S-a aflat oficial că Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, și oamenii din echipa lui au un venit exagerat de mare.
PARTEA LEULUI
Cei cu leii responsabil,
Dintr-o junglă jecmănită,
Își ia parte înzecită,
Că e un prădător abil.
De ziua internațională a pisicilor
Sursa: Google
Iar vin și zic…
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* O doamnă își pierde poșeta în aglomerație, la cumpărături. O găsește însă un băiețel cinstit, care i-o returnează. Uitându-se în poșetă, aceasta zice:
– Hmmm…, când mi-am pierdut poșeta aveam o bancnotă de 20 de dolari. Acum am 20 de bancnote de câte un dolar.
Băiețelul îi răspunde repede:
– Aveți dreptate. Ultima dată când am găsit poșeta unei doamne, nu avea mărunțiș pentru răsplată.
* Inscripție pe o bancă de școală: ”Îl iubesc pe Vasile!!!” Mai jos: ”Relaxează-te proasto. Vasile este… GAY!!!” Și mai jos: ”Eu nu sunt proastă, eu sunt… NICU!!!”
* Două blonde, Mărie și Ildiko, la examen:
– Mărie, cum se scrie corect, piept sau pept?
– Nu știu, Ildi, scrie și tu țâțe.
Scrie Ildiko, se uită nedumerită la foaie, se uită la Mărie:
– Mărie, zici tu că e corect așa: în țâțele mele bate o inimă de român?
* Două blonde la supermarket:
– Ia uite fată, pe cutia de lapte scrie ”Deschide aici” și eu ca proasta o deschideam mereu acasă!
* O blondă merge la doctor:
– Domnule doctor, de fiecare dată când o fac, mă doare.
Doctorul introduce mâna și întreabă dacă o doare, blonda zice că nu, bagă mai mult, tot nu o doare, mai mult… și blonda scoate un țipăt.
– Vă doare?, întrebă doctorul.
– Da!
– Aveți probleme cu amigdalele.
* Tata îmbracă fetița să o ducă la grădiniță, dar nu găsește ciorapii.
– Nu știi unde pune mama ciorăpeii?, întreabă tata.
– Aici, spune fetița… arătând piciorușele.
* Ion și Maria în luna de miere. Prima seară singuri.
– Ioane, rupe hainele de pe mine. