Sendvișurile și dragostea

Suntem conștienți cu toții că dragostea trece prin burtă, dar stomacul are și el pretențiile lui, mai ales atunci când focul iubirii te arde intens pe dinăuntru și simți fluturii bătând puternic din aripi. E important să mâncăm sănătos, atunci când suntem îndrăgostiți, iar alimentul cel mai potrivit în asemenea situații este brânza de diferite feluri, încorporată în sendvișuri adaptate fiecărui stadiu al unei relații. Pentru prepararea lor este recomandat să apelăm la sortimentele variate pe care ni le oferă cu generozitate Delaco – fan brânză.

delaco_fan_branza_proof2-250x250

Iată care sunt indicațiile mele, probate cu succes pe propria-mi persoană și garantate pentru fiecare în parte, dacă sunt respectate ingredientele.

1. Pentru cei care se topesc de iubire, se recomandă sendvișurile făcute cu un strat gros de brânză topită, la care se adaugă o ninsoare de ou fiert, câteva felii de roșii și neapărat puțin piper, pentru a mai ostoi dorul de ființa iubită și a te inspira în deciziile pe care le vei lua. Efectul se va vedea la prima întâlnire, când personalitatea ta va fi cuceritoare și va inspira multă siguranță. E important ca această dietă să nu fie întreruptă până nu vă puneți pirostriile, după care vă recomand aperitivele de la numărul 2.

2. Pentru cei căsătoriți sunt ideale sendvișurile cu cremă de brânză, șnițel din piept de pui, felii de castravete și un ardei iute foc, care să te stimuleze în dragoste și în îndeplinirea datoriilor ce-ți revin. Pentru rezultate bune, e necesar ca acest tip de dietă să fie urmat zilnic de ambii parteneri, perseverență care vă garantează o căsnicie fericită, din toate punctele de vedere. De aceea e bine să aveți mereu în frigider ingredientele necesare, altfel riscați să ajungeți precum cei cărora li se recomandă aperitivele cu numărul 3.

3. Celor dezamăgiți în dragoste le priesc foarte bine câteva sendvișuri cu cașcaval, șuncă și salată din abundență. Fiind foarte hrănitor și sănătos, acest tip de dietă vă va reda încrederea în forțele proprii și vă va impulsiona în găsirea unei strategii prin care să îndreptați situația și să reveniți la una din primele două recomandări. Nici aici nu e permis să trișați, altfel riscați să ajungeți într-o situație deplorabilă, cea de la numărul 4.

4. Persoanelor singure și fără voința de înfiripare a unei noi relații, le sunt recomandate sendvișurile cu primul strat, cremă de brânză cu usturoi, că oricum nu pupați pe nimeni, la care se adaugă șuncă și multă verdeață. Puteți mânca oricât și la orice oră, fiindcă sunt sănătoase și o să trăiți mult și bine, dacă nu întrerupeți dieta. Dar, atunci când vă veți sătura de singurătate și veți găsi o persoană cu care merită să împărțiți sendvișurile, vă invit să începeți cu dieta numărul 1. Schimbarea asta va fi benefică trupului, dar și sufletului.

Fiind, la rândul meu, un fan brânză, am trecut prin toate fazele de mai sus și vă spun cu mâna pe stomac: fiecare fel de sendviș are deliciul lui. Dacă nu credeți, încercați și spuneți-mi părerea voastră în cunoștință de cauză.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Scrisoare deschisa unui prieten

zaraza26's avatarBuna dimineata!

Draga Petru,
Impreuna cu alti prieteni de ai tai, am hotarat sa fiu alaturi de tine si sa te ajutam sa iti publici creatiile tale literare! Alege modalitatea/modalitatile prin care putem sponsoriza aparitia cartii. Iti sugerez sa re-blog-uiesti acest articol, ca prietenii tai de pe blog sa afle de inceperea actiunii “Prietenia”. 😉
Cand prietenii mei sunt fericiti, si eu sunt fericita! 🙂

https://racoltapetru6.wordpress.com/

View original post

Riscurile unei nunți costisitoare

Cheltuiți mult cu nunta? Iată ce riscați

Cercetătorii au realizat un studiu care prezintă concluzii interesante. Potrivit acestuia, nu este bine ca un cuplu să cheltuiască mulți bani pe inelul de logodnă. Gestul poate fi un semn că mariajul nu va dura foarte mult.

nunta

Studiul a fost realizat de o echipă de la Universitatea Emory din Atlanta și a cuprins 3.000 de adulți care erau sau au fost la un moment dat căsătoriți. Astfel, cercetătorii au remarcat că în cuplurile care cheltuiau între 2.000 și 4.000 de dolari pentru inelul de logodnă, riscul de divorț era de 1,3 ori mai mare.

Suma ideală este, conform studiului, de 500 – 1.000 de dolari pentru un inel, orice sumă sub acest nivel reprezentând de asemenea un risc mai mare de despărțire.

De asemenea, cuplurile care plătesc mai mult de 20.000 de dolari pentru nuntă au un risc mult mai mare decât cei care cheltuiesc doar 5.000 – 10.000 de dolari, pentru organizarea marelui eveniment.

Vestea nu este tocmai bună pentru majoritatea cuplurilor, care plătesc aproximativ 30.000 de dolari pentru nuntă în Statele Unite și în Marea Britanie.

Potrivit unui studiu realizat de compania de asigurări Sheila Wheels, unul din 8 cupluri vinde darurile de nuntă ca să poată plăti organizarea evenimentului, iar jumătate declară că aceste cheltuieli scapă de sub control.

Economiștii cred că legătura între riscul de divorț și sumele cheltuite este clară: cuplurile care plătesc mulți bani ajung într-o dificultate financiară, au datorii și de aici apare stresul.

Sursa: Daily Mail

De la cutie, la tablou

Pot să spun că am crescut alături de televizor și grație lui am învățat multe. Amândoi ne-am făcut deodată apariția pe strada noastră și de cum l-am văzut, nu am mai vrut să trăiesc fără el. Aveam doar trei ani, și familia care și-a permis să-și cumpere o astfel de minunăție, era de invidiat. În casa lor veneau mulți curioși să vadă cutia magică, iar eu mă strecuram printre ei. Nu înțelegeam mare lucru, dar eram vrăjit de oamenii și animalele care se perindau pe ecranul alb-negru, adesea cu purici mari și întreruperi neprevăzute. Mereu trebuia să vină mama după mine, fiindcă gazdei îi era milă să mă trimită acasă, văzând cât de vrăjit eram de aparatul lor.

La internatul școlii, televizorul „Cosmos” era principala atracție a serii pentru fiecare dintre noi și pedeapsa cea mai mare era interzicerea vizionării filmelor de seară. Preferam pedepsele corporale sau tunsul la zero, numai să putem vedea serialele „Sfântul”, „Răzbunătorii”, „Baronul” sau filmele western cu John Wayne. Adesea, mă strecuram din dormitor și mă ascundeam în sala televizorului, stând mai bine de o oră printre scaune, lipit cu burta de gresia rece. Doar ca să văd câteva frânturi din film și apoi să jubilez în fața colegilor. Iată, mai jos, cum arăta televizorul școlii, la ale cărui programe jinduiam în fiecare seară.

cosmos01asdasda

Primul televizor color l-am luat în anul 1994 și a trebuit să-mi vând mașina ca să-mi ajungă banii. Dar eram fericit, chiar dacă nu prindeam decât câteva canale. Visul mi se împlinise și credeam că am atins perfecțiunea în acest domeniu: doar aveam telecomandă și schimbam posturile stând comod în fotoliu. Spre marea mea satisfacție, am văzut că tehnologia evoluează în ritm galopant și, din cutia magică pe care o admiram până acum, am ajuns să ne fascineze niște aparate subțiri, asemănătoare tablourilor. Imaginile de pe „micile” ecrane au devenit tot mai mari și mai clare, rivalizând cu marele ecran.

