Să ne amuzăm împreună

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Femeile moderne poartă peruci, își vopsesc părul, își fac extensii cu gene și unghii false, fac corecția figurii și lifting facial, își introduc silicoane… și se mai plâng că e dificil să găsească un bărbat adevărat!
.
* Proverb din Moldova: fimeia vânată azi, îi fimeia îmbufnată di ieri.
.
* O cunoștință voia să-și închirieze garsoniera și avea dilemă la redactarea anunțului:
– Cum naiba să scriu că nu accept romi fără să pară rasist?
– Scrie: „… să aibă un loc de muncă stabil”.
.
* Un cuplu de agenți secreți proaspăt căsătoriți se află în luna de miere, cazați la un hotel de lux:
– Auzi, oare or fi microfoane pe aici?
– Nu știu, o să caut…
Caută după perdea, după tablouri, în telefon, sub pat…
– Aha!!
Sub carpetă găsesc un disc, în care se ascundeau fire, prins în patru șuruburi. Își scoate cuțitul, le deșurubează, ia discul și îl aruncă pe geam.
La recepție, dimineață, sunt întrebați:
– Cum a fost camera până acum, cum au fost serviciile, cum vă simțiți la noi?
– De ce îmi puneți toate întrebările astea?
– Păi, cuplul de sub dumneavoastră s-a plâns că a căzut lustra pe ei…
.
* În București, un bărbat a fost împușcat de o femeie, în urma unei altercații în trafic.
Primarul Oprescu a convocat de urgență consilierii, pentru rezolvarea problemei femeilor fără stăpân.
.
* Pentru țările arabe, Dacia va produce, în premieră, mașini-capcană.
Conform obiceiului, Băsescu va testa primul exemplar.
.
* După programul „cornul și laptele” se studiază implementarea unor noi programe pilot:
– perna și plapuma la Senat,
– copy și paste la Guvern și
– lacrimi și whiskey la Președenție.
.
* Deputatul Raluca Turcan, despre TVR HD:
„De ce domnilor, îmi puteți explica și mie de ce are nevoie România de un post TV Hunedoara, chiar așa am ajuns?”
Îi răspundem noi: din același motiv pentru care România are nevoie de un deputat suficient de idiot încât să confunde High Definition cu Hunedoara.
.
* Dacă aveți de gând să mergeți la Cazino, îmbrăcați cei mai frumoși chiloți. S-ar putea să vă întoarceți numai în ei!
.
* Bineînțeles că ajutorul psihologului este întotdeauna binevenit. Dar să înjuri este mult mai ieftin.
.
* – Eu am ajuns în sfârșit la o înțelegere cu soția mea. O zi mă duc eu la cumpărături, o zi ea.
– Și sunteți mulțumiți?
– Bineînțeles! O zi bem, o zi mâncăm…
.
* Statisticile arată că 25% dintre femei iau medicamente pentru afecțiuni psihice.
Asta este groaznic! Înseamnă că 75% dintre ele trăiesc în societate fără nici un tratament!
.
* Statisticile divorțurilor arată că părinții care fug de acasă sunt mult mai mulți decât copiii.
.
* Bulă, la reuniunea de 20 de ani, se adresează foștilor lui dascăli:
– Stimații mei profesori. Mă tot frământă o întrebare: Chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați corijent?
– Vaaai, se poate, domnule ministru?!?
.
* Bărbații sunt ca fierul de călcat. Te aburesc până te ard!
.
* Într-o grădiniță din America, educatoarea le promite copiilor 2 $ dacă vor răspunde exact la întrebarea: „Cine a fost persoana cea mai importantă din istoria omenirii?”
Se scoală Sean, irlandezul, și zice că St. Patrick.
– Greșit, următorul la rând!
Se scoală Mc. Queen, scoțianu, și zice că St. Andrew.
– Greșit, următorul…
Se scoală Shlomo, evreul, și zice că Isus Cristos.
Educatoarea îi dă cei 2 $ pentru răspunsul corect, și-l întreabă, totuși, cum se face că evreii îl recunosc pe Isus ca cel mai important om din istorie.
Răspunsul lui Shlomo:
– Eu știu de fapt că cel mai tare din istoria umanității a fost MOISE, dar BUSINESS IS BUSINESS!

.

* Într-o maternitate nasc o unguroaică, o ardeleancă și o negresă. Se încurcă brățările la copii și atunci doctorul zice:
– Să-l chemăm pe ardelean că-i mai calculat și dacă își recunoaște copilul am scăpat.
Vine ardeleanul și alege copilul negru, la care doctorul zice:
– Ce faci, băi, ești nebun? Nu vezi că-i negru?
La care ardeleanul răspunde:
– Da, dar unul dintre ăia doi e ungur și eu nu risc.

