În România s-au furat și defrișat, în ultimul sfert de veac, sute de mii de hectare de pădure.
RUGĂ
Dă-le Doamne la tălhari,
Lemn pentru sicrie mari,
Și o cruce pe măsură,
Că tare rău ne mai fură.
Epigrama care mușcă (CXXIII)
Umorul de duminică
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Trei surori bătrâne stăteau âmpreună, în aceeași casă. Într-o seară, una dintre ele își pregătește o baie ca lumea, pune un picior în apă, se oprește și țipă la celelalte:
– Heeei, io intram acum în baie sau ieșeam?
Una dintre celelalte două surori, aflate la parter, răspunde:
– Nu știu, stai să vin sus să văd.
Începe să urce scările, dar pe la jumătate se oprește și întreabă:
– Hei, io urcam scările acuma sau le coboram?
A treia își zice în sinea ei: „Doamne ferește, ce v-ați prostit amândouă” și bate de trei ori în lemn. Apoi, cu voce tare:
– Stați să văd întâi cine-i la ușă și apoi vin io să v-ajut…
.
* Popescu îi spune prietenului său:
– M-am despărțit de soția mea amiabil: ea păstrează locuința și eu mașina și biroul.
– Bine, dar economiile voastre?
– Astea le păstrează avocatul…
.
* Ion și Gheorghe se întâlnesc pe ulița satului:
– Mă Ioane, am auzit că îți bați copilul!
– Apăi, cum să nu-l bat? Îi obraznic, nu învață, chiulește, n-o ascultă pe mă-sa.
– Bă, nu-i bine! Io pe al meu nu-l bat. Dimineața, când pleacă la școală, îi dau un tricou pe care scrie „Ponta președinte”, și-l bat colegii.
.
* CUM SĂ GĂTEȘTI CORECT SARMALE
1. Cumperi niște carne, varză, orez și pălincă.
2. Bea un pahar de pălincă.
3. Amestecă orezul cu carnea.
4. Bea un pahar de pălincă.
5. Îndeasă carnea în frunzele de varză și apoi pune-o pe foc.
6. Relaxează-te și mai bea două-trei pahare de pălincă.
7. Derifică sacă scade apa.
8. Mai pălincă un pahar de bea.
9. Lasă orele pe foc vreo două sarmale.
10. Pălincă bea un pahar.
11. Ia aragazul de pe sarmale.
12. Stinge cratița și lasă gazul la răcit.
13. Cai pea mâteva mahare pe dălincă.
14. Farfurie sarmalele într-o smântână plată și pune cu serveștele.
15. Somn.
.
* Doi ucraineni stau la o bere după intrarea Ucrainei în troaca UE
– Ei, cum e în „babelul” capitalist UE?
– E o porcărie globală. Eu sunt șomer, nevastă-mea spală podele în Italia, fiu-meu s-a căsătorit cu un olandez, fiică-mea e curvă în Franța, părinții i-am ars la crematoriu și i-am pus într-o clepsidră, să muncească și după…
– Și, cine e de vină?
– RUȘII, bineînțeles. Ne-au tot strigat să nu intrăm în UE. Știau, nenorociții, că o să le facem în ciudă…
.
* Discuție între Victor Ponta și soția lui…
16 Noiembrie 2014, seara alegerilor. Ora 18, Victor:
– Daciana, dragostea mea, la noapte te vei culca cu viitorul Președinte al României!
Ora 22, Daciana:
– Victore, cum rezolvăm cu viitorul Președinte: mă duci tu la Sibiu sau vine Johannis aici?
.
* – Ți-am fost fidelă douăzeci de ani… Ce mai vrei?
– Da, dar când ne-am căsătorit, mi-ai spus că o să-mi fii fidelă până la moarte!
– Recunosc, dar nu mi-am imaginat că o să trăiești așa de mult!
.
* – De acum trebuie să fie foarte atentă ca să nu rămân însărcinată.
– Dar mi-ai spus că soțul tău și-a făcut vasectomie.
