Un dar pentru toți prietenii

Posted on by racoltapetru6

Ieri am intrat în posesia primei mele cărți și am fost fericit precum un tătic. E micuță, dar drăguță și e adresată copiilor din noi și de lângă noi. Ea a fost concepută pe acest blog și a fost nășită de mulți prieteni care m-au vizitat. Grație comentariilor încurajatoare și a sfaturilor voastre, povestirea „Revolta din ogradă” a fost tipărită pe hârtie și așteaptă să fie citită de câți mai mulți iubitori de lectură. Deocamdată am 500 de exemplare, din care aș fi bucuros să ofer câte una fiecărui vizitator, de la cei care au contribuit prin sponsorizare, până la aceia care nu au lăsat niciun semn al trecerii lor, ci doar un gând bun și o dorință de a reveni. Cu toții meritați din plin această cărticică și vă rog să-mi spuneți unde să o expediez, contactându-mă pe adresa de e-mail: petrutz34@yahoo.com

Chiar dacă ați citit deja fiecare capitol, atunci când le-am publicat online, e bine să aveți povestea tipărită pe hârtie și să o împărtășiți cu copiii voștri, nepoții sau alte suflețele dispuse să fie alături de cei patru eroi ai ei. Coincidența fericită face ca darul meu să fie oferit chiar de Dragobete. În loc de o floare înmiresmată, care va muri totuși în scurt timp, am plăcerea să vă fac un cadou mult mai trainic și cu un parfum aparte. O fac din toată inima și sper să vă fie de folos. Mulțumesc încă o dată pentru susținere și vă aștept în continuare pe acest blog, pentru a fi martori la nașterea altor cărți.

Pagina de umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Și trăgea Ion la coasă, ca un adevărat maramureșan, pe pajiștea lui de pe malul Izei. Dincolo de Iza, Maria culegea măcriș.
Dar vântul bătea și-i ridica rochița. Și Maria nu avea chiloței. Și asta făcea ca lui Ion să i se ridice nivelul. Și brav fiind el, se duce la malul Izei și-i zice Mariei:
– No, nu mai pot. Vreau să te iubesc la modul total!
Și zice Maria:
– Dar ți-am spus, dragă Ioane, că eu nu știu să înot.
Și zice Ion:
– Nu-i bai, că organul meu sexual îi atât de dezvoltat, că poți să treci la mine pe el.
Și Maria reflectă… și după ce reflectă, zise:
– Mare șmecher ești, măi, Ioane! Da’ vrei să-mi spui și cum vin îndărăt?
.
* Două râme stăteau de vorbă:
– Unde e soțul tău?, întreabă una.
– La pescuit!, răspunde cealaltă.
.
* Ion și Maria s-au trezit de dimineață să plece cu marfa la târg și să prindă loc de tarabă. Au încărcat căruța cu varză și castraveți și au plecat. Pe drum, Maria zice:
– Ioane, oprește un pic căruța, dă-te jos și vin de mă țucă, că nu mai pot!
Oprește Ion, se dă jos, o țucă pe Maria și pleacă iar la drum. După 10 minute, Maria zice din nou:
– Ioane, oprește căruța, dă-te jos și vin de mă țucă, că nu mai pot!
– Marie, dar nebună mai ești! Nu mai prindem târgul dacă continui cu prostiile!
– Hai repede Ioane, acu’, acu’, că nu mai pot!
Se dă Ion jos și iar o țucă pe Maria. După vreo 10 minute, Maria începe:
– Ah Ioaneee, ah, ah, ah, oprește căruța și vin repede de mă țucă, că nu mai pot!
Ion, enervat:
– Auzi, fă Marie, ia dă-te tu jos de pe castraveți și suie-te pe varză!
.
* Se întâlnesc 2 purici:
– Unde te duci?
– Păi, pe coasta lui Azor!
.
* Un turist ajuns într-un sat african este cercetat de vraci.
– Dar ce sistem de medicină preventivă bine organizat aveți!
– Noi nu facem medicină preventivă, aici e departamentul pentru controlul alimentelor.
.
* Un terorist deturnează un avion. Cu un cuțit la gâtul pilotului, spune:
– Du-mă la Cairo!
Pilotul, puțin derutat, spune:
– Dar… acest avion chiar zboară la Cairo!
Teroristul:
– Lasă, că am luat și săptămâna trecută avionul de Cairo, și am ajuns la Beirut!
.
* – D-le, eu nu beau, nu-mi pierd nopțile prin cluburi, nu agăț fete pe stradă, nu mă droghez, nu-mi înșel prietena.
– Extraordinar, felicitări!
– Da, dar și când voi ieși din închisoare!
.
* Un bilet pe masa din bucătărie:
„Dragii mei Optimiști, Pesimiști și Realiști!
În timp ce voi vă certați, încercând să demonstrați dacă sticla este pe jumătate plină sau goală, eu am băut-o.
Semnat, Oportunistul!”
.
* – Ce fac trei homosexuali când li se arde un bec?
– Primul sună un electrician, al doilea face cafeaua, iar al treilea își freacă palmele și zice: „Sunt așa de emoționat!”.
.
* La o toaletă publică în SUA, în dreptul pisoarelor se aflau, unul lângă altul, Cassius Clay și Adrian Copilul Minune.
În timp ce își făceau treaba, amândoi scuturau, la intervale scurte, din cap.
Cassius Clay îl întreabă pe Minune, cu simpatie și compasiune:
– Și tu tot Parkinson?
– Nu, moșule, da’ mă stropești în urechi…
.
* Doi bancheri discută:
– Ție pot să-ți spun, că-mi ești prieten. Vreau să mă combin cu una de 20 de ani. Crezi că o să am șanse mai mari dacă îi spun că am 55 de ani în loc de 65?
– O să ai șanse mult mai mari dacă îi spui că ai 85!
.
* Doi sultani stau de vorbă:
– Auzi, da’ tu cum alegi seara dintre cele treizeci de concubine ale tale, cu care să te culci?
– Eh, simplu, arunc peste ele o găleată cu apă rece și o aleg pe cea din care iese cel mai mult abur!