Educație autohtonă

Iarăși e vineri 13. Dar nu asta mă deranjează, ci căldura care se instalează pe măsură ce se apropie miezul zilei și care se resimte mai puternic la etajele superioare. În astfel de zile regret aerul mai răcoros de care aveam parte la casa cu curte și cu pomi umbroși, pe care am abandonat-o anul trecut. Ce mult contează câteva grade în minus!

Ies pe balcon doar dimineața, când soarele e prea timid pentru a mă arde, iar aerul tocmai bun pentru o cură de prospețime. De la etajul al doilea văd lumea grăbindu-se în toate direcțiile. Unii spre serviciu, alții spre magazine și piețe, iar copiii către școală. Chiar în fața mea, la vreo 100 de metri, se află un birou al Apa Nova, locul unde se achită lunar apa consumată. Din sediu iese un bărbat supraponderal, cu câte o pungă plină în fiecare mână. Îl privesc apatic cum îi șoptește ceva unui pici de vreo 5-6 ani, apoi îi pasează bagajele. Copilul le prinde cu dificultate și străbate cu ele vreo 50 de metri, ajungând pe zona verde a unui bloc din vecinătate. Acolo se opintește din răsputeri și le aruncă cât mai departe de trotuar și cât mai aproape de zidul clădirii. Omul de la Apa Nova îl aprobă, dând mulțumit din cap, în timp ce eu priveam costernat.

Din fericire, o doamnă care tocmai trecea pe lângă băiețaș, îl apostrofează pe acesta, însă domnul corpolent strigă la ea:

– Lasă-l, cucoană, ce te bagi matale! Nu vezi cât e de mic? Cum să care el două pungi mari și grele până la tomberon?

Doamna se uită la omul cu brațele încrucișate și cu gură mare și plecă fără să mai răspundă ceva. Sunt convins că nu știa cine-l însărcinase pe puști să arunce gunoiul pe zona verde. Și chiar dacă ar fi știut, probabil că s-ar fi temut să se certe cu bărbatul de la Apa Nova. Eu am rămas cu un gust amar și cu încă o explicație a gunoaielor care apar mereu în jurul nostru. Sunt sigur că omul acela gras nu era la prima lui acțiune de acest fel. S-ar fi putut ca în alte dăți să apeleze la alți copii, cu același îndemn. Poate că le dădea de o înghețată, numai să-l scape de mizerii.

101_1018

Mă întreb ce învață copiii din astfel de exemple și răspunsul nu-i greu de dat. Dacă oameni în toată firea, cu funcții de invidiat, îi îndeamnă să arunci gunoiul pe spațiul verde, firește că așa vor face mereu de acum-încolo. Și așa vor învăța și alți copii să facă, pentru că exemplele rele sunt cele mai molipsitoare. Iar când cineva le atrage atenția că nu e bine, poate să aibă mari probleme dacă prin preajmă se află un tip masiv, arțăgos și prost educat, cum e domnul de la Apa Nova.

Regula celor 5 secunde

Putem mânca alimentele scăpate pe jos preț de câteva secunde?

„Regula celor 5 secunde” există cu adevărat și poate fi aplicată, întrucât alimentele scăpate pe jos pot fi mâncate fără riscuri deosebite pentru sănătate, mai ales dacă este vorba de felii de pâine prăjită, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Aston din Marea Britanie.

pecovor

Mai mulți experți în microbiologie au dorit să testeze „regula celor 5 secunde” și să vadă dacă această teorie se aplică tuturor alimentelor scăpate pe jos, potrivit dailymail.co.uk.

În mod surprinzător, cercetătorii au descoperit că este mai puțin probabil ca bacteriile să se lipească de alimentele scăpate pe suprafețe mochetate și că alimentele umede, precum pastele și dulciurile, sunt acelea în cazul cărora se aplică cel mai bine „regula celor 5 secunde”.

Studiul a fost realizat de studenții din ultimul an de la Facultatea de Biologie din cadrul Universității Aston, coordonați de profesorul Anthony C. Hilton. Ei au monitorizat transferul unei bacterii comune – Escherichia coli (E coli) – și al bacteriei Staphylococcus aureus (S. aureus) de la suprafețe de interior (mochetate, laminate și acoperite cu gresie) pe diverse tipuri de produse alimentare.

Alimentele testate au inclus bucăți de pâine prăjită, paste, biscuiți și dulciuri lipicioase, care au fost lăsate pe podea între trei și 30 de secunde.

Studiul a confirmat faptul că timpul este un factor semnificativ pentru transferul bacteriilor de pe podea pe alimente, însă tipul pardoselei este factorul decisiv.

Suprafețele carpetate sunt acelea care permit cel mai puțin transferul de bacterii, în orice perioadă de timp – a fost cazul pentru toate cele patru tipuri de produse alimentare testate.