– Tocmai de aceea, draga mea… tocmai de aceea.
.
* L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de dușmani și brusc au dispărut câțiva prieteni.
.
* De ce nu prea vezi bărbați vânzând pâine în brutării?!
Pentru că e penibil să-i tot întrebi dacă e „moale” sau „tare”!!!
.
* Viața bărbaților e ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă.
Viața femeilor e ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, elefant.
.
* Bărbatul se duce la ghicitoare și așteaptă neîncrezător spusele ei:
– Văd că ai doi copii…
– S-o crezi tu! De fapt am trei…
– Asta s-o crezi dumneata!
.
* Soțul sosește acasă și se aruncă în pat, lângă nevastă-sa.
– Lasă-mă în pace, că mă doare îngrozitor capul!, se plânge aceasta.
– Ce e cu voi astăzi!? Pe toate vă doare capul???
Întâlnire cu Yaris
La scrierea acestui articol, un ochi îmi râde și unul îmi plânge. Am fost încântat să aflu că Toyota ne-a pregătit o întâlnire cu noul Yaris, prezent acum și în țara noastră. Chiar eram pregătit să particip și eu la concursul de materiale foto-video, dedicat amatorilor de călătorii și mașini sub numele de „Yaris în orașul tău!”
Dar, din păcate trăiesc într-un orășel mic, în care sunt slabe șanse să văd acest autoturism de ultimă generație, cel puțin deocamdată. Până când voi avea șanse să testez și să mă fotografiez la volanul unui Yaris, vă invit pe voi să o faceți și să-mi spuneți apoi cum v-ați simțit. Sunt sigur că veți trăi momente frumoase și emoționante. Dar partea cea mai uimitoare este că, dacă vă înscrieți la concursul de fotografii și filmulețe avându-l protagonist pe Yaris, în diferite ipostaze din orașul vostru, puteți câștiga o călătorie inedită, Behind the Scenes, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța. Vizita are durata unui weekend, cu all-inclusiv (cazare, masă, transport) și cu posibilitatea de a descoperi tainele fabricării automobilului lansat în România la începutul lunii octombrie.
Concursul se desfășoară în perioada 13 octombrie – 10 noiembrie, iar tot ce trebuie să faceți e să arătați că sunteți printre primii care au avut fericirea să conducă un Toyota Yaris. Fotografiile și videoclipurile sunt apoi postate în contul propriu toyotamea.ro. Chiar și participarea în sine este o aventură minunată, iar dacă ești în „pericol” de a fi răsplătit cu un astfel de premiu, e extraordinar. O adevărată provocare pentru cei care locuiesc în orașele București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg.Mureș. Showroom-urile Toyota vă așteaptă.
Vă recomand ca fotografiile și filmulețele cu Yaris să fie cât mai reprezentative orașului vostru, lângă monumente și clădiri renumite, peisaje deosebite sau alături de personalități de seamă ale localității. De asemenea, puteți alege locuri care au o valoare sentimentală pentru fiecare dintre voi. E important ca materialele uploadate să surprindă Toyota Yaris 2014 și să fie înscrise până în data de 10 noiembrie. Iată cum se punctează fiecare acțiune:
– La încărcarea unei poze tematice, participantul și, bineînțeles, orașul lui primesc 5 puncte
– La încărcarea a cel puțin un video tematic, participantul și orașul primesc încă 10 puncte
– La invitarea unor prieteni, prin e-mail, participantul și orașul primesc 1 punct
– Iar dacă prietenii invitați devin și ei participanți, prin crearea unor conturi în site, aceștia și orașul lor primesc 5 puncte la fiecare prieten cooptat și o șansă dublă la tragerea la sorți.
La finalul etapei se vor stabili 3 câștigători: doi prin tragere la sorți, aleși dintre participanții cu cel puțin 6 puncte (unul la categoria „București” și celălalt la categoria „Alte orașe”), iar un al treilea premiu ( numit „Genial oriunde”) va fi oferit de juriul alcătuit din angajați Toyota, pentru originalitate în conceptul de lansare a noului model, având ca slogan „Genial în oraș, fericit oriunde”.