monline_1

Astăzi, televizoarele de diferite diagonale și cu performanțe de neimaginat până acum ne sunt oferite de magazinul MarketOnline.ro, la cele mai tentante reduceri. Cine s-ar fi gândit vreodată că vom ajunge să vorbim la televizor, prin Skype, cu rudele și prietenii plecați în alte țări? Și asta datorită posibilității conectării micului ecran la Internet, după care poți controla totul doar cu telecomanda. Iar imaginille unui televizor SMART 3D sunt atât de vii, încât ai impresia că poți să atingi persoana cu care vorbești. Sau că faci parte din scenariul unui film care se derulează. De curând, eu mi-am ales acest televizor și parcă simt cum trăiesc deja în viitor.

eh5000-1

Aceasta e istoria, foarte pe scurt, a televizorului de până acum. Stau și-mi închipui cu ce minuni ne mai poate surprinde, pentru că nimic nu m-ar mai mira. Poate vom simți în curând mirosul unei pajiști cu flori, pe care o vom vedea pe ecranul din fața noastră. N-ar fi mare lucru!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Planeta Paradis: Petrine

Nu era timp de pierdut și a doua zi de dimineață au început treaba. Din câte bănuiau ei, se aflau la jumătatea distanței dintre pol și ecuator, deci era foarte probabil să aibă parte de patru anotimpuri. Acum erau în plină vara, judecând după poziția astrului zilei, dar construirea unei case cerea timp și multă muncă, deci fiecare zi trebuia folosită la maxim. Pădurea era cam la vreo doi kilometri, în partea cea mai apropiată, iar până la ea se întindea o pășune bogată. Relu, Gavrilă și Bogdănel au pornit spre copacii care le vor asigura materialul de construcție, luând cu ei o pușcă, toporul, drujba și cei 5 litri de benzină pe care-i aduseseră. Știau că nu le va ajunge multă vreme, dar mai multă nici n-ar fi putut să aducă de pe Pământ.

Cei mai mulți arbori erau groși și înalți, dar au ales din cei mai tineri, altfel nu ar fi reușit să-i taie și să-i pregătească. Sute de păsări necunoscute făceau un zgomot teribil de fiecare dată când un trunchi se prăbușea la pământ. Animale mari nu au văzut prin desișul întunecat al pădurii, dar instinctul le spunea că sunt urmăriți de mulți ochi neprietenoși. Pe la amiază a venit Carmen cu merinde și au luat o pauză binemeritată. Nu s-ar fi așteptat să aibă un așa mare spor și își dădeau seama că gravitația redusă era un mare câștig pentru ei. Chiar și Carmen zburdase peste câmpie, nefiind împiedicată de bagajul cu mâncare și băutură. Se simțeau cu toții niște super-oameni.

În timp ce mâncau, fetița le-a spus că a văzut păscând, spre marginea estică a câmpiei, o turmă de animale ciudate. Erau mari, dar păreau blânde. Gavrilă a luat binoclul și s-a urcat într-un copac, scrutând locul pomenit de Carmen. Mirarea lui nu a fost mică atunci când și-a dat seama cum arătau ciudățeniile. Capul le era mic, în formă triunghiulară, corpul masiv precum al unui bizon, iar țâțele erau mari și pline de lapte, doar că erau dispuse câte 7 de-o parte și de alta a trunchiului. Cel mai mult l-a uimit faptul că aveau un singur ochi, mare și umed, iar unele dintre ele, câte un corn ascuțit dar îndoit ușor în jos. Probabil că erau masculi, fiindcă stăteau pe margine și erau atenți la fiecare mișcare. Curioși, au urcat apoi fiecare să vadă minunățiile, după care s-au gândit să le dea și un nume. A fost rândul lui Bogdănel să aleagă și le-a botezat Cavane, luând primele silabe de la cuvintele capră și vacă.