Pâinea prăjită este alimentul care prezintă cel mai mic risc de a „aduna” bacterii de pe orice tip de suprafețe, însă doar dacă este uscată. Pâinea prăjită cu unt sau dulceață crește riscul de a atrage microbi. Alimentele umede, precum pastele și dulciurile, pot fi ridicate de pe jos într-un interval de 5 secunde, fără să contracteze bacterii – însă, dincolo de această perioadă, riscul de infectare crește considerabil.

Suprafețele laminate și cele acoperite cu gresie sunt cele mai „rele” tipuri de pardosele, întrucât transferă cele mai multe bacterii pe alimente.

Cercetătorii de la Universitatea Aston au făcut un alt studiu pentru a identifica numărul persoanelor care respectă „regula celor 5 secunde”. Rezultatele au arătat că 87% dintre persoanele intervievate au spus că ar mânca alimentele scăpate pe jos sau că au făcut deja acest lucru în trecut.

Mai mult de jumătate (55%) erau femei și 81% dintre ele au spus că respectă „regula celor 5 secunde”.

Sursa: Mediafax, Daily Mail

Convorbiri aviatice

O selecție de convorbiri „curioase”, dar autentice (!?!) dintre piloți și turnul de control:
.
* Tower: – Pentru a evita poluarea sonoră, virați 45 grade spre dreapta.
Pilotul: – Ce poluare sonoră putem produce la 7.000 m altitudine?
Tower: – Cea rezultată din coliziunea voastră și 727-le care vine spre voi!
.
* Tower: – Sunteți un Airbus 320 sau 340?
Pilot: – Un A 340, desigur!
Tower: – Sunteți amabil în acest caz, ca înaintea startului să porniți și celelalte două motoare?
.
* Pilot: – Bună dimineața, Bratislava!
Tower: – Bună dimineața. Pentru informația dumneavoastră: aici e Viena!
Pilot: – Viena?
Tower: – Da.
Pilot: – Dar de ce? Doar voiam să mergem la Bratislava.
Tower: – Okay. În acest caz degajați și zburați spre stânga.
.
* Tower către un pilot care a efectuat o aterizare deosebit de dificilă:
– O aterizare nu trebuie să fie un mister. Pasagerii trebuie să știe când au aterizat.
Pilot: – Nu-i nimic, că oricum, în acest moment ei aplaudă!
.
* Pilotul unui zbor Alitalia, căruia un fulger i-a stricat jumătate din instrumentele din cockpit:
– Am rămas fără instrumente! Nimic nu mai funcționează! Până și altimetrul a renunțat să mai indice ceva…
După circa 5 minute de lamentări, se aude comentariul unui pilot de pe un alt aparat:
– Tacă-ți gura și mori ca un bărbat!
.
* Pilot: – S-a aprins o lampă indicatoare!
Tower: – Păi, să sperăm să fie mai multe aprinse.
Pilot: – Da, dar numai asta scoate așa mult fum!
.
* Pilot: – Mai avem foarte puțin combustibil. Așteptăm urgent instrucțiuni.
Tower: – Care vă este poziția? Nu vă pot vedea pe ecran.
Pilot: – Staționăm pe pista 2 și așteptăm cisterna de o eternitate!
.
* Tower: – Aveți probleme?
Pilot: – Am pierdut busola.
Tower: – După cum zburați, credeam că ați pierdut toate instrumentele.
.
* Tower: – După aterizare, mergeți spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 și Oscar 2.
Pilot: – Unde e asta? Noi nu cunoaștem organizarea aeroportului.
Tower: – Nu-i nimic. Și eu sunt doar de două zile aici.
.
* Pilot: – Rog să ne permiteți decolarea.
Tower: – Regretăm, dar n-avem planul vostru de zbor. Încotro zburați?
Pilot: – Spre Salzburg, ca în fiecare luni.
Tower: – Da, dar azi e marți!
Pilot: – Cum? Păi, în cazul ăsta avem liber!
.
* Tower: – Înălțimea și poziția?
Pilot: – 1,80 m și stau așezat pe scaunul din stânga-față.
.
* Tower către pilotul amator:
– Cine e la bord?
Pilot: – Pilot, doi pasageri și un câine.
Tower, după aterizarea „jumulită” a pilotului amator:
– Și totuși, de ce ați lăsat câinele la comenzi?
.
* Tower: – Aveți sau nu aveți destul combustibil?
Pilot: – Da.
Tower: – Da, ce?
Pilot: – Da, Sir!!!
.
* Tower: – Comunicați ETA-ul (Estimated Time of Arrival).
Pilot: – Hmmmmm… Marți mi-ar conveni cel mai mult.
.
Sursa: e-mail

Revolta din ogradă: Valea Veșnic Verde

Mergeau în ritm alert, fiind convinși că la capătul acestui ultim obstacol îi aștepta odihna binemeritată. După miezul nopții au simțit că se face frig, dar nu s-a plâns niciunul, ba chiar au iuțit pașii. Până dimineață nu s-au oprit nici măcar să bea lapte de cocos.

