racoltapetru6

Motto: „Internetul trebuie să fie un instrument și nu un scop în sine”

Zilele trecute, am trecut pe lângă doi tineri care schimbau câteva cuvinte. Fără să vreau, am auzit și eu câteva frânturi din scurta lor conversație:

– A trecut ceva timp de când nu te-am văzut.

– Păi sunt cam ocupat și nu prea ies în oraș. Da’ tu ce mai faci?

– Nici eu n-am timp de pierdut, ca altădată.

– Mă bucur că ne-am întâlnit, dar acum mă grăbesc și dacă vrei să vorbim mai multe, intră pe adresa mea de messenger. Acolo putem să ne spunem orice, că stau ore în șir în fața calculatorului.

– Că bine zici! Mă duc chiar acum și te caut…

Cei doi s-au salutat în grabă și au plecat către casele lor pentru a se reîntâlni pe cale virtuală. Probabil că li s-a părut prea banală o discuție față în față, fără să intervină un aparat care să le dea o senzație futuristă. Această întâmplare mi-a tras un semnal de alarmă cu privire la socializarea dintre oamenii din ziua de azi. Mulți dintre noi ne mândrim că avem mulți prieteni și vorbim cu ei ore în șir la telefon, prin intermediul rețelelor de socializare sau prin alte căi ale internetului. Dar am pus pe planul secund întâlnirile directe, discuțiile purtate în diferite comunități, cu diverse prilejuri și în locuri pe care altădată le frecventam cu asiduitate. Această schimbare nu este deloc benefică și duce la atrofierea limbajului, a capacității de comunicare și a relațiilor interumane. Este o cauză majoră a greșelilor de exprimare din rândul tinerilor, care folosesc cuvinte prescurtate, comit erori grave în vorbire și mai ales în scris.

Se știe că tot cei mult, strică, oricât ar fi de bun. Internetul este o cale prin care putem acumula multe cunoștințe, putem să ne destindem și să cunoaștem oameni din toată lumea, legând prietenii. Dar o relație adevărată începe doar atunci când se ajunge la o întâlnire concretă, fără intermedierea ecranului. Atunci putem să ne dăm seama mai bine dacă prietenia noastră este reală sau ne-am făcut iluzii neîntemeiate.

Platforma de socializare KOMUNOMO vine în sprijinul oamenilor care vor să iasă de sub dominația online și să retrăiască emoțiile nealterate ale unei socializări reale. Sunt fericit că, prin acest articol, mi se oferă ocazia de a fi membru fondator al acestei gazde generoase, care ne oferă ocazia de a ne întoarce la sentimentele pure și benefic de a le împărtăși cu semenii noștri, indiferent că sunt stări negative sau pozitive. Nu e bine să acumulăm tensiuni, pentru că ele vor răbufni într-un fel în care nu le vom mai putea controla. Oamenii sunt făcuți să trăiască împreună și să se ajute unul pe celălalt prin fapte. De aceea e indicat să facem parte din cât mai multe comunități, cu preocupări diverse și oameni diferiți.

Și eu folosesc destul de mult Internetul, dar prefer întotdeauna o întâlnire și o discuție reală cu persoana pe care mi-o consider prieten. Astfel, dintre miile de persoane cu care am avut dialoguri virtuale, m-am întâlnit cu câteva zeci. Cu mulți am legat o prietenie strânsă, dar au fost și cazuri în care ne-am dat seama că nu ne potrivim în concepții și preocupări. Dacă nu ne-am fi văzut și nu am fi discutat în realitate, rămâneam cu o imagine deformată.