Regret mult că nu voi putea să-mi reprezint orașul la volanul noului Yaris. Dar voi, cei care locuiți în orașele enumerate mai sus, aveți ocazia unei aventuri premiate. Eu vă doresc mult succes!
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Un sfat binevenit
Nepoata mea favorită locuiește și muncește în Austria. De ani de zile mă invită să o vizitez, dar anul acesta a insistat mai mult ca niciodată. Bănuiesc că vrea să-mi arate casa pe care tocmai a cumpărat-o și cu care tare se mândrește, mai ales că are o mică grădină cu flori, legume și zarzavaturi. Eu, fiind o persoană mai sedentară, nu am ieșit niciodată din țară. Așa că, de fiecare dată când vorbesc cu nepoata la telefon, caut să-mi găsesc scuze prin actele de care aș avea nevoie pentru o asemenea vizită și prin lipsa mea de experiență. Dar credeți că am succes? Chiar zilele acestea mi-a spus foarte clar:
– Unchiule, nu te mai fofila într-atâta, că nu-ți trebuie decât buletinul și o asigurare de sănătate cu acoperire internațională.
– Păi, tocmai asta e! Ce asigurare să-mi fac? Fiindcă sunt o sumedenie de oferte, care de care mai tentante, iar eu nu știu care-i mai convenabilă. Poate îmi dai un sfat, că doar ești asistentă medicală și trebuie să știi care-i cea mai bună.
– Aici ai dreptate, unchiule, și-mi pare bine că m-ai întrebat. Din experiența mea, pot să te asigur că cea mai bună alegere e cea de la MediHelp, cu o acoperire de până la 2,5 milioane de euro pe an. Toți românii, dar și alți cetățeni străini, care au venit la noi cu o astfel de asigurare medicală, au fost foarte mulțumiți de serviciile oferite grație acestei alegeri.
– Și zici să mă asigur la…
– … MediHelp International, este cel mai important furnizor de asigurări de sănătate private și are acoperire internațională în Europa Centrală și de Est. Noi, cadrele medicale, colaborăm foarte bine cu acest furnizor încă din 1999, de când e prezent pe piață. Chiar și marile companii își fac asigurări de sănătate la MediHelp, pentru că garantează accesul la spitale publice și clinici private, iar cheltuielile cu spitalizarea, medicamentele și a intervențiilor chirurgicale sunt acoperite integral.
– Doamne ferește, că doar n-o să mi se întâmple ceva tocmai când mă duc la tine!, mă speriai eu.
– Așa zicem cu toții, unchiule. Dar e bine să fii prevăzător, pentru că nu știi niciodată când dă necazul peste tine. Iar cum dumneata nu mai ești tânăr, e bine să te gândești mai mult la sănătate. MediHelp oferă chiar și servicii de transplant de organe și țesuturi, transport aerian și acoperă cheltuielile în ambulatoriu. Te rog să optezi pentru cel mai nou produs al lor: MediHelp Superior Plan, care oferă cea mai mare acoperire de pe piață, adică până la 2,5 milioane de euro pe an. Alege dumneata țara în care vrei să beneficiezi de îngrijire medicală, respectiv Austria, și nu vei mai avea nicio grijă.
– Tare bine sună, dacă-i așa cum spui, nepoată dragă. Așa am să fac și de abia aștept să ne întâlnim. Chiar mâine mă duc în Baia Mare pentru asta.
– Mă bucur că te-ai dat pe brazdă și te-ai hotărât. Nu uita că sănătatea e cel mai de preț dar al omului și cine investește azi puțin, va beneficia înzecit mâine. Îți spun asta în cunoștință de cauză, după ce am văzut multe cazuri ce s-au perindat prin spitalul de aici. Cei care au fost prevăzători și au făcut alegerea potrivită, erau liniștiți și siguri că vor beneficia de cea mai bună îngrijire, fără să aibă grija cheltuielilor. Pentru că la noi se practică o medicină la cel mai înalt nivel, cu oameni și aparatură de cea mai înaltă calitate. Nu trebuie să dai șpagă nimănui și nici să aștepți până îți vine rândul. Dacă vei veni în vizită la locul meu de muncă, vei fi uimit să vezi ce dotări avem pe aici și vei întâlni concetățeni care-ți vor spune cât de mulțumiți sunt că au ales asigurarea MediHelp International.