La răsăritul soarelui erau obosiți, însetați și flămânzi. Au făcut un popas pentru a se întrema și au ațipit o bună bucată de vreme. Hamlet, Gogu și Chițac au profitat de umbra ce o făcea trupul solid al lui Călin și s-au adăpostit de razele nemiloase ale soarelui. Pe la amiază, umbra a dispărut și arșița i-a trezit.

Au mai spart o nucă și, după ce s-au înfruptat din ea, au verificat indicația Pietrei Cunoașterii, iar apoi au pornit prin nisipul fierbinte. Ca de obicei, curcanul era cocoțat pe căluț și scruta cu mare atenție depărtările, în timp ce șoricelul se ținea bine pe cățel, de unde-l tot îndemna să nu rămână în urma celorlalți.

Era tare greu să străbată un asemenea cuptor și pauzele erau din ce în ce mai dese și lungi. Seara a venit ca o binecuvântare și au profitat de ea din plin. S-au înfrupat di lapte și au ațipit din nou. Când s-au trezit era frig, au mâncat și au pornit iar la drum. Trei zile și trei nopți a durat această corvoadă, după care au observat, cu amărăciune, că nu mai aveau nuci și oboseala era din ce în ce mai mare. În schimb pașii le erau tot mai mici, la fel ca și speranțele care le dăduseră aripi până atunci. Setea îi chinuia și vederea le juca feste de la atâta concentrare. În cea de-a patra zi, pe când soarele era chiar deasupra capului, se auzi glasul lui Gogu, care striga cât îl ținea pliscul:

– Am ajuns! Am ajuns! Văd verdeață și apă. E chiar înainte. Să ne grăbim!

Au luat-o la goană și au fugit până când i-au lăsat puterile pe Călin și pe Hamlet, dar degeaba. S-au oprit cu limbile scoase și au cercetat din nou orizontul, care le arăta încontinuu aceeași mare albă de nisip. Cățelul, frânt de efort, a mai avut puterea să-i reproșeze curcanului:

– Te ții de păcăleli? Nu văd nicio apă sau verdeață. Ce e cu tine?

– Poate că a avut vedenii…, își dădu cu părerea șoricelul. Se întâmplă în deșert. Se cheamă Fata Morgana. Am văzut la televizor.

Gogu se simți jignit:

– Mai lasă-mă cu televizorul tău! Te crezi tare deștept, c-ai stat în casa omului? Te-aș vedea în locul meu ce-ai face! Îți închipui că e ușor să fii conducător? Să fii mereu atent la direcție? Eu chiar am văzut ceva și nu e vorba de nicio fată. Poate că nu mai avem mult de mers.

– Cred că și eu am văzut ceva, interveni Călin cu o jumătate de gură.

– Vezi, vezi?, se bucură curcanul. Nu cred că ne-am înșelat amândoi.

Nimeni nu a mai comentat și după un timp au continuat drumul. Noaptea i-a prins dezamăgiți și tăcuți. A doua zi simțeau că nu mai pot de sete. Mergeau încet și cu capetele plecate. Rareori ridicau privirea și încercau să deslușească ceva promițător, însă era în zadar. Tot Gogu a fost cel care i-a trezit din amorțeală:

– Valea Veșnic Verde! Uite valea. Mai avem puțin!

Imediat și-au ridicat privirile în direcția arătată de curcan, dar Chițac și Hamlet nu vedeau nimic în zare, plus că nici direcția nu era înainte, ci spre dreapta lor. Gogu o ținea morțiș:

– Haideți, să mergem! Ce mai așteptați? Călin, ia-o la galop!

– Eu nu văd nimic, zise șoricelul.

– Nici eu, completă Hamlet. Nu mă duc încolo. Sunt obosit, mi-e sete și cred că iar umbli după himere.

– Ba e ceva real! Văd foarte clar! Sunteți orbi sau ce-i cu voi!? Căline, tu vezi?

– Cred că văd și eu: Da, da… chiar foarte bine. Să mergem!, și calul a luat-o la fugă, îmboldit întruna de curcan.

