiază râma, care în două minute devine rigidă. Astfel reuși să o împingă în gaură. Bunicul plătește pariul, dar mai târziu intră în casă și ia sprayul cu el. Iese peste vreo jumătate de oră cu alți cinci dolari și îi dă nepotului.
– Bunicule, ce bătrân ești dacă ai uitat că mi-ai plătit o dată!
– Nu, nepoate, ăștia-s de la bunica!

* Distrați-vă și petreceți fără teamă! Mai mulți oameni au avut atac de cord în sălile de sport decât în restaurante.

* La nevăzători, dragostea la prima vedere se cheamă dragoste la prima… pipăire?

* Pentru cine vrea însurătoare la peste 60 de ani, ar trebui să dea examen ca la permisul auto: chestionar, traseu și proba practică!

* Oi fi eu sărac… dar și când îmi bagă ăștia bonurile, mă rup în figuri la Kaufland!

* – Te mai vezi căsătorită în viitor?
– Am miopie, nu văd la distanță.

* – Fiule, pe cine iubești tu mai mult, pe mine sau pe mama?
– Pe amândoi!
– Dar dacă mama ar pleca la Paris, iar eu în America, unde ai vrea să ajungi?
– La Paris!
– De ce la Paris?
– Este un oraș frumos…
– Și dacă eu aș pleca la Paris și mama în America, unde ai vrea să mergi?
– În America.
– Păi, cum așa?
– Păi, la Paris am fost deja!!!

* Ne plângem de codul roșu de caniculă, câteva zile pe an, dar uităm că suntem în cod roșu de prostie, de 35 de ani!

* Caut o pagubă, că necaz am eu!

* E nasol să fii bărbat. Trag femeile de tine ca de-un câine mort, dar tu nu și nu! Că ești pe poezie, pe romantism, tandrețe…

* Doi ardeleni au rămas blocați în lift. După două ore, unul din ei spune:
– Mi se pare mie sau mere prea încet?

* Dacă femeile tot au început să ceară bărbații în căsătorie, măcar să vină cu o formulare corectă:
– Dragule, vrei să-ți mănânc libertatea, răbdarea, starea de bine, sănătatea și banii pentru tot restul vieții?

* Știți că au fost vremuri când bărbații umblau nemachiați și neepilați, ca animalele?

* Ea: – Da’ ție ce îți place la mine?
El: – Păi, îmi place că îmi aduci echilibru. Spre exemplu, când sunt calm, tu mă enervezi.

* Cea mai mare greșeală este să îi spui unei femei să nu se grăbească. Nu poți tu aștepta, cât poate ea întârzia!

* – Fiule, ai păcătuit cu femei măritate?
– Da, părinte, dar toate mi-au spus „Să-ți dea Dumnezeu sănătate!”

* CFR anunță călătorii care au bilete la geam că vor plăti în plus pentru că au ocazia să se bronzeze timp de trei zile.

* Femeile pretind imposibilul: vor să uiți câți ani au, dar să nu uiți când au ziua de naștere.

* – Aloo! Dom’ doctor, pe muiere o doare gâtul… nu mai are voce. Ce să fac?
– Bucură-te!

* După o ceartă acasă, tot bărbatul e cel care iese pe ușă și pleacă, pentru că femeia nu știe ce să îmbrace.

* Dom’ doctor, azi-dimineață m-am trezit cu dureri groaznice de burtă, de cap, de picioare, de spate, de…
– … de ce dracu te-ai mai trezit?

* – Draga mea, de câte ori ți-am zis că te iubesc?
– Niciodată!
– A dracu’ cum ai ținut socoteala!

* Românii, oameni încercați de-a lungul istoriei, se clasifică astfel:
– optimiști: învață engleza
– pesimiști: învață rusa
– realiști: învață să tragă cu arma

* Mama lui Bulă intră furioasă în prăvălia unui negustor de fructe și-i spune:
– Acum o jumătate de oră l-am trimis pe fiul meu să cumpere 2 kilograme de mere de la dumneavoastră. Am cântărit merele și, spre surprinderea mea, abia dacă aveau 1,5 kilograme.
– Tot ce e posibil, doamnă, dar pe băiatul dumneavoastră l-ați cântărit?

* Care este diferența dintre salariul minim și o canapea?
O canapea poate să susțină o familie.

* Drama roboților de primă generație: nu se pot angaja la stat, că n-au nicio rudă acolo…

* Azi am dat like la rețete culinare, să creadă lumea că-s gospodină!

Epigrame la temă dată

Tema „uscat”

ȘUETĂ PE CĂLDURĂ

Canicula, până trece,
Bea câte o bere rece,
Pentru că-i mare păcat
Să bârfești… cu-n gât uscat.

LA BĂTRÂNEȚE

Am crescut-o de copil,
Dar, de-o vreme, m-a trădat,
Coama mea de om viril
S-a uscat și a picat.

Tema „valul”

MĂRIRE ȘI DECĂDERE

A așteptat valul mare
Să îl ridice spre soare,
Dar, vrând să se dea rotund,
A dispărut în afund.

PERICULOSUL VAL

Poți să învingi valuri multe,
De la mare pân’ la munte,
Însă valul de iubire
Te seacă dintr-o sorbire.

VALURILE VIEȚII

Ce e val, ca valul vine
Să te-ncerce și pe tine,
Doar fiind abil de fel,
Vei pune șaua pe el.

Racolțisme (9)

* Hrana pentru suflet e recomandabil să fie cât mai variată, dar întotdeauna să aibă inclus umorul la desert.
* Cine-și dorește prea mult, s-ar putea să nu obțină nimic, dar cine se mulțumește cu câte puțin, s-ar putea să adune tot ce are nevoie.
* Dacă toate cele zece porunci aduse de Moise au fost încălcate de oameni, ce să ne mai așteptăm în fața legilor create de persoane păcătoase.
* Doar când vezi moartea cu ochii tăi, îți dai seama cât de prețioasă este viața.
* Nimănui nu-i place să te lauzi cu succesele tale, dar toată lumea așteaptă să le admiri pe ale lor.
* Fericirea e ca înghețata în timpul verilor călduroase: niciodată nu ne săturăm de ea.
* Dacă dragostea la prima vedere se risipește repede, nu ai nevoie de un oftalmolog, ci de o altă concepție.
* Să nu uiți niciodată de unde ai pornit, dar la fel de important este să știi unde să te oprești.
* Adulții care vor să rămână tot copii fără răspunderi trebuie convinși că munca e ca o joacă, altfel le repugnă conceptul.
* Adevărul nu se impune prin vorbe, se demonstrează prin fapte.
* Fericirea gustată necumpănit, devine amăruie când scade din intensitate.
* Sunt mulți oameni care ar vrea să trăiască o veșnicie. Eu sunt mai modest și m-aș mulțumi doar cu jumătate  din ea.
* Laudele sunt mai benefice dacă sunt făcute pe la spate, iar criticile devin eficiente când sunt spuse în față.
* Uneori e bine să te separi de turmă, cu riscul de a deveni oaia neagră. Numai așa vei evita prăpastia în care poți fi împins fără să-ți dai seama.
* Nu cei care care consultă un psiholog sunt un pericol, ci mai degrabă aceia care-l ocolesc.

Reverberante

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un cuc către o păsărică:
– Dacă mă scol la tine, praf te fac!

* La o lecție de matematică, profesorul își întreabă elevii:
– Dacă sunt 12 oi într-o curte și 6 dintre ele sar afară peste gard, câte oi rămân?
– Niciuna, răspunde Georgel.
– Niciuna? Nu ți-ai învățat lecția la matematică, Georgel.
– Dar, domnule învățător, dumneavoastră nu-mi cunoașteți oile! Când sare una, sar toate!

* – Auzi, când vii, ia și mie o sticlă de suc.
– Da, frate, ce suc?
– Timișoreana!

* Dacă nu știi ce se întâmplă în viața ta, mergi la vecinii tăi sau la neamuri. Ei știu totul, ba chiar mai mult.

* Caut pe cineva să mă înțeleagă și apoi să-mi explice cum a reușit…

* – De ce e albă rochia de mireasă?
– Asta e culoarea standard la toate electrocasnicele.

* Nu vă faceți griji. Inteligența Artificială va lua doar locurile de muncă ale celor inteligenți.

* Dacă maică-ta nu ți-a spus niciodată: „Eu te-am făcut, eu te omor!”, înseamnă că ești adoptat.

* Dintre toate teoriile conspirației, favorita mea este că totul va fi bine.