Carmen a rămas cu ei în partea a doua a zilei, încercând să le dea o mână de ajutor la tăierea ramurilor mai subțiri. Relu și Gavrilă schimbau pe rând toporul cu drujba, iar Bogdănel era necăjit fiindcă nu avea și el măcar o securice, așa că era nevoit să se chinuiască folosind un cuțit. Către seară aveau pregătiți suficienți copaci, doar că nu puteau căra decât câte unul, oricât ar fi fost ei de puternici. Așa au și făcut, iar copiii au ales să care un trunchi, împreună. Pe la jumătatea drumului, când s-au oprit cu toții să-și mai tragă sufletul, au observat un stol de păsări neobișnuit de mari, care se îndrepta spre ei. Ajuns deasupra lor, două dintre ele s-au desprins din formație și au coborât în picaj, direct spre ei. Aveau un cioc imens, ca de pelican, dar gurile larg deschise lăsau să se vadă niște dinți ca ai unui crocodil. Nu era deloc o situație plăcută pentru grupul de pământeni.

Gavrilă a pus imediat mâna pe pușcă, care era încărcată, și a ochit-o pe cea mai apropiată. A tras de aproape și apoi s-a ferit din traiectoria creaturii, care a căzut sfârtecată. Chiar și așa s-a mai zbătut încă un timp, dar cealaltă pasăre era prea speriată și a făcut cale întoarsă. Cei patru oameni s-au apropiat de ciudățenie și au examinat-o îndeaproape. Din rănile ei nu curgea sânge, așa cum s-ar fi așteptat, ci un lichid gălbui, cu un miros pregnant și parcă familiar. Relu s-a aplecat și și-a înmuiat degetul în acea substanță, apoi l-a dus la dus la nas… a gustat-o cu greață. Și-a scos apoi bricheta, a aprins-o și a apropiat-o de una dintre răni. Pasărea s-a aprins instantaneu și ardea ca o torță.

– Ce naiba poate fi asta?, a exclamat uimit Gavrilă.

– Petrol!, îi răspunse Relu. Pasărea asta are, în loc de sânge, un combustibil inflamabil, la fel ca petrolul sau chiar benzina. Nu-mi explic cum se poate așa ceva, dar cred că organismul lor transformă carnea într-o astfel de substanță lichidă.

– Păi, dacă-i așa, înseamnă că am găsit combustibil pentru drujbă! Păcat că i-ai dat foc, zise Gavrilă.

– Nicio grijă! Sunt sigur că ne vom mai întâlni cu aceste păsări carnivore. Dar hai să mergem, că se întunecă în curând.

– Da’ pe asta n-o botezăm?, întrebă Bogdănel.

– E rândul meu acum, se grăbi Carmen să amintească. Aș zice să le spunem Petrine, de la petrol.

Au zâmbit cu toții pornind mai departe și cărându-și greutățile până pe platoul unde-i așteptau femeile cu mâncarea caldă. În timp ce povesteau, la lumina focului, au căzut de acord ca a doua zi să captureze niște cavane. I-ar fi ajutat mult la cărat și poate că nici laptele lor nu era rău.