Cățelul și șoricelul strigau zadarnic să se oprească. Au rămas singuri, privind cu tristețe la prietenii lor nebuni. Oare se vor întoarce? Își vor da seama la timp că aleargă după o iluzie sau vor cădea răpuși de sete și căldură? Cu lacrimi în ochi, au pornit agale înainte. Nu mai aveau Piatra Cunoașterii, dar ce mai conta? Trebuia doar să țină aceeași direcție. Și le era o seteee…

A venit o nouă noapte și au visat frumos, cum beau apă din Valea Veșnic Verde… și era așa răcoare și bine! Dimineață șoricelul s-a trezit târziu, obligat de razele puternice ale soarelui. Hamlet respira greu și nu dădea semne că ar vrea să se scoale. Doar după ce i-a strigat în ureche și l-a mușcat puțin, câinele a deschis ochii și a mormăit cu o voce stinsă:

– Eu nu pot să merg mai departe. Nu mai am putere și nici speranță. Du-te tu, dragul meu prieten, căci meriți să-ți găsești o familie care să te iubească.

Degeaba l-a implorat Chițac să se ridice și să-l însoțească, zadarnic a plâns și l-a asigurat că nu mai este mult; cățelul a închis ochii și nu a mai dat nici un semn de viață. Se vedea treaba că nu avea încotro și trebuia să purceadă singur la drum, nu înainte de a-și lua rămas bun:

– Rămâi cu bine, cățeluș! Am să găsesc Valea Veșnic Verde și am să vin cu ajutoare după tine. Ai să vezi că am să vin! Tu, odihnește-te până atunci.

Și a pornit șoricelul prin marea de nisip fierbinte, cu sufletul răvășit de despărțirea amară. Lăbuțele îl frigeau, gâtul îi era uscat, ochii orbiți de lumina prea puternică. A mers întruna, căci, dacă s-ar fi oprit, ar fi riscat să fie prăjit de nisip.

La un moment dat nu a mai simțit fierbințeala, nici setea, iar privirea îi era din nou ageră. Soarele deveni blând și el s-a oprit mirat. Chiar în fața lui începea o vale verde, brăzdată de un râu sprinten și limpede. Peste tot erau flori și animale prietenoase. S-a apropiat cu inima-i bătând trepidant și ce să vezi: chiar înaintea lui păștea Călin, iar alături de el erau Gogu și Hamlet. Nu-i venea să creadă și i-a întrebat cum au ajuns. A răspuns Gogu:

– Dragul nostru prieten, întotdeauna la capătul unui drum lung și greu e Valea Veșnic Verde. Nu trebuie să te îndoiești de asta și nici să te temi că ai greșit direcția. Cu toții ajungem în acest loc minunat. Oamenii de aici sunt buni și am cunoscut o mulțime de curci simpatice. Căluțul și-a regăsit părinții, iar cățelușul are un băiețel cu care se joacă mereu. Du-te și-ți caută și tu rudele!

– Dar nu se poate!, a exclamat șoricelul. Părinții mei sunt morți. I-a mâncat pisica.

La această remarcă, prietenii lui au zâmbit cu un înțeles ascuns. Aveau dreptate: toate rudele lui dispărute erau acolo, la o casă unde pisica nu le făcea niciun rău, iar oamenii erau veseli și prietenoși mereu. Deci asta era Valea Veșnic Verde! Parcă era raiul despre care auzise la televizor.