* Se întâlnesc Iohannis și Trump.
Trump: – Este adevărat că în România se fură ca-n codru?
Iohannis: – Vorbește lumea rea… Care… codru??

* Un cuplu ieșind de la ginecolog, el nedumerit:
– Cum adică, dragă, să folosești metode de contracepție orale?
– Simplu, tu mă întrebi dacă vreau, iar eu îți spun că nu.

* – Auzi, știi cum ții un prost în suspans?
– Cum?
– Îți spun mâine.

* La Vaslui:
– Bărbatul ăsta al tău n-a mai ieșit de trei zile din cârciumă.
– Aoleu, și pe mine cine m-a bătut aseară??

* – Pescuitul este sport sau artă?
– Când prinzi pește – este sport, dar când povestești despre asta – este artă!

* „Moșii au mâncat slănină
Și beau vin ca niște daci,
Noi și cei care-or să vină:
Ser… metilic și… gândaci!”

* Atunci când o ușă ți se închide, o alta ți se deschide.
Știu, că am avut și eu Dacie.

* Treaba ta ca femeie este să observi când bărbatul tău e fericit și să pui imediat capăt acestei tâmpenii.

* – Iubitule, îți place bluza mea cea nouă?
– Foarte frumoasă… și îți vine bine!
– Acum, să ți le arăt și pe celelalte opt.

* Am decis să beau doar în zilele care se termină cu i: luni, marți, miercuri, joi, vineri, ieri, azi…

* Se eliberează Gheorghe după 3 ani de pușcărie, Ajunge acasă, unde-și găsește nevasta cu un prunc în plus.
– Tu, Rozi, da’ ăsta de unde o apărut?
– Vai, măi Gheorghe, ăsta e rodul sărăciei de când ai intrat la bulău! De necaz, am vrut să mă omor și m-am pus pe șinele trenului!
– No, și?
– No bine, mă! Io nu-s de vină că impegatul o ajuns mai repede decât trenul!

* Ți-a spus cineva astăzi că ești atractivă și sexy? Nu??
Na, cel puțin nu te-a mințit nimeni…

* – Cum a fost copilăria ta?
– Și cu bune și curele.

* – Care sunt cele patru zodii care au mereu ceva de comentat?
Răspuns: – … berbec, taur, scorpion și… femeile.

* Pentru că n-a făcut nimic în România, ciclonul Ashley va fi rebotezat… „Johannis”!

* Pentru mine doar sufletul contează, zise ea mutându-și coasa dintr-o mână în alta.

* Vizita la dentist în trei pași:
1 – pus plombe
2 – văzut factura
3 – căzut plombe!

* Aveți mare grijă la cuvintele frumoase pe care le auziți de la candidați.
Nu de alta, dar și bunică-mea mângâia găinile înainte să le… sucească gâtul!

* Scrierea corectă este ALCOOL și nu ALCOOL.
Unii oameni pun al doilea O înaintea primului O, ceea ce este absolut greșit.

* Ați observat și voi că de fiecare dată când te oprește poliția, te întreabă dacă ai băut. Dar unu nu te-ar întreba: „Ai mâncat, ești bine?”

* – Cum recunoști un copil de mafiot?
– Atunci când este scos la tablă, copilul respectă „Codul Tăcerii”. Indiferent de amenințări și consecințe.

Previziuni

Atunci când ploaia nu o să mai cadă,
Iar câmpurile nu vor mai da roadă,
Sub ceața care o să ne-nconjoare,
Ne vom baza doar pe laboratoare.

Când stresul prea mult o să ne frământe
Și chiar iubirea o să ne-nspăimânte,
Să ne-nmulțim nu vom avea rețete,
Ci doar să apelăm la eprubete.

Când tot ce-i natural o să dispară
Și nu vom mai găsi nimic pe-afară,
Lipsiți de animale și de plante,
Vom face hrana doar la imprimante.

Când fericirea va fi doar speranță
Tot mai fragilă, fără de substanță,
Cu o tentație instinctuală
Ne vom retrage-n lumea virtuală.