– M-ai convins demult, dragă nepoată. Nu te mai rețin, fiindcă imediat intri în tură. Am să te sun după ce-mi fac asigurarea și apoi bagajele. O zi bună, îți doresc! Pa.
Am închis și apoi am cugetat la sfatul nepoatei din Austria. Nu puteam să nu-l apreciez, fiindcă era în interesul meu, iar ea îmi voia numai binele. Voi, care probabil ați călătorit deja prin alte țări, cât de mare însemnătate credeți că are o asigurare de sănătate internațională, prin care să aveți acces la orice clinică din Europa, cu specialiști de prima mână și dotări de ultimă oră?
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Pledoarie pentru rimă
E ușor să scrii poeme
Abordând anoste teme
Și cuvinte-alambicate,
Fără rimă, fără fapte.
.
Să te crezi mare poet
C-ai găsit un epitet
Și ai scris o poezie,
Chiar și stând în pușcărie.
.
Tot românu’ are-n suflet
Un vers de mare răsunet
Și ar vrea să îl exprime
Folosind diverse rime.
.
Că-i țăran sau orășan,
Ardelean sau moldovean,
Vrea să spună că iubește,
Și rima o folosește.
.
Rimă-n colo, rimă-ncoace,
Românul face ce face
Și la ea tot se întoarce,
Pentru că tare îi place!
.
Rima albă, deseori,
E-o grădină fără flori,
E o pajiște uscată
Ce ar trebui udată.
Epigrama care mușcă (CXXII)
Sute de primari au migrat, de voie sau de nevoie, la PSD.
MAREA RACOLARE
Ponta, printr-o șmecherie,
Adună primari, o mie,
Și le dă sarcină-ndată:
Președinte să îl scoată.
Hârtia noastră cea de toate zilele
Prietenia mea cu Rică e mai deosebită ca altele, dar eu o consider cu atât mai prețioasă. Decât un prieten care e de acord cu tine în tot ce îi spui și faci, mai bine unul ca al meu, cu care mă contrazic mereu în orice privință. O să ziceți că nu-i deloc bine, dar din contradicțiile noastre se nasc idei constructive și, pe de altă parte, nu ne despărțim niciodată supărați. Căutăm fiecare noi argumente în sprijinul părerii sale și la următoarea întâlnire o să continuăm să ne susținem cu îndârjire punctul de vedere. Nu a existat niciodată cazul ca vreunul dintre noi să fie lămurit de celălalt și să-și schimbe părerea. Până acum!
Discuția a pornit de la părerea lui Rică, cum că hârtia noastră cea de toate zilele începe să-și piardă din utilitate, acum când din ce în ce mai multe cărți sunt în format electronic, iar scrisorile sunt trimise prin e-mail. Subiectul acesta m-a incitat la culme și am sărit imediat cu exemple cunoscute, care arătau rolul foarte important al hârtiei din ziua de azi. I-am explicat că un prosop hârtie, șervețele sau prosoape pliate sunt mult mai igienice decât cele textile sau uscătoarele de mâini din toaletele publice. Iar dacă nu avem la dispoziție astfel de prosoape sau șervețele, este de preferat să folosim hârtie igienică.