Sfârșit

Zâmbete de sărbătoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Ea și el mergeau iarna pe stradă. Deodată, pășind atent, el a apucat-o strâns de mână. „Vai, ce mult mă iubește!”, s-a gândit ea… „Mamă, ce polei e pe jos!”, s-a gândit el…
.
* Profesoara de religie, către școlarii de clasa a patra:
– Dragi copii, ce-a spus Moise când a despărțit apele?
– Cele plate în stânga, iar cele carbogazoase la dreapta!
.
* Într-o barcă erau 99 de pinguini. Barca s-a răsturnat. Câți pinguini au mai rămas îmn barcă? – ?!… – 66!
.
* – Care este avantajul unei relații la distanță?
– Toți patru sunt fericiți!
.
* Câteodată înțeleg femeile care au dulapurile pline de haine și tot n-au cu ce să se îmbrace, că și eu am agenda telefonică plină de numere, dar n-am cu cine face sex.
.
* „Vezi că poți, când vrei!?”, i-a spus soția soțului, prinzându-l în pat cu vecina…
.
* Economie politică
Lupu’ o prinde pe Scufiță în pădure:
– D-ră, ai două opțiuni: fuziune sau… absorbție!
.
* Exemplu de devalorizare – atunci când soția schimbă inima de aur a soțului cu penisul de fier al vecinului!…
.
* Doi condamnați într-o celulă. Unul din ei se scobește în nas. Celălalt strigă:
– Ce faci, bă?!! A te scobi în nas este un semn rău! Asta înseamnă că în acest moment cineva i-o trage nevesti-ti!
– N-are decât!, spune celălalt. Important este ca EA să nu se scobească în nas!…
.
* Divorț
Nevasta unui fermier vrea să divorțeze de soțul ei, motivând că acesta are „dorințe sexuale excesive”. Intrigat, judecătorul cere detalii.
– Onorată instanță, zilele trecute verificam niște pui și, cum stăteam eu aplecată și mă uitam la ei, soțul meu mi-a pus-o pe la spate!
– Aveți pui la fermă? Parcă aveați o fermă de vaci.
– Eram în supermarket, domnule judecător!…
.
* 30 februarie, data când România va ieși din criză.
.
* Oana Zăvoranu a scris la BAC vreo 3500 de înjurături… și toate astea fiindcă i-a picat George Coșbuc cu poezia „Mama”!
.
* Accident
Într-o localitate are loc un accident: un TIR a ieșit de pe carosabil într-un cimitir. Polițiștii raportează:
– S-au găsit 137 de morți… Căutările continuă.
.
* Inflație
Nouă circulară în armată și poliție:
„Din cauza inflației și creșterii prețului la muniție, nu se vor mai trage focuri de avertisment!”
.
* La munte
Un tip căsătorit pleacă cu amanta la munte.
– Iubito, ia tu rucsacul. În fața cabanei e un coleg de serviciu.
– Vrei să creadă că nu mă cunoști?
– Nu, dimpotrivă! Vreau să creadă că ești nevastă-mea!
.
* Am inventat o minge de golf care se duce automat în gaură dacă ajunge la 30 de centimetri de ea.
A fost un succes, dar mare atenție, nu le țineți în buzunarul de la spate!!
.
* Dragi vegetarieni, dacă doriți să salvați animalele de ce le mâncați mâncarea?
.
* Tineri căsătoriți
Ea:
– Dragă, tu nu te gândești toată ziua decât la sex; nu am putea să discutăm puțin și despre artă, despre literatură?…
– Bine… l-ai citit pe Balzac?
– Nu.
– Care e tema preferată de pictură a lui Luchian?
– Nu știu!
– OK, atunci hai la pat!…
.
* Un american și un român sunt cazați în aceeași cameră, de la etajul 30 al unui hotel. A doua zi, românul zace zdrobit pe asfalt. La anchetă americanul a declarat că se cunoscuseră la recepție.
– Eu am urcat cu liftul, ca la noi, românul pe jos, ca la ei. Am coborât împreună la bar. Eu mi-am luat pe picioare o blondă, ca la noi, iar el o brunetă, ca la ei. Am urcat cu fetele. Când au venit soții lor eu am scos pistolul, ca la noi, iar el s-a aruncat pe geam, ca la ei.
.
* – Alo, Radio Erevan, e adevărat că în România s-a legalizat prostituția?
– Nu, acolo s-a prostituat legea…

De ce au bărbații nevoie de femei?

Bărbații au nevoie de femei în viața lor, și nu doar din motive biologice. Adam Grant, profesor la Wharton School în cadrul Universității Pennsylvania și totodată autorul cărții „Give and Take: A revolutionary Approach to Success”, dezvăluie cum influențează femeile bărbații, în cadrul unui articol publicat în ziarul New York Times, în care arată cele mai noi descoperiri ale științei:

femeie-barbat

„Ce-i face pe unii bărbați mai zgârciți și pe alții mai generoși? Ce l-a motivat pe Bill Gates, spre exemplu, să ofere daruri filantropice în valoare de peste 28 de miliarde de dolari, pe când alți miliardari nu au vrut să renunțe la prea mulți bani din averile lor uriașe? Noi dovezi oferă un răspuns surprinzător. Simpla prezență a unui membru de familie de sex feminin – chiar și a unui bebeluș – poate fi suficientă pentru a stimula bărbații să devină generoși.

Într-un nou studiu provocator, cercetătorii Michael Dahl, Cristian Dezso și David Gaddis Ross au analizat generozitatea și ce o inspiră în rândul bărbaților înstăriți. În loc să analizeze banii donați către organizațiile caritabile, cercetătorii au analizat de ce unii șefi de companii își plătesc angajații mai generos decât alții. Oamenii de știință au analizat salariile pe care șefii a peste 10.000 de companii din Danemarca le-au oferit angajaților de-a lungul unui deceniu.

În mod interesant, șefii companiilor își plăteau angajații după ce deveneau tătici. În medie, atunci când șefii aveau copil, plăteau cu 100 de dolari mai puțin per angajat. Cercetătorii scriu că „pentru a fi un bun furnizor, este firesc ca un bărbat, șef de companie, să păstreze resursele companiei pentru el și familia sa, în dauna angajaților”.

Totuși, datele nu erau atât de simple. Atunci când echipa profesorului Dahl a analizat datele mai atent, schimbările în salariu depindeau de sexul copilului șefului companiei. Astfel, salariile erau mai reduse atunci când șeful avea un băiat, însă nu atunci când avea o fată.