Un blog cu prietenie

Constatăm că au dispărut ori s-au întrerupt postările pe multe bloguri cunoscute, mai ales în ultima vreme. Unii s-au orientat spre vloguri, alții au renunțat pur și simplu, dar sunt și aceia care s-au stins pur și simplu, lăsând un gol în urma lor. Din ultima categorie face parte și blogul Anușkăi, pe care am avut plăcerea să-l găsesc în urmă cu câțiva ani, să fie vreo șase-șapte. De fapt ea m-a găsit, prin comentarii la postări, dar mai ales cu salutări călduroase în fiecare zi. Am început să o vizitez cotidian și eu, iar încetul cu încetul mi-am dat seama că în căsuța ei se găsesc niște prietene cu suflet mare, așa cum îi menționează unul dintre motto-urile de pe prima pagină: „Nu am mulți prieteni, dar pot spune despre cei puțini pe care-i am, că sunt cei mai minunați oameni!”

De atunci îmi încep fiecare zi cu câte un salut pentru cea care ne-a adunat și oamenii minunați care mă primeau mereu cu cuvinte simple, dar generoase. Anușka a părăsit această lume în urmă cu aproape trei ani, dar am rămas patru prieteni, din trei zări ale țării, care-i aducem omagiu prin continuarea legăturii închegate de ea. E vorba de încă trei pensionare hărnicuțe, cu familii frumoase și foarte active în gospodăriile lor. Micuța și Olguța sunt din București, iar Ioana din Piatra Neamț, ultima având casă cu grădină ca un colț de Rai, cum ne place să-i zicem. Așa am continuat să ne împărtășim întâmplările zilei trecute, să ne încurajăm reciproc pentru încercările care ne așteaptă și să fim alături unul de altul când avem greutăți. Nu e un blog cu veleități literare, dar cu calități sentimentale, constând în principal din prietenie sinceră, generozitate și înțelegere.

Deși Anușka a murit, blogul ei trăiește și îi duce mai departe dorința de a-și ține grupul unit, atât cât vom mai putea și noi. Așadar, mai sunt locuri în care putem găsi alinare, doar trebuie să căutăm și să construim un pod, o legătură virtuală prin care unul ca mine simte că nu e singur, chiar de la prima oră a zilei. Dacă veți avea timp, intrați pentru câteva minute în cafeneaua deschisă oricărui suflet și vă asigur de o primire cu aceeași căldură, chiar dacă veți fi doar în trecere. Nu trebuie decât să lăsați un salut, un gând bun în câteva cuvinte. Fără pretenții, doar o deschidere totală în fața oamenilor buni.

Judecăți

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tăticule, ce este o ciocănitoare?
– O privighetoare după un an de căsătorie.

* De ce are ciocănitoarea cioc?
Ca să nu dea cu capul în copaci!

* Bine că nu am făcut educație sexuală la școală. Dacă auzea mama că am luat 10, mă pedepsea în loc să mă laude!

* – Am două facultăți, zice candidatul la președenție.
– Da, nu-i rău deloc, dar bacalaureatul l-ați luat?

* Ați observat că toate prăjiturile au nume de fete? Diana, Mona, Ioana, Albă ca Zăpada…
Nu am auzit niciodată de un Gheorghe cu glazură, Mihai cremă de vanilie, Ionel însiropatul!
Discriminare dom’le.

* Secetă mare…
Îl trimite Rozi pe Gheorghiță la popă, cu rugămintea să facă niște slujbe, da-de o să plouă cumva. Îi pune pachet și o plasă plină cu fasole.
– Copile, spune-i lu’ mă-ta că dacă vrea să plouă, să-mi trimită și niște vin, pentru că de la ce mi-o trimis, o să fie numa’ vânturi și vijelii!

* Mă trezesc de dimineață și mă duc să mă spăl pe dinți… Când colo, încep să-mi spăl chiuveta, apoi cada… Văd o pată pe faianță!!! O spăl tătă!
Amu, parcă aș bea o cafea, dar mi-e groază să intru în bucătărie!

* Unu, mort de beat, scutură stâlpul electric și urlă:
– Lăsați-mă să intruuu!!!
Trece milițianul pe acolo și îl întreabă:
– Nu vor să deschidă?
– Nuuuu!
– Interesant! Sigur îs acasă, că au becul aprins!

* Mă duc la sală, mă așez pe bicicletă și vine una la mine să mă întrebe:
– Auzi, de ce nu pedalezi?
– Merg la vale… o țin din frână…

* – De ce ai venit la mine?, îl întreabă un dentist pe un țigan care avea toți dinții îmbrăcați în aur.
– Am venit să-mi pui o alarmă…!!!

* În fiecare an, în lume sunt tăiate 3 miliarde de flori pentru ziua de 8 Martie.
Protejați planeta, domnilor!
Cumpărați diamante!

* Se spune că minciuna are picioare scurte.
Deci toate astea care aveți sub 1,60 sunteți niște mincinoase.
Nu avem ce discuta! 🙂

* – Iubitule, te rog, spune-mi ceva electrizant!
– Trăsni-te-ar Dumnezău!

* Pe o scară de la 1 la 10, cât ești de sărac?
– Nici scară n-am.

* 70% dintre români trăiesc în stres.
Restul de 30% trăiesc în Italia, Franța, Germania, Spania…

* Gândire de vegan – „Oare o friptură suculentă de vită nu e doar o iarbă transformată”?

* Caut un job pentru fiul meu de 4 luni. Știu, abia s-a născut, dar trebuie să aibă experiență la 20 de ani…

* M-a pus dreacu să-mi iau păpușă gonflabilă, INTELIGENTĂ.
A fugit cu altul!

* Dimineața, cu ochii abia mijiți, îl auzi pe tac-tu: „Cred că a început să plouă, adu-mi umbrela!”
Și tu îi duci vibratorul.

* „Mai contează ce zice lumea când vezi că lumea nu gândește?”

* Doi șerpi în deșert:
– Auzi, bă, noi suntem veninoși?
– Da, bă, da’ de ce?
– Mi-am mușcat limba!

* Bulă e tras pe dreapta de un polițist de la Rutieră. Agentul vine cu fiola la el:
– Domnule Bulă, suflați aici, vă rog!
– Nu suflu!
– Bă, suflă aici, că nu e după tine!
– Nu suflu și gata!
– Bă, tu nu auzi că trebuie să sufli?! Hai, suflă imediat, că dacă nu o faci tu, suflu eu și îți iese 2,5.

* – Băi femeie, ce idioată ești!
– Bineînțeles că sunt idioată! Dacă eram căsătorită cu un preot, eram preoteasă…!

* Cum te poți încălzi o iarnă întreagă cu o singură buturugă? O rostogolești zilnic prin curte!
Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi de supraviețuire.

* Dacă vrei ca un bărbat să te iubească toată viața, nu te mărita cu el.

* Cum e lucrul la voi, la stat?
– Păi, de luni până joi, cam stăm.
– Și vinerea?
– Vinerea-i scurtă, stăm mai puțin.

* Era atât de leneș încât s-a însurat cu o femeie gata însărcinată…

* – Ioane, ai fost în Grecia?
– Am fost…
– Dar în Cipru?
– Am fost și acolo…
– Și unde e mai bine?
– Nu știu, că am fost cu soția…

* Soția își întreabă soțul care pleacă la mare fără ea:
– De ce nu ți-ai pus verigheta?
– Verighetă? Pe căldura asta?

* Soțul: – Mâncarea asta e pe jumătate rece.
Soția: – Mănâncă atunci jumătatea care e caldă!

* – Îți place berea caldă?
– Nu, Șefu’!
– Dar femeile transpirate?
– Nu-mi plac, Șefu’!
– Ok, îți dau concediul în februarie!

* Nu-i lucru ușor să fii bărbat.
În primu’ rând ai de-a face cu femeile…

* Să pierzi două case fără să fi fost vreo viitură…!
Ăsta da ghinion!

* Nu că vârsta m-ar deranja, ci efectele secundare…

* Un tip îl întreabă pe prietenul său gras:
– Te-ai angajat?
– Da, sunt fotomodel pentru săli de fitness.
– Dar tu ești gras!
– Păi, eu sunt fotomodelul pentru „înainte”. Pentru „după” e altcineva.

* La primărie:
– Îl iei pe bărbatul de lângă tine să fie soțul tău?
– Pot să-i văd și pe ceilalți?

* – Petrică, de ce l-ai lovit pe Ionică?
– M-a făcut hipopotam, domnule învățător.
– Când?
– Cu trei luni în urmă!
– Și de ce l-ai lovit astăzi?
– Abia acum am văzut cum arată un hipopotam!

* – Draga mea, îmi dai niște bani ca să ajut un om care strigă pe drum?
– Și ce strigă?
– Șase beri la cinci lei.