Știam că Rică preferă să se usuce pe mâini cu aerul cald de la toaleta publică de pe stadion și pierde aproape un minut pentru asta. În timp ce eu mă șterg rapid și eficient cu un șervețel, ajungând înaintea lui în tribune și alegându-mi locul cel mai bun. Aici l-am prins și nu putea să nege. La fel și la restaurant, unde el se ștergea cu același șervețel textil, după fiecare fel de mâncare, în timp ce eu foloseam mereu câte un șervețel de hârtie curat. Argumentele mele erau dovedite de oameni de știință, care recomandă utilizarea produselor de unică folosință pentru a ne șterge pe mâini, pe gură sau chiar în loc de batistă textilă.
Mie îmi place foarte mult serialul polițist Monk, în care un detectiv obsedat de curățenie rezolvă cu umor cazuri încâlcite de crimă. Faptul că se ștergea cu șervețele de hârtie după fiecare strângere de mână cu un alt semen sau după atingerea unor obiecte posibil contaminate cu microbi, nu este deloc gratuit. Fără să exagerăm, în zilele noastre e nevoie să fim precauți. De aceea, Paper Plus vine în întâmpinarea dorinței oamenilor de a evita, pe cât posibil, contaminarea cu diferiți agenți patogeni și ne oferă produse de igienă și curățenie, fiind și printre cei mai renumiți producători de hârtie igienică.
Vă dați seama cât de încăpățânat e prietenul meu, din moment ce nici așa nu am reușit să-l conving de utilizările crescânde ale hârtiei! Degeaba îl sfătuiam să-și schimbe obiceiurile, măcar pentru binele familiei sale, mai ales că avea doi copii drăgălași, și să adopte prosoapele de hârtie, în loc de cele textile, care trebuie mereu spălate și care sunt oricum purtătoare de microbi. El avea o concepție care-i spunea că hârtia e pe ducă. Dar prin ideea care mi-a venit, i-am dat lovitura de grație și l-am convins pentru prima dată să fie de acord cu mine. Iată cu ce cadou m-am prezentat de ziua nevestei sale.
Frumusețea lucrării din imagine i-a fermecat pe toți din familie, dar când le-am spus că e făcută din hârtie, nu le-a venit să creadă. Rică a rămas în contemplație mai multă vreme și apoi a venit să dea mâna cu mine, recunoscând că am avut dreptate. De atunci, prietenul meu și-a dotat casa cu șervețele și prosoape de hârtie, eliminind aproape complet utilizarea celor textile.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Planeta Paradis: Capani
A doua zi a fost imposibil să iasă din corturi. O ploaie deasă și măruntă s-a abătut peste platoul lor, de nu se vedea nimic, mai departe de cinci metri. Probabil că și precipitațiile erau altfel pe această planetă, iar pământenii, aruncând priviri curioase în exterior, încercau să găsească în ce constau deosebirile. Aversele se succedau la intervale scurte, descurajând orice tentativă de a iniția vreo activitate în aer liber. Nici de gătit nu era posibil, așa că au mâncat toată ziua hrană rece. Astrul incandescent a biruit norii doar după-amiază târziu, când nu mai aveau timp să pornească în expediția planificată de aseară. Gavrilă a doborât câteva fuserine ce traversau zona și, înainte de a se întuneca, au putut aprinde focul ce le-a mai încălzit și înveselit sufletele.
Norii au dispărut cu totul de pe cer, iar stelele străluceau nestingherite pe bolta albastră. Le priveau cu toții, vrăjiți și derutați totodată, precum făceau bătrânii lupi de mare, când se simțeau pierduți în largul mărilor și încercau să-și dea seama pe unde ar putea fi. Carul Mic și Carul Mare au fost primele repere pe care le-au găsit și au scos exclamații de bucurie la vederea lor. Olguța era fascinată de cei doi sateliți, ce păreau că se urmăresc întruna, dar nu se ajung niciodată.
– Ar trebui să le punem câte un nume, așa cum e firesc, rosti în șoaptă tânăra femeie, stând cu capul plecat pe umărul lui Relu.
– Chiar așa. Nu ne-am gândit până acum la asta. Ce nume crezi că li s-ar potrivi?, o încercă bărbatul de alături, strângând-o ușor în brațe.
– Eu știu?… Celui mai mare și pătat i-aș da un nume masculin, iar celei mai mici și imaculate parcă, unul de femeie.
– De ce nu? Ai vreo idee? Eu i-aș zice… Muza.
– Muza?! De ce Muza?
– Pentru că mă inspiră în dragostea pentru tine, răspunse Relu, zâmbind.
– Serios? Atunci eu o să-i spun celuilalt, Cupidon! Fiindcă trimite săgeți luminoase de iubire, replică Olguța, cu un ton romantic.
– Rămâne stabilit!, ridică Relu vocea, pentru a fi auzit de toți. De acum știm cum să le spunem celor doi sateliți: Cupidon și Muza.
– Dar soarelui de aici, nu-i dăm un nume?, se interesă Bogdănel.
– Ce rost ar mai avea?, interveni și Carmen. Soarele tot soare rămâne, chiar dacă e altul decât cel al Pământului. Mie mi-ar plăcea să-i zicem tot așa…
– Și mie, zise Gavrilă. Seamănă foarte mult cu celălalt și niciun alt nume n-ar fi mai bun.
Așa a rămas. Iar dimineață soarele le-a mulțumit cu raze vesele și mobilizatoare, cerul fiind curat ca lacrima. Se anunța o zi prielnică pentru planurile lor. Cei doi bărbați și jumătate – Relu, Gavrilă și Bogdănel – au pornit spre locul unde pășteau cavanele, după ce le-au localizat din nou cu binoclul. Erau înarmați cu o pușcă, toporul, două funii improvizate și un cuțit. Iarba înaltă le cam dădea de furcă și orice zgomot necunoscut îi punea în gardă. Ajunși în preajma turmei, nu le-a fost greu să lege funia de gâtul a două animale cu ugerele mai promițătoare. Masculii îi priveau fără a interveni, de parcă ar fi obișnuiți cu astfel de abordări.
Apoi au făcut cale întoarsă, bărbații trăgând de funii, iar băiatul îmboldindu-le din spate. Pășeau pe urmele lăsate la venire și nu puteau greși drumul. Când mai aveau de făcut doar un sfert din distanță, le-a fost dat să audă niște urlete puternice și repetate, tot mai aproape de ei. Păreau a fi niște animale sălbatice, care-i urmăreau. Gavrilă și-a pregătit pușca și cu toții au iuțit ritmul, încercând să iasă din ierburile înalte și să ajungă cât mai repede pe panta lină a platoului. Chiar și cavanele erau speriate și goneau fără a mai fi încurajate. Bogdănel era cel mai expus și cei doi bărbați i-au strigat să-i depășească.
Abia a reușit s-o facă, când, dintre ierburi, au apărut niște jivine terifiante. Aveau capetele disproporționat de mari și o gură larg deschisă, dotată cu niște dinți ca niște cuțite. Fiecare astfel de gură era precum o capcană a morții, din care odată prins, nu mai puteai scăpa, Arătările avea două picioare, cu câte patru gheare unite de o membrană, de unde se putea bănui că știau să înoate foarte bine. Când prindeau viteză, nu mai pășeau, ci săreau ajutându-se de niște aripi semidezvoltate. Erau un fel de păsări terestre, acoperite cu pene și puf. Atitudinea le era, însă, de câini sălbatici.
Prima împușcătură, prima victimă. A urmat încă una, dar Gavrilă era în pericol, fiind cel mai expus. Relu a aruncat toporul, dar nu a nimerit ținta, iar fiara era gata să sară la gâtul vânătorului. Atunci s-a petrecut ceva ciudat. Alți monștri și-au făcut apariția și au sărit în ajutorul oamenilor, dându-le răgaz să-și încarce arma și să-și recupereze toporul. Balanța s-a înclinat imediat în favoarea eroilor noștri, mai ales că animalele păreau împărțite în două tabere. Cei care i-au salvat au continuat să-i urmărească pe atacatori, lăsând în urmă mai multe cadavre și un rănit grav. Grație lui a scăpat Gavrilă cu viață și poate că și ceilalți.
Chiar dacă rănitul arăta atât de respingător, vânătorul s-a aplecat asupra lui, cercetându-l. Piciorul îi era aproape retezat și nici vorbă să se poată deplasa. L-a ridicat cu atenție și a pornit cu el spre platou, urmat de Relu. Florica venea în întâmpinare, cu cealaltă pușcă, îngrijorată de focurile de armă. A liniștit-o și la fel a făcut cu Olguța și Carmen, după ce s-au adunat cu toții. Bogdănel era cel mai interesat de animalul rănit și, alături de Olguța, i-a pansat piciorul, după care i-a dat de mâncare.
– O să se facă bine și va fi animalul meu de companie, le-a spus celorlalți. Știu că e urât, dar are un suflet bun și ne-a ajutat decisiv. Parc-ar fi un câine, dar e și pasăre. Mă gândesc să le spunem capani. Iar pe ăsta îl botez Guță!
A fost momentul când au putut râde din nou.
Bancuri neveștejite
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Între fete:
– Îl știi pe Vlad din a 8-a?
– Da, tipul ăla drăguuuuț!
– M-a lovit peste fund mai devreme și mi-a făcut cu ochiul în timp ce scotea limba la mine!
– Doamne, ce miștoooo!
– Dar pe Ionel „Singuraticul”, de la cealaltă clasă, îl cunoști?
– Oh, mamă, ce urât e!
– Mi-a dat o scrisoare de dragoste și un trandafir, zilele trecute!
– Pfff, ce obsedat!!!
.
* Cum îți dai seama că e foarte frig afară?
Când în loc să calci într-un rahat de câine, te împiedici în el.
.
* Soțul se trezește pe neașteptate din comă. Nevasta își dă jos hainele de doliu și zice:
– Pe tine nu m-am putut baza niciodată!
.
* Banc spus la BBC în decembrie 1941
Conversație între secretarul de stat american Hull și Președintele Roosevelt:
Hull: – Trebuie să vă informez, din păcate, D-le Președinte, că Ungaria ne-a declarat război.
Roosevelt: – Ungaria? Ce fel de țară este aceasta?
H: – Este un regat.
R: – Cine este Regele?
H: – Ei nu au rege.
R: – Un regat fără rege? Cine este Șeful statului?
H: – Amiralul Horthy.
R: – Amiral? Avem deci după Pearl Harbor din nou o flotă care ne amenință?
H: Nu, D-le Președinte. Ungaria nu are flotă, nu are nici măcar coastă maritimă.
R: – Ciudat. Atunci ce vor ei de la noi? Au pretenții teritoriale?
H. – Nu. Vor teritoriu de la România.
R: – Au declarat război României?
H: – Nu, D-le Președinte. România este aliatul lor…
.
* Un miliardar merge să joace golf, fiindcă era la modă în rândul celor înstăriți. Când merge la prima gaură, ia bogătașul crosa cu numărul 5, și când să lovească mingea aude o voce care îi spune să lovească cu crosa numărul 9. Se uită omul în jur, dar nu vede nimic și ia crosa numărul 9, cu care punctează. Merge apoi la următoarea gaură și ia crosa cu numărul 7, dar iar se aude o voce care îi spune să dea cu numărul 2, se uită în jur și vede o broască. Mirat la culme, o întreabă:
– Tu mi-ai spus crosele?
Broasca:
– Da, eu ți-am spus și acum am să-ți îndeplinesc dorința pe care o ai.
– Vreau să fiu cel mai bogat om din lume, să ajung la Las Vegas, unde să câștig în continuare toți banii care există.
Ca prin minune, broasca apare cu miliardarul în orașul luminilor, merg aceștia la cel mai scump cazino și câștigă. Când ajung în camera de la hotel, broasca îi spune miliardarului să o sărute, iar când acesta o sărută se transformă imediat într-o tipă super, de 16 ani.
– ȘI AȘA, DOMNULE JUDECĂTOR, A AJUNS MINORA LA MINE ÎN CAMERĂ.
.
* Azi am reușit să nu întârzii, m-a trezit ceasul deșteptător.
– Dar de unde ai vânătaia aceea pe frunte?
– De la ceas. Nu m-am ferit la timp când l-a aruncat nevastă-mea…
.
* Ion:
– Mă Gheo, aseară aproape că l-am văzut pe tată’tău
Gheo:
– Doamne feri, d’apăi ce vorbă-i asta, mă Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut; cum îi asta că aproape că l-ai văzut?
Ion:
– Păi mă, tată’tău nu lucră în gară la Dej?
Gheo:
– Ba da.
Ion:
– Și în echipa lui nu au salopete de alea galbene, cu numere pe ele?
Gheo:
– Ba da.
Ion:
– Și tată’tău nu are număru’ 55?
Gheo:
– Ba da.
Ion:
– No, apăi d’aia zic aproape, io l-am văzut pe ăla cu număru’ 54.
.
* Viața unei femei poate fi împărțită în trei etape:
Prima: „Îl enervez pe tata!”
A doua: „Îl termin pe soț!”
A treia: „Îl distrug pe ginere!”
.
* Un umorist remarca odată: „Când moare un om renumit, toate ziarele scriu, dar când se naște, niciunul”.
.
* Un român, un francez și un italian plănuiesc un picnic.
Italianul: – Eu aduc mâncarea!
Francezul: – Eu aduc băutura!
Românul: – Eu aduc nevasta și copiii!
Chemarea ce mă arde
De câte ori aud numele de Vila Alpin Straja, simt un fior de emoție pe care nu mi-l pot explica ușor. De când am aflat de existența ei, grație concursului SuperBlog 2013, apoi am citit și auzit multe lucruri interesante, m-am hotărât că-i musai să o vizitez. Dar am avut ghinion de fiecare dată și dezamăgirea mi-a fost mare. Locuiesc în nordul țării și iarna trecută a nins din abundență la munte. Mi-am dat seama – și am avut dreptate – că numai cu un autoturism 4X4 aș fi putut ajunge la stațiune, iar eu nu aveam așa ceva. Astfel, am pierdut petrecerea organizată acolo cu ocazia decernării premiilor SuperBlog, găzduită cu succes de Vila Alpin. Am auzit numai cuvinte de laudă și asta mi-a mărit supărarea că nu am fost printre bloggeri, pentru un sejur Straja.
Ghinionul a făcut ca nici în primăvară să nu pot fi de față la întâlnirea finaliștilor competiției Spring SuperBlog 2014, desfășurată tot în stațiunea la care visez să ajung pentru o vacanță Straja. Poate anul acesta îmi voi îndeplini marea dorință și voi vedea aievea minunatele facilități despre care am auzit numai cuvinte de admirație. Știu că iarna e feerică în acea zonă, iar practicarea schiului devine ideală în anotimpul rece. Ospitalitatea gazdelor e renumită în toată țara, și nu numai, iar cazarea-i de trei stele cu felicitări!
Dar atracția cea mai mare am aflat-o de curând și poate fi vizitată chiar acum. E vorba de Parcul de Aventură din Straja, în apropiere de Vila Alpin. Este o oază de distracție, destindere și aventură, atât pentru adulți, cât și pentru oamenii maturi. Situat în mijlocul naturii și înconjurat de peisaje mirifice, parcul e un generator garantat al unui coctail sănătos: adrenalină + ozon. Proba cu tiroliana și traseul pe butuci sunt două din experiențele pe care vreau să le încerc și eu, pe viu.
De data asta nu mai vreau să ratez excursia mult visată. Iar pentru a fi sigur de asta, am nevoie de mai mulți însoțitori, un team building Straja, prin care să ne ajutăm și încurajăm reciproc. O echipă pe care am început să o adun, ca un suport ce-mi garantează că, orice ar fi, nu voi renunța la călătorie, în ciuda celor peste 400 de km care mă despart de destinație și indiferent de vremea care se anunță.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
racoltapetru6 