Efectele negative ale consumului de cafea

Posted on by racoltapetru6

Zece efecte negative ale consumului de cafea

Pentru cei mai mulți dintre noi, cafeaua reprezintă elixirul care ne ține în mișcare în zilele lungi și aglomerate. Cu toate acestea, atunci când suntem obosiți și încă mai avem mult lucru riscăm să consumăm prea multă cafea, iar acest lucru ne poate afecta atât starea de spirit cât și sănătatea.

cafea
cafea

De-a lungul timpului, mai multe studii au indicat că un consum ridicat de cofeină (aproximativ 500-600 de miligrame, echivalentul a minimum 5 cești de cafea pe zi) poate avea multe efecte secundare. Așadar, următoarea dată când simțiți nevoia să consumați multă cafea, luați în considerare următoarele aspecte:

1. Prea multă cofeină vă poate face să aveți halucinații auditive

Aceasta a fost concluzia unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea Melbourne, care au numit cafeaua drept „drogul psihoactiv cel mai des utilizat”. La studiu au luat parte 92 voluntari care au fost rugați să asculte un sunet constant cunoscut sub numele de „zgomot alb”. Profesorul Simon Crowe de la Universitatea La Trobe din Melborne a menționat că „le-am spus voluntarilor că între părțile de zgomot alb ar putea să asculte fragmente din melodia White Chrismats și în cazul în care le aud să apese un buton. În realitate, nu am intersectat niciodată melodia White Christmas cu părțile de zgomot alb, dar am constatat că persoanele care erau foarte stresate și care au avut un nivel ridicat de cofeină au crezut că au auzit cântecul”, a declarat acesta.

2. Consumul ridicat de cofeină poate afecta ficatul, mai ales dacă luați des analgezice

Ficatul este un organ foarte rezistent. Aproximativ 75% din țesutul hepatic poate fi afectat sau înlăturat chirurgical fără să apară insuficiența hepatică. Cu toate acestea se pare că el poate fi afectat de excesul de cafea, mai ales atunci când această băutură este combinată cu paracetamolul, sugerează un studiu efectuat în 2007 de oamenii de știință de la Universitatea din Washington.

3. Poate crește tensiunea arterială

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Carnegie Mellon a demonstrat că un consum ridicat de cafea duce la creșterea tensiunii arteriale, la stimularea inimii și la creșterea frecvenței respirației.

4. Prea multă cofeină ne face iraționali și agitați

Ca urmare a creșterii ritmului cardiac și al celui respirator, creierul este privat de oxigenul necesar pentru gândirea calmă și rațională, explică același studiu menționat anterior.

5. Cofeina este una din cauzele insomniei

Acest efect secundar nu apare la toți consumatorii de cafea, el depinde de toleranța fiecărui individ la cofeină. Cofeina are un timp de înjumătățire (timpul în care cantitatea inițială se reduce la jumătate) de 6 ore, ceea ce înseamnă că este eliminată din sistem abia în 24 de ore. Prin urmare, dacă bem o jumătate de cană de cafea la ora 8 dimineașa, la ora 20 vom avea în corp 25% din cofeina consumată.

6. Cofeina dă dependență și poate cauza sevraj

Ca oricare alt stimulent, cofeina dă dependență fiziologică și psihologică. Așadar, dacă decideți să diminuați consumul de cafea, ar trebui să faceți asta sub îndrumarea unui medic.

7. Sevrajul provocat de cafea duce la apariția migrenelor

Cercetătorii de la centrul Johns Hopkins au constatat că sevrajul provocat de cafea cauzează migrene, oboseală, insomnie și dificultăți de concentrare.

8. Sevrajul poate promova depresia

Unii oameni devin deprimați și experimentează simptome precum cele asemănătoare gripei, atunci când intră în sevrajul provocat de cafea. Un alt astfel de simptom este anxietatea, care apare și ea la indivizii care reduc brusc consumul de cafea.

9. Cafeaua ne face mai leneși

Un studiu realizat anul trecut la Universitaty of British Columbia, pe rozătoare, a scos la iveală faptul că un consum ridicat de cafea promovează reducerea ritmului de lucru în rândul lucrătorilor.

10. Consumul ridicat de cafea poate crește riscul de osteoporoză

Vestea bună este că acest efect advers poate fi combătut dacă asigurăm un aport adecvat de calciu și vitamina D și dacă limităm consumul de cafea la doar trei cești pe zi (aprox. 300 mg de cofeină pe zi).

Sursa: Business Insider

Terapie prin șocuri (III)

Posted on by racoltapetru6

Oșencuța

Socializarea este o cale foarte eficientă pentru a uita un necaz și a ameliora o traumă sufletească. La asta m-am gândit și eu când am acceptat invitația celor apropiați de a vizita Ștrandul din Satu Mare, renumit pe atunci pentru apa sa fierbinte și tămăduitoare, după cum m-au asigurat mama și sora mea, cliente fidele ale băilor de acolo. Însoțit așadar de ele, am intrat în bazinul supraaglomerat cu oameni de toate vârstele. Stăteam în șezut, aproape lipiți unul de altul, în apa uleioasă și dubios de colorată care ne ajungea până la buric. Unii povesteau legende despre vindecări miraculoase, în timp ce alții șopteau niște zvonuri precum că au existat cazuri de îmbolnăvire și chiar decese, din cauza infecțiilor sau accidentelor.

În apropierea mea s-a strecurat pe nesimțite o fătucă mică și neastâmpărată, care-mi zâmbea șăgalnic și se înghesuia tot mai tare în mine, provocându-mi gânduri mai puțin creștine. Dialogul era inevitabil, și astfel am legat o punte rapidă între sufletele noastre. Am aflat că o cheamă Măriuca, e divorțată, fără copii și a venit cu sora ei, cu care locuiește în Negrești-Oaș. Plină de energie precum o zvârlugă, mi-a sugerat să părăsim cloaca aia și să ne răcorim în bazinul cu apă rece, aflat ceva mai încolo. Din acel moment am urmat-o fără să crâcnesc și o ascultam vrăjit din tot ce-mi spunea.

Nu știam să înot, dar mi-am pus toată nădejdea în ajutorul ei și nu m-a dezamăgit, deși am travesat bazinul adânc de 4 metri. Râdeam și ne distram de minune, ca niște copii scăpați de supravegherea părinților. Masa n-am mai luat-o alături de familia mea, ci ne-am dus la un restaurant din oraș, unde  ne-am cinstit cu o butelie de vin bun. Oșencuța nu avea deloc inhibiții și nu era nevoie s-o îndemn în a-și goli paharul. Ba chiar m-a certat când a văzut că vreau să-mi iau tranchilizantele prescrise de medicul psihiatru. „Viața e prea frumoasă pentru a o trăi în amorțire. Ai încredere în Dumnezeu!”, mi-a zis ea confiscându-mi cutiile și aruncându-le peste mesele celorlalți clienți. Am fost puțin șocat, dar nu la fel de tare ca și chelnerul, martor inocent la întâmplare. Dar eu aveam încredere în Măriuca.

De-acolo am plecat să-mi iau familia și, împreună cu oșencuța, am pornit-o spre casă. Pe mama și sora mea, care nu vedeau cu ochi buni relația proaspăt înfiripată, le-am lăsat la casa părintească, iar noi doi am ajuns la apartamentul meu din Baia Mare. Speram la o noapte plină de surprize plăcute, cu amor zvăpăiat, așa cum eram îndreptățit să cred după o astfel de zi, dar m-am înșelat amarnic. Oșencuța era neobosită în continuare, dar nu la pat, ci în a cerceta, a inventaria și a rearanja lucrurile din casă. În zadar o invitam să vină lângă mine, să ne „odihnim” alături, ea găsea mereu altceva de făcut, ca și cum era băgată în priză și n-avea buton de oprire. Am adormit singur, iar când mi-am deschis ochii, ea moțăia ghemuită în fotoliul din fața mea.

Eram hotărât să mă fac înțeles și, după ce s-a trezit și am luat micul dejun, i-am spus ce mă doare. A dat din cap îngândurată și mi-a explicat:

– Dacă vrei să preacurvesc cu tine, musai trebuie să beau ceva înainte, pentru a-mi atenua păcatul și a-mi stimula simțurile.

Bucuros de perspectivă, m-am dus imediat după două butelii de vin roșu și îmbietor, din care ne-am înfruptat apoi amândoi. Pe când credeam că terenul e pregătit și urmează partea cea mult așteptată, m-am trezit cu un discurs din partea micuței Măriuca:

– Dragul meu, mi-am dat seama de trebuințele tale și am făcut un plan. De mâine mergem în pelerinaj pe la mănăstiri, unde ne vom ruga lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și vindecarea ta.

Am căscat ochii cât cepele din Asuaj și am încercat să-i explic:

– Dar eu am un serviciu la care trebuie să mă prezint mâine! Altfel nu primesc salariu și n-aș avea din ce să trăiesc…

– Nu-ți fie teamă! Are Cel de Sus grijă de noi. Astăzi te odihnești, în timp ce eu merg afară să spăl covoarele, iar mâine plecăm de dimineață bună. Am să închid ușa, iar dacă ai nevoie de ceva bate în geam și vin imediat.

Și, fără să aștepte vreun răspuns, a ieșit trăgând după ea covoarele. Asta era prea de tot! Să fiu sechestrat în propria mea casă de către o fată cunoscută de doar 24 de ore!? Noroc că aveam cheile de rezervă.

M-am precipitat imediat să le găsesc, apoi i-am adunat toate lucrurile într-o plasă și am ieșit pe furiș. Oșencuța se încălzise binișor și stropea de zor covoarele, îmbrăcată doar în costumul de baie. Copiii se adunaseră deja în jurul ei, nefiind obișnuiți cu astfel de prestații. Eu am închis ușa apartamentului cu ambele încuietori și i-am dat vecinei de vizavi plasa în care am strecurat banii de drum până în Negrești. După care am fugit ca din pușcă.

Era seară tărziu când am revenit cu teamă. Nu se mai vedea nicio mișcare și vecina mi-a deschis intrigată ușa, asaltându-mă cu reproșuri și lămuriri. Pe la amiază, cineva chemase poliția pentru că spectacolul devenise exagerat de indecent. Oșanca făcea exerciții de gimnastică la bara de bătut covoare, iar bărbații și copiii îi priveau fascinați corpul suplu și energic, în timp ce femeile îi strigau zadarnic să vină în casă.

Ofițerul venit la fața locului a vrut să o legitimeze, dar fără succes. Oșencuța o ținea întruna că acoperiș îi este cerul, iar tatăl ei e Cel de Sus. A fost condusă la secție și nimeni nu mai știe ce s-a întâmpat cu ea. Poate că a ajuns acasă sau în vreo mănăstire. Numai că și acolo se găsește vin, iar dacă-l va degusta pe îndelete s-ar putea să o imite din nou pe Nadia Comăneci și să le ofere un spectacol pe cinste măicuțelor. Că mie mi-a fost destul prin câte șocuri am trecut.

D-ale internetului

Posted on by racoltapetru6

„Vorbeam deunăzi cu Lilica la telefon. E singură, fără obligații, drăguțică, la 40 de primăveri, nevorbită, nemângâiată, neținută în brațe puternice de bărbat. Se plângea că nu-i cere niciun mascul adevărat prietenia pe Facebook, că numai moșuleți perverși, care fac pipi cu sondă urinară, obsedați, schizofrenici fanatici, indieni cu bulină în frunte și pârnăiași stătuți o roagă să iasă cu ei în oraș la o cafea.