Aparent, fetele „înmoaie” tații și evocă tendințe de îngrijire. Cercetătorii speculează că pe măsură ce periem părul fetelor și le ducem la cursuri de dans, devenim mai blânzi, mai empatici și mai orientați către ceilalți.

De altfel, există studii efectuate în SUA ce arată că politicienii americani ce au fete tind să voteze mai liberal; același lucru este valabil în rândul bărbaților alegători din Marea Britanie ce au fete. „Un tată preia câteva din preferințele fiicei sale”, argumentează cercetătorii Andrew Oswald de la Universitatea Warwick și Nattavudh Powdthavee de la Universitatea York. În cazul șefilor de companii, acest impuls de empatie stimulat de fiica sa ar putea fi explicația pentru impulsurile mai generoase către angajați, ce reduc tentațiile de a scădea salariile.

Este posibil ca apropierea de bebelușii de sex feminin să stimuleze o generozitate sporită? Alte studii, din mai multe domenii, sugerează că acest lucru este adevărat – și că efectul nu este limitat numai la fete. Un exemplu util este oferit de o serie de studii efectuate de psihologul Paul Van Lange, de la Universitatea Libera din Amsterdam. Pentru a afla ce motivează lumea să fie mai generoasă, profesorul Van Lange și colegii săi au conceput un joc în care peste 600 de persoane făceau alegeri despre împărțirea resurselor cu o persoană pe care nu o cunoșteau și pe care nu aveau să o mai vadă vreodată. Participanții aveau de ales între aceste două opțiuni:

Tu primești 25 de dolari și partenerul tău primește 10 dolari

Tu primești 20 de dolari și partenerul tău primește 30 de dolari

Prima opțiune este cea egoistă – tu reclami cea mai mare parte a resurselor. Cea de-a doua opțiune este mai generoasă, pentru că implică sacrificarea unei sume mici (5$), pentru a crește beneficiile partenerului cu o sumă mult mai mare (20$).

Jucătorii au exprimat o preferință constantă în fiecare dintre cele două runde ale jocului. Datele arătau că jucătorii care făceau alegeri mai generoase aveau mai mulți frați și surori. Cei ce dăruiau aveau, în medie, doi frați sau două surori, pe când ceilalți aveau, în medie, 1,5 frați și surori. O familie mai mare însemna mai multă împărțire, ceea ce pare să predispună oamenii spre generozitate.

De asemenea, sexul conta. Datele arătau că era cu 40% mai probabil ca persoanele generoase să aibă surori, decât persoanele care făceau alegeri mai egoiste. Între cele două grupuri nu se înregistra nicio diferență în numărul de frați; numărul total de surori prezicea generozitatea unei persoane, nu numărul de frați sau surori. De asemenea, echipa profesorului Van Lange a indicat alt studiu ce arăta un lucru inedit: cu cât un tată avea mai multe surori, cu atât petrecea mai mult timp crescându-și proprii copii. Așadar, după ce cresc în preajma surorilor, bărbații care au oportunitatea de a fi generoși, sunt mai predispuși s-o facă.

Specialiștii în științe sociale cred că actele empatice și protectoare ale surorilor se „transmit” și la frații lor. De exemplu, studiile efectuate de psihologul Alice Eagly la Universitatea Northwestern, demonstrează că femeile tind să dăruiască mai mult și să fie mai ajutătoare în relațiile apropiate decât bărbații. De asemenea, ar putea fi cazul că băieții simt impulsul de a-și proteja surorile. Studiile efectuate de profesorul Eagly arată că bărbații sunt mai predispuși să ajute femeile decât să ajute bărbații.

Unii dintre cei mai generoși bărbați din lume recunosc inspirația pe care o datorează femeilor din viața lor. Acum 20 de ani, când Bill Gates era pe cale să devină cel mai bogat om din lume, el a respins sfaturile ce-i recomandau să înființeze o organizație caritabilă. Gates plănuia să aștepte 25 de ani până să înceapă să-și doneze banii, însă s-a răzgândit un an mai târziu. La trei ani distanță, Gates era pe locul 3 în clasamentul celor mai generoși filantropi din America. Între timp, el devenise tătic: avea o fetiță.

Gates a comentat că două femei din viața sa – mama sa, Mary, și soția sa, Melinda – au jucat un rol esențial în stimularea eforturilor sale filantropice. Mary „nu a încetat niciodată să mă preseze să fac mai mult pentru alții”, recunoaște Gates într-un discurs ținut la Universitatea Harvard. Momentul cheie a venit în 1993, cu puțin timp înainte să se căsătorească cu Melinda. La o nuntă, Mary a citit cu voce tare o scrisoare pe care i-a scris-o Melindei despre căsătorie. Scrisoarea se încheia cu mesajul: „de la cei care le-au fost date multe, așteptările sunt de asemenea mari”.