Fiecare comunitate are valoarea ei, iar dacă activăm în mai multe, acumulăm valori multiple. Bunăoară, eu fac parte din comunitatea șahiștilor din orașul meu, din Cercul Literar, din grupul celor pasionați de pescuit și de ieșiri în mijlocul naturii. Prin întâlnirile, activitatea și discuțiile noastre, mă încarc spiritual și simt că trăiesc cu adevărat. Vă invit să faceți la fel ca mine și viața o să vi se pară mult mai intensă și mai frumoasă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Bine ai venit și te rog să te așezi confortabil până pregătesc eu cafelele. Amândouă negre și fără zahăr, așa cum le beam încă de la începuturi. Mai ții minte cum fost vrăjiți cu toții, atunci când am băut prima cafea adevărată? Nu, nu nechezolul acela cu năut, singura care se găsea pe rafturile magazinelor dinainte de ’89. Îți amintești de barmanul care ne-a vândut prima cutie de cafea nes? Cât ne-am bucurat de savoarea cafelei pure, făcute acasă și oferită doar celor mai buni prieteni! Că era marfă rară și scumpă pe atunci.

Când cafeaua boabe a început să se găsească la liber, am simțit și noi aerul libertății. Era licoarea noastră preferată și o preparam la ibric, fiind începători în această artă. Îmi amintesc cu nostalgie cum, în fiecare dimineață, măcinam boabele parfumate, respectând cu strictețe ritualul, până la turnarea lichidului fierbinte în cești. Eram fericiți să o bem împreună, în timp ce ne povesteam întâmplările din ziua precedentă. Orele de muncă erau mult îndulcite de acele cafele aromate și revigorante. De atunci au trecut mulți ani și mă bucur să vorbim de acele vremuri, în timp ce ne delectăm cu câte o cafea deosebită. De ce-i spun așa? Fiindcă și în prepararea celei mai agreate băuturi din lume am evoluat, odată cu trecerea timpului. Nu mai facem cafeaua la ibric, ci apelăm la aparate performante cumpărate de la magazinul MarketOnline.ro.

În articolul precedent despre Vila Alpin din Straja, încheiam exprimându-mi intenția de a aduna o echipă, pentru un benefic team building Straja, în acest fel asigurându-mă că excursia și cantonamentul mult visat se va concretiza fără nicio îndoială. Mi-am dat seama că nu e prea ușor, însă, ca într-un orășel micuț să găsești 4-5 persoane care să se plieze cu timpul și gusturile tale. Era nevoie de o pasiune comună, un hobby care să ne stimuleze și să ne unească totodată. Și așa mi-am adus aminte de colegii mei de șah, cu care mă întâlnesc periodic și ne disputăm aprig primele locuri. Când e vorba de o competiție și o petrecere comună, nimic nu-i împiedică să fie prezenți la mesele de joc și să se lupte până la ultimul pion.

Cu toții suntem vreo 14, dar cei mai buni sunt și mai consecvenți. Aceștia suntem 6, „vulpoi bătrâni” care formăm o echipă ambițioasă și cu visul de a demonstra altor echipe din județ, și chiar din țară, că avem un cuvânt greu de spus în sportul minții. Iar locul cel mai potrivit pentru o astfel de întrecere ar fi un cantonament la Straja,  situat în centrul țării și al naturii, ideal pentru turiștii din orice parte a României. Știm cu toții că o minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos și de aceea, după un efort susținut al gândirii, se impune și un antrenament al fizicului. Tabăra de la Straja ne oferă posibilități multiple de a ne destinde prin practicarea drumeției și a diferitelor sporturi, indiferent că e vară sau iarnă. La care se adaugă o cazare de trei stele și un personal cu o servire ireproșabilă. După ce le-am arătat imagini sugestive de pe Internet și le-am citit aprecierile celor care au petrecut măcar un sejur la Vila Alpin, echipa șahiștilor din orășelul meu a votat pentru excursia propusă de mine.

În consecință, prin acest articol, provoc orice echipă de șah din țară sau străinătate, compusă din 6-7 persoane, să vină la Vila Alpin din Straja și să ne înfrunte, dacă au curajul. Contactați-mă printr-un comentariu și vom stabili data exactă a cantonamentului, pentru a disputa cât mai multe partide și a beneficia împreună de condițiile oferite de natură și personalul de acolo. Țin să menționez că nu suntem profesioniști și vrem să jucăm tot cu amatori. Mă gândesc chiar și la un premiu pentru echipa câștigătoare. Rămâne să ne întâlnim și să ne înțelegem acolo în toate aspectele. Noi suntem gata de concurs și distracție! Cine răspunde provocării?

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014

Înainte de toate, vreau să mulțumesc sponsorului MediaDOT.ro, care îmi oferă ocazia unui articol despre un subiect atât de important pentru mine. Locuind într-un orășel mic, în care ajunge mai greu progresul tehnologiei, am intrat pe Internet doar acum șapte ani. Deși aveam calculator de multă vreme, îl foloseam doar pentru jocuri și alte programe pe care le încărcam în prealabil. Nici nu-mi închipuiam pe atunci ce înseamnă navigarea pe Internet, iar timpul meu liber era dedicat lecturii, pescuitului și televizorului.

Citeam mult mai mult ca acum, chiar și atunci când eram la pescuit cu prietenul meu, Mitru. Mulți pești mi-au scăpat din cauza sau datorită acestei preocupări, iar ceilalți pescari se amuzau pe seama mea și se lăudau cu capturile lor. Dar aveam și eu satisfacție atunci când ei stăteau degeaba toată ziua, iar eu mă alegeam, totuși, cu o lectură plăcută. Serile le petreceam în fața televizorului, dar neavând multe canale, vedeam filme de pe casete. La început era mare lucru să ai un video – costa cât un autoturism la mâna a doua – și plăteam mult pentru o noapte de „cinematecă”, organizată de cei mai pricopsiți. După 5-6 filme văzute consecutive, într-o atmosferă nesănătoasă, eram frânți de oboseală și dormeam aproape toată ziua.

Și totuși, îmi amintesc cu o dulce nostalgie de acele vremuri, astăzi, când viața mea s-a schimbat foarte mult. Din cele 200 de casete cu filme, nu mai am nici măcar una, iar aparatul video stă nefolosit de ani de zile. De când am cunoscut Internetul, timpul meu este calculat în așa fel încât să-mi pot petrece minim 6 ore în fața calculatorului. La început au fost jocurile de tot felul, melodii dragi sufletului meu, filme de top, rețele de socializare, dialoguri cu prieteni din întreaga lume, dar și cumpărături de la câte un magazin online hdd. Aproape în fiecare zi găseam ceva nou și extraordinar, care mă făcea să trăiesc intens într-o altă lume, cu totul diferită de cea care mă înconjoară.

A durat patru ani până am reușit să-mi fac primul meu blog și odată cu asta prioritățile mele s-au modificat radical. Zi de zi scriam mai mult, exprimându-mi gândurile încătușate atâta vreme. Nu mai aveam timp de jocuri sau rețele sociale, fiindcă eram absorbit în a schimba opinii cu ceilalți bloggeri, ce aveau aceeași pasiune ca și mine: scrisul. În plus, ponderea cumpărăturilor prin Internet creștea pe zi ce trece, mai ales în domeniul IT, unde ofertele sunt foarte atractive, după cum vedeți aici. E o lume aparte, intensivă și frumoasă, în care intru zilnic și o voi face atâta vreme cât voi trăi.

Se poate spune, pe bună dreptate, că și viața mea se împarte în două părți total diferite: înainte și după Internet. Atâta vreme cât nu am un lucru, nu poțsă jinduiesc după el, dar după ce am cunoscut lumea online, simt că nu aș putea trăi fără ea. I-aș duce mereu dorul și cred că nimic altceva nu i-ar putea lua locul. Dar imaginația omului e nemărginită și cine știe ce invenție ne poate rezerva viitorul. Așa cum n-aveam habar de Internet, în urmă cu doar două decenii, nici nu putem bănui ce alte facilități extraordinare ne așteaptă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014