– Măi fato, blochează-i, dă-le cu „delete” la nas, nu le răspunde!, i-am zis eu rânjind și gândindu-mă la câți îmi cer și mie asta!

– Da’ vreau și eu unul matur ca al tău, să ude grădina dimineața, să mă pună să-i spăl ciorapii, să facem piața împreună…

– Tu n-ai grădină, stai la bloc, o întrerup din visare.

– Nu contează. Să-mi ude mușcata de pe balcon.

– Păi caută, e plin facebook-ul de băieți singuri, ba chiar și de însurați dornici să-și înșele amantele, nevestele, iubitele, coțofenele și pisicile. Vrei să ți-l dau pe Răzvan?

– Mmmm. Dac-ar fi așa de simplu. El ce-ar zice?

– Nu știu. O să-l întreb.

(Nu l-am întrebat, firește. Eram dilie?!). Dar mi s-a făcut milă de Lilica. Săraca! Ce ghinion să aibă! Ultima oară s-a întâlnit cu un bărbat căsătorit, care avea vreo doi copii. Ăla cică n-a mai putut trăi de zbucium, după ce a văzut o poză de-a ei pe FB. Tipul era șofer pe mașina de piper. Distribuitor de mirodenii. Mișto muncă, nu? Să tot cari foi de dafin și scorțișoară, ba în Pantelimon, ba în Tecuci, ba la Caracal. Ce poate fi mai romantic, mai plin de poezie? Se întâlneau în oraș, seara. Ea urca în mașină, țup, țup, el întăulat și plin de sevă demara în trombă (avea o nevastă cam obosită, se culca devreme, puteai să dai cu tunul lângă ea, nu se mai trezea, neam!).

Ajungeau în pădure, la Băneasa, și intrau tăcuți în spatele mașinii. Făceau amor peste pachetele de mirodenii. Aoleu, duduia tabla pe biata autoutilitară! Se cutremurau pereții și se bălăngănea brăduțul care atârna la oglindă. Lili îl iubea serios, cu patima femeii adulte: 30% disperare, 70% foame de sex. Scârțâia piperul alb sub omoplații ei, foile de dafin foșneau la coate, iar boiaua, al dracului de iute, se freca de șalele bietei fete și chestia asta îi făcea pe amândoi să lăcrimeze și să strănute sporit timp de o săptămână.

– Haapciu! Vai, Dano, știi cum arăt după o întâlnire cu Mișu?, îmi povestea ea la telefon, trăgându-și mucii din când în când și trănutând. Sunt varză! Mi se umflă ochii de piper, cred că sunt alergică, haaapciu! Doamne! Scuză-mă, stai să-mi suflu nasu’. Frrrrrr! Așa… am coatele inflamate, bucile, genunchii, hapciu! Merci, săru’mâna! Ce mă fac? Frrrr! Am luat pastile, am fost la farmacie, hapciu! La doctor, mi-a dat ceva, Fenistil, da’ nu mai pot. Frrrr! El vrea numai în piper să ne iubim. Nu e corect! Mă ustură până-n ficați. Hapciu! Frrrrr! Băi, am fost la ginecolog, mă crezi? Mi-a intrat boia de ardei iute acolooooaaaapciu! Frrrr! Tu știi în ce hal sunt? Rană, carne vie, stau p-o bucă acum când vorbesc cu tine. M-a întrebat doctorița: doamnă, dar cu ce v-ați dat, cu ce cremă? Am mințit-o că am greșit tubul și, adormită fiind, m-am uns cu pastă de dinți. Nu știu dacă m-o fi crezut, dar o lună n-am voie să am contacte sexuale. Și mi-e un dor de Mișuuu! Frrrrrrr! De pieptul lui păros și puternic, hă, hăăă, frrrrr!

Biata fată! Râdeam să-mi pocnească splina-n mine, abia mă abțineam să nu hohotesc. Nemernicul ăla de Mișu nu vroia să vină la ea acasă, în apartamentul de două camere din Militari, cochețel, mititel, de fată mare care ține la curățenie. Îi era teamă să nu fie filat. Auzi la el „filat”! Cine dracu se credea?

Legătura cu piperul a ținut-o vreo juma de an pe Lilica mea. Începuse să se scofâlcească, să fie oribilă, nici mă-sa, tanti Nina, n-o mai cunoștea. Umflată la bot, la ochi, mirosind a vanilie și-a scorțișoară, de ziceai că-i toată o cană cu griș și lapte, umbla ca năucă prin București, cu gândul la Mișu-pișu.

Până la urmă a renunțat el la ea. ( – Auzi, dragă? Io nu știu cu ce pana mea îți dai pă mutră, da’ nu-mi mai place dă tine dăloc! Ai și slăbit, iete, ți să vede coastili, țîțili s-a fleșcăit, bleah!). Și nu i-a mai răspuns nici la telefoane, nici la SMS-uri, iar pe FB a blocat-o. A plâns Lilica, a oftat, apoi s-a oprit. Și iar a pornit în căutare de soți. Oare de data asta ce va găsi?”

Sursa: e-mail

Planeta Paradis : Zifarii

Posted on by racoltapetru6

Ronilor le plăcea să petreacă până seara târziu, cu băutură din belșug, cântece sau urlete sub cerul liber, dar și întreceri în luptă care se încheiau adesea cu răniri grave sau chiar fatale. De aceea se trezeau dimineața târziu, mahmuri și fără prea mare chef de mișcare. Excepție făceau nenorocoșii, care trebuiau să stea de strajă și să-i supravegheze pe hamalii ce dormeau printre mărfuri și animale. Unul dintre cei din urmă se numea Iakan și pământenii s-au alipit de la început de el, fiind atrași de privirea lui inteligentă și de autoritatea pe care o avea asupra celorlalți supuși.

Relu și Bogdănel nu mai erau legați și puteau să se plimbe liberi prin tabără, fiind supravegheați însă îndeaproape de soldații lui Soto, roșcatul care nu avea încredere în ei, așteptând doar un motiv pentru a le face felu’. Curiozitatea prizionerilor față de creaturile debarcate era prea mare pentru a-i ține în cort și la primele ore de lumină ei s-au infiltrat printre îngrijitori. Îi fascinau zifarii, cum se numeau acei cai care se spunea că zboară deasupra câmpiei și chiar peste munții cei mai înalți. Aveau ochii blânzi și parcă cereau prin ei dragoste și mângâiere. Cu gesturi tandre și sentimente pe măsură a reușit Bogdănel, chiar de la început, să câștige încrederea celor șase înaripați și, în special, a femelei care-i conducea și a mânzului ei. Li se spunea Zui și, respectiv, Zec.

Au zăbovit în acel anturaj până ce Țamorul – așa era titulatura comandantului oștirii – a început să dea ordine, înviorând activitatea din perimetru. După o masă sărăcăcioasă compusă din carne uscată și greu de mestecat, li s-a cerut hamalilor să pregătească înaripatele pentru un zbor de recunoaștere. Prizonierilor li s-a repartizat câte unul și au primit instrucțiuni vitale de la Iakan. Nu aveau hamuri sau alte curele de prindere și asta făcea dificile călăritul și menținerea pe spinarea zifarilor, pentru neinițiați. Dar în realitate totul devenea mai simplu dacă urmai întocmai sfaturile. Esențial era să te prinzi cu putere de baza aripilor și să-ți închipui că ele sunt o prelungire a brațelor tale. Apoi, să le dirijezi frecvența și amploarea mișcărilor, transmițând prin felul strângerii ceea ce-ți dorești în zbor, cum ar fi direcția, viteza sau altitudinea. Bogdănel a avut norocul să-l călărească pe Zec, în timp ce Țamorul avea privilegiul să o conducă pe Zui. Relu, Soto și încă doi luptători de rang au primit spre folosință ceilalți zifari.

Emoțiile pământenilor erau mari la decolare și inima le bătea puternic când patrupedele au pornit în galop. Din ce în ce mai tare și atingând solul tot mai lin. Aripile lungi și puternice încălecau cu sete aerul, reglându-se după ritmul impus de mâinile conducătorului de zbor. Desprinderea de pământ s-a produs pe nesimțite și celor doi începători li se părea un vis. Pluteau cu adevărat și se simțeau liberi ca păsările, deși erau înconjurați de roni violenți, de care nu puteau scăpa nici măcar în văzduh. Zec zbura mereu alături de mama lui, iar Relu era și el supravegheat de Soto și pușca confiscată de la el.

Misiunea lor era să găsească un traseu potrivit pentru convoiul militar cu care se vor deplasa de mâine. Relu trebuia să le arate direcția cea mai scurtă și sigură până la halani. O vreme au ținut-o paralel cu râul, dar drumul devenea prea abrupt și năpădit de vegetație înaltă, așa că au cârmit spre liziera pădurii. Să fi trecut un ceas de zbor, când mai multe săgeți au țâșnit dintre copacii marginali, iar una s-a înfipt în zifarul unui soldat. Nu părea o rană gravă, dar țamorulul a poruncit întoarcerea în tabără. Animalul lovit zbura tot mai greu și abia a ajuns la destinație. După o aterizare dificilă, animalul s-a prăbușit din picioare, arătând o suferință cumplită și gemând jalnic. Probabil că săgeata fusese otrăvită, iar efectul ei era ireversibil pentru cunoștințele ronilor.

Bogdănel îi mângâia trupul în spasme, privind cu durere cum din ochii zifarului parcă se scurgeau lacrimi, în timp ce Relu îi cerea lui Soto să-l împuște. Uriașul privea însă impasibil scena, de parcă era obișnuit cu un astfel de spectacol. Iritat de acest comportament, pământeanul a țâșnit pe neașteptate, apucând rapid pușca de pe umărul roșcatului și, înainte ca ceilalți să se dezmeticească, a tras glonțul izbăvitor în capul animalului. A fost un gest curajos, ce a provocat imediat mânia namilei și a celor din jur, care l-au dezarmat imediat și i-au aplicat câteva lovituri cu patul armei și apoi cu picioarele. Dar chiar și la pământ, Relu zâmbea acum mulțumit, spre stupefacția bătăușilor.

Soto examină apoi pușca pământeanului, care era pentru el mai mult o bijuterie, și o întinse omului chircit la pământ. La început, Relu n-a înțeles ce voia de la el, dar după ce s-a ridicat și a văzut că roșcatul continua să i se adreseze cu aceleași cuvinte, oferindu-i arma, a ghicit care-i era dorința. Luă pușca sub privirile curioase ale soldaților din preajmă, ce arătau cu mâinile o țintă din depărtare. Era vorba de Iakan, și i se cerea să-l împuște de la distanță, pentru a demonstra eficiența armei și priceperea stăpânului ei. După ce reglă luneta și îl luă în colimator pe hamal , Relu se răzgândi și mută ținta spre catargul ambarcațiunii ancorate. Nu era un trăgător la fel de bun ca prietenul lui, Gavrilă, dar se ruga în gând ca de data asta să nu greșească. Glonțul care mai era pe țeavă a lovit parâma ce ținea ridicată pânza de la prora vasului și aceasta a coborât instantaneu. În timp ce ronii au rămas cu gura căscată un timp, trăgătorul privea înmărmurit prin lunetă.

Pe pânza lăsată se putea vedea bustul unei femei cum nu crezuse că există. Ochii îi erau de un jar închis și hipnotizant, părul negru îi împodobea chipul ca un nimb dumnezeiesc a cărui strălucire era amplificată de un lănțișor discret ce-i lăsa pe frunte o mică stea strălucitoare chiar și-n miezul zilei. Părea o zeiță cu obraji trandafirii, făptură divină și un caracter neprihănit, dar impunător. Sub imaginea care părea ireală, era scris un nume pe care nu-l putea citi, dar bănuia că era cel care se auzea din pieptul tuturor ronilor ce țipau acum într-un glas: ZAKALA!

Epigrama care mușcă (CXXXVI)

Posted on by racoltapetru6

Săptămâna trecută, Varujan Vosganian s-a umilit în fața colegilor din parlament și a întregii națiuni, cerșind protecția legislativului în fața instanței de judecată.

MAI PRESUS DE ONOARE

Renunțând la demnitate,
Ploconit ca la altar,
A făcut tot ce se poate
Să rămână… demnitar.
.
P.S. – Omul plânge și suspină
În Senat, fără vreo vină,
Doar că are alergie
La cuvântul „Justiție”.

Reîntâlnire cu umorul

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Într-un sat sosește o învățătoare nouă și tânără.
În întâmpinarea ei este trimis un tânăr arătos și bine făcut.
Acesta îi pune frumos bagajele în tractor și domnișoara se așează în față, lângă el. La marginea satului văd ei o vacă care se împerechea cu un taur. Venită de la oraș, învățătoarea este profund marcată și-l întreabă pe tânăr:
– De unde știe taurul, că… știi tu… deci, când este momentul potrivit?
– După mirosul vacii…
Merg ei mai departe și văd un cal și o iapă făcând același lucru.
– Și calul de unde știe?, întrebă din nou curioasă femeia.
– Tot după miros, la fel și câinii, și oile.
Ajung ei la noul domiciliu al învățătoarei, descarcă bagajele și băiatul își ia rămas bun:
– Toate cele bune!
– Mulțumesc de ajutor, spune tânăra. Mai treci pe la mine când ți se desfundă nasul…
.
* La școală, elevii primesc ca tenă să facă o compunere despre dragostea de țară. Cea mai frumoasă compunere a fost a lui Bulă.
El a descris o întâmplare legată de pisoii pe care pisica sa i-a fătat de curând. Bulă le-a pus în față două străchini cu lapte, pe una a scris România și pe cealaltă Germania și pisoii s-au dus toți la strachina pe care scria România.
– Bravo, Bulă! Frumoasă compunere!, exclamă învățătoarea entuziasmată. Te rog să citești compunerea și când vom avea inspecție.
După câteva săptămâni a venit inspecția. Bulă e pus să citească compunerea, dar de data asta pisoii merg direct la strachina pe care era scris Germania.
Contrariată, învățătoarea întreabă:
– Cum așa, Bulă? Parcă acum câteva săptămâni pisoii au mers la strachina pe care scria România!
– Așa-i, doamnă, dar între timp au făcut ochi!
.
* După trecerea doliului, un văduv se recăsătorește cu sora soției sale decedate.
– Chiar o iubești sau de ce te-ai însurat cu ea? – îl întreabă un prieten.
– Păi, la vârsta mea, nu puteam să mă obișnuiesc cu o soacră nouă…
.
* Într-un cuplu, fiecare dormea în camere diferite. În miez de noapte, femeia urlă și trezește toată casa…
Soțul fuge spre camera ei și vede în întunericul nopții o umbră care se îndepărta prin grădină.
– Iubitule! Ceva înspăimântător! Cineva a intrat în camera mea și m-a violat de două ori…!
– De două ori?!… De ce naiba nu m-ai strigat de la început?
– Prima oară am crezut că ești tu. Când a reînceput, mi-am dat seama că e altcineva…
.
* Bulă și cu Ștrulă erau prieteni de o viață; astfel, este lesne de înțeles faptul că atunci când Ștrulă a revenit cu un aparat de masturbat, Bulă a mers și el după unul…
Ajuns acasă, Bulă și-l montează și-apoi îl pornește… Are rapid un orgasm, două… În fine, cum aparatul nu se mai oprea, îl sună disperat pe Ștrulă:
– Bă, Ștrulă… Ia zi-mi rapid cum se oprește aparatul de masturbat, că mor aici!
– Păi, are un buton galben?
– Da, are!
– Are un buton verde?
– Da, are!
– Are și un buton roșu?
– Păi, nu are!…
– Atunci, ai sfeclit-o! Acela e un aparat de muls vaci!… Până nu mulge 10 litri, ăla nu se mai oprește!
.
* Ajunge ardeleanul în gară și întreabă la informații:
– O plecat trinu’ de Cluj?
– Da.
– De când?
– De 3 minute.
– No, n-am întârziat mult!
.
* – Alo?
– Da!
– Bună ziua! Institutul Internațional de Astrofizică, Spectroscopie Nucleară, Prospecțiuni Intergalactice, Studiul Quasarilor și Determinarea Universurilor Ciclice cu Structura Stratosferică Diferențial Aplicată Monotoroidal?
– Da, stimate domn, noi suntem!
– Cu Gogu de la poartă, vă rog!
.
* Conferință internațională asupra secretului de serviciu.
Americanul: „Eu și soția mea lucrăm în aceeași firmă de 20 de ani. Eu am biroul meu, ea are biroul ei. Nu știu ce face și nici nu mă interesează. Ea nu știe ce fac eu și nici nu o interesează.”
Rusul: „Eu și soția mea lucrăm în același birou de 20 de ani. Ea are fișetul ei, eu am fișetul meu. Nu știu ce face și nici nu mă interesează. Ea nu știe ce fac și nici nu o interesează.”
Românul: „Eu lucrez de 20 de ani în același birou. Nu știu ce fac și nici nu mă interesează.”
.
* Incident diplomatic la Paris. – Președintelui Johannis nu i-a luat nimeni paltonul la aeroport.
– Ambasada română se scuză, țiganii angajați să ia hainele și portofelele invitaților erau în ziua lor liberă.