Pe lângă faptul că a modelat filantropia Fundației Bill și Melinda Gates, Melinda a jucat un rol cheie în modelarea Giving Pledge (în care cei mai bogați oameni din lume se angajează să doneze cea mai mare parte a averii). Melinda a citit o carte despre o familie care și-a vândut casa și a donat jumătate din banii obținuți și a început să răspândească această idee. Când Bill Gates și Warren Buffett organizau mese cu miliardari, pentru a discuta despre filantropie, Melinda a insistat ca și nevestele acestora să fie invitate. „Chiar dacă el a făcut toți banii, ea va juca un rol cheie în stabilirea modului în care vor fi cheltuiți”, a explicat Melinda. „Ea trebuie să fie de acord cu orice plan filantropic, pentru că o afectează pe ea și pe copiii ei”, a mai spus soția lui Bill Gates.

Într-o prezentare provocatoare pe care a ținut-o în 2007, în San Francisco, psihologul Roy Baumeister se întreba: „există vreun lucru bun la bărbați?”. Răspunsul, pe scurt, este: „nu prea”. Însă lucrul care îi salvează pe bărbați, în viziunea profesorului Baumeister, este faptul că „bărbații, în numeroase domenii, merg la extreme mult mai mult decât femeile”. Bărbații sunt responsabili pentru cea mai mare parte din atrocitățile de pe Terra, dar totodată sunt responsabili pentru câteva dintre cele mai extreme acte de generozitate.

Acest lucru este confirmat de economiștii James Andreoni de la Universitatea California, San Diego și Lise Vesterlund de la Universitatea Pittsburgh. Cei doi au descoperit că, dacă multe femei preferă să împartă în mod egal, „bărbații sunt mai predispuși să fie, fie total egoiști, fie total lipsiți de ego”. Contactul cu femeile ar putea fi una din forțele care înclină bărbații mai mult spre generozitate.

Acest efect al femeilor ar putea avea implicații importante pentru educație și pentru muncă. În școli, ar trebui să ne gândim atent la modul în care organizăm copiii în grupuri. În 1971, după ce școlile din Texas au fost desegregate, psihologul Elliot Aronson de la Universitatea California, Santa Cruz, a validat o metodă simplă, dar eficientă, pentru a reduce stereotipurile și discriminarea.

Ideea sa cheie era aceea că elevii vor învăța să se respecte și să aibă grijă unul de celălalt dacă vor fi nevoiți să se bazeze unul pe celălalt atunci când colaborează în grupuri mici și comune. Profesorul Aronson a însărcinat fiecare elev să fie responsabil cu predarea către grup a unui subiect diferit, care urma să fie testat într-o lucrare de control. Astfel, membrii grupului aveau nevoie de informație de la fiecare membru, pentru a acumula cunoștințele necesare obținerii unei note bune la test. După experiment, stereotipurile și discriminarea a scăzut – elevii au devenit mai puțini ostili unul față de celălalt, iar elevii de culoare au obținut note mai mari.

Ce s-ar întâmpla dacă în fiecare clasă s-ar folosi această structură, în care grupurile de sexe diferite ar oferi băieților șansa să învețe de la fete? Dincolo de obținerea de cunoștințe, poate că băieții ar învăța ceva despre predare și despre ajutarea celorlalți. De asemenea, atunci când unii dintre acești băieți ar deveni bărbați, s-ar putea asemăna mai puțin cu Scrooge și mai mult cu Bill Gates.

În cadrul slujbelor, avem nevoie de mai multe femei în poziții de conducere. Știm deja din numeroase studii că este mai bine pentru companii atunci când au mai multe femei în roluri de management, mai ales în ceea ce privește inovația. Profesorii Dezso și Ross au demonstrat recent că între 1992 și 2006, când companiile au introdus femei în echipele de conducere, acestea au obținut cu 1% mai mult profit, în medie peste 40 de milioane de dolari.

Recunoaștem avantajul direct adus de femeile în poziție de lideri, printre care se numără perspectivele diferite, stilul colaborativ, efortul acordat mentoratului și o bună înțelegere a angajatelor și clientelor de sex feminin. Am ignorat, însă, efectul benefic pe care femeile îl au asupra bărbaților din jurul lor. Oare este posibil ca atunci când femeile intră în echipele de management, ele să încurajeze totodată colegii de sex masculin să-și trateze angajații mai generos și să împărtășească cunoștințele mai liber? Creșterile în motivație, cooperare și inovație înregistrate de companii s-ar putea datora nu doar acțiunilor directe ale liderilor de sex feminin, ci și influenței pe care ele o au asupra liderilor de sex masculin”, concluzionează Adam Grant.

Sursa: New York Times