Bancuri recomandate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Doi băieței care se jucau pe stradă au intrat din întâmplare într-o galerie de artă modernă. Câteva minute au privit înmărmuriți picturile și sculpturile expuse, apoi unul dintre ei a țipat:
– Repede! Să fugim înainte să spună că noi le-am stricat!
.
* Arta abstractă este adesea greu de înțeles, așa cum au pățit și doi vizitatori ai unei expoziții de gen, buni prieteni și pasionați de artă. S-au oprit în fața unei pânze, un amestec de culori și forme, iar unul dintre ei a întrebat:
– Ce e asta?
Celălalt i-a răspuns:
– Ar trebui să fie un cowboy pe cal!
După câteva momente de tăcere, a venit replica:
– Și de ce nu este?
.
* Dovada că există civilizații extraterestre inteligente e faptul că nu ne-au contactat!
.
* De Ziua Îndrăgostiților, un tânăr hotărăște să-și ducă soția la munte. Cum aceștia nu aveau autoturism, au decis să plece cu trenul. În compartiment – toate locurile ocupate. Tânăra soție, pentru a fi alintată, simulează o durere la ureche…
Imediat, soțul sărută locul cu pricina și întreabă:
– Te mai doare, puișor?
Răspunsul nu întârzie să apară:
– Mi-a trecut pe loc, dragul meu!
Peste câteva minute, tânăra simulează iar o durere, de data aceasta la „guriță”. După sărutul de rigoare, întrebarea:
– Te mai doare, puișor?
Același răspuns:
– Mi-a trecut pe loc, dragul meu!
Un domn, mai în vârstă, din compartiment, curios, se adresează soțului:
– Ascultă, dragul meu, de hemoroizi nu vindeci?
.
* Un tip mergea cu mașina pe o șosea și, la un moment dat, intră într-o porțiune fără asfalt, plină cu noroi moale și i se înfundă mașina. La câteva minute, apare un țăran cu doi boi după el…
– Fiule, te-am prins… îmi dai 50 de parai și ți-am scos Merț-ul de aici!
– Gata, frate!
Leagă țăranul boii, îi scoate mașina și spune mulțumit:
– Apăi, tată, asta e a 10-a mașină pe care o scot din noroi azi!
– Păi, bine, tataie, și de muncit pământul când îl muncești? Noaptea?
– Nu, dragă, noaptea pun apă aici, în groapă!
.
* Știi, o relație este ca o partidă de cărți.
– Cum așa?
– Dacă n-ai un partener bun, trebuie neapărat să ai o mână bună!
.
* Doi bețivi, la o bere:
– Auzi, Costele, azi îmi sărbătoresc nunta de tablă!
– Ce sărbătoare mai e și asta?, întreabă Costel.
– Se împlinesc 5 ani de când nevastă-mea îmi dă să mănânc numai conserve.
.
* Două familii, din localități diferite, sunt foarte bune prietene. Într-o zi, cei de la oraș s-au gândit să le facă o vizită inopinată celor de la țară. Când au ajuns la ei, aceștia tocmai mergeau cu vaca la taur și i-a invitat să-i însoțească. Acolo, spre marea uimire a familiei de la oraș, au văzut cum stăteau mai multe vaci la rând, pentru a fi însămânțate de taurul comunal.
După fiecare împerechere, taurului îi era aruncată o găleată de apă rece în cap și acesta o lua de la capăt.
Ajunși acasă, familia de orășeni se apucă de făcut sex. După ce termină, femeia vine cu o găleată de apă și i-o aruncă peste cap bărbatului.
– Ce faci tu, nebuno?
– Păi, n-ai văzut că așa i-a făcut și taurului, pentru a continua?!
– Bine, dar taurului i-a fost schimbată și vaca!
.
* Intră bărbatul nervos foc, pe ușă, aruncă cumpărăturile în mijlocul camerei, se trântește pe canapea, se descalță și își aruncă șosetele pe masă, deschide televizorul și urlă:
– Nevastăăă, în momentul acesta adu-mi repede o bere!!! Până nu începe!!
Femeia se conformează și îi aduce o bere, dar după 5 minute:
– Nevastă, mai adu două beri, dar repede!!! Până nu începe!!
Femeia nedumerită îi mai aduce două beri. După alte 15 minute, bărbatul iar:
– Auzi, în minutul ăsta mai adu-mi două beri!!! Că imediat începe!!!
Femeia, cu nervii încinși la maxim, îi trosnește o cratiță peste cap:
– Auzi mă nesimțitule, păi cine dracu’ te crezi tu în casa asta, mă???
– Na, că a început!…

O alegere ușoară

În ultimii ani de gimnaziu, am avut ca profesori suplinitori de limba română un cuplu tânăr și drăguț. Toate ar fi fost la locul lor, fiindcă ne plăcea cum predau amândoi, dar un singur lucru ne-a făcut să-i considerăm mai ciudați. În zilele călduroase ale anului, doamna Rusu purta câte o rochiță sumară și fără mâneci, care-i lăsa o mare parte a corpului la vedere. Iar atunci când ridica mâna să scrie la tablă, puteam vedea un smoc abundent de păr roșcat care-i ieșea în evidență de subraț, imagine care ne provoca la chicoteli. În schimb, domnul Rusu era obsedat de părul care-i creștea în exces pe picioare, fapt pentru care îl vedeam periodic, în pauzele dintre ore, cum se rădea cu aparatul de bărbierit, necăjit că trebuie s-o facă din ce în ce mai des.

Astăzi, la câteva decenii de cele relatate mai sus, avem de ales între metode bune și foarte bune de epilare. Ceara este folosită de multă vreme, dar are dezavantajul durerii pe care trebuie să o suportăm și necesitatea de a repeta destul de des operațiunea. Tot mai mulți dintre cei care știu să-și îngrijească trupul, apelează la aparate de epilat clasice și aparate de epilare definitivă distribuite de Total Pro Beauty. E important de știut că acest importator direct oferă, la prețuri fără concurență, tot ce este necesar în materie de epilare, inclusiv consumabile pentru epilarea definitivă, ceară de unică folosință, încălzitoare și decantoare pentru ceara de epilat. Nu lipsesc nici cosmeticele profesionale, cum ar fi șampoane și vopsele de păr profesionale, fixative și tratamente pentru păr etc.

TPB-250x250

Trebuie să recunosc că alegerea mea a fost ușoară. Prefer o epilare fără durere și definitivă, iar Silk’n Flash&Go este aparatul ergonomic cel mai indicat pentru așa ceva. E o realizare a tehnologiei de vârf, poate fi folosit cu ușurință acasă, iar performanțele sale sunt excepționale. Pe lângă faptul că scăpăm de păr pentru multă vreme, această metodă este recomandabilă și persoanelor care-și doresc un tratament în locuri mai sensibile, cum ar fi zona inghinală, pe față sau la ceafă. Aparatul Silk’n Flash & Go este conectat la priză și astfel poți fi sigur că tratamentul nu va fi întrerupt, mai ales că nu durează mult. Prin acest procedeu veți beneficia de o piele fină, fără arsuri sau fire de păr rebele. Eu vi-l recomand cu convingere, dar alegerea vă aparține. Puteți apela la o multitudine de alte procedee, dar aș fi curios să aflu la care dintre ele v-ați oprit.

silk-n-flashgo-epilator-pentru-epilare-definitiva-tpbro

Mă întreb acum: dacă ar fi existat acest aparat pe vremea când eram elev, oare și-ar mai fi lăsat doamna profesoară Rusu subsuoara neepilată? Sau domnul Rusu, s-ar mai fi chinuit săptămânal să-și radă părul de pe picioare? Întrebare este retorică, fiindcă știm cu toții răspunsul.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Fată de vis

Of, codană dragă,
Guriță de fragă,
Cu piept de plăcere
Și gură de miere.
.
Hai să ne-ntâlnim
Și să ne iubim,
Să te mângâi mult
Și să te ascult.
.
Zână cu cosiță,
Ești tare drăguță,
Dar ești prea departe
Și dorul mă arde.
.
Vino mai aproape,
Pe drumuri de ape,
Haide lângă mine,
Pe cale de șine.
.
Stau și te aștept
Cu dorul în piept
Și speranțe mari
Că o să apari.
.
Martoră mi-e luna,
Că și ea, nebuna,
De tine-mi vorbește
Și mă-mbrobodește.
.
Soarele-mi zâmbește
Și mă înghiontește
Să te port mereu
În sufletul meu.
.
Astrele mi-au zis
Că nu e doar vis,
Și te-aștept la poartă
Să-mplinim o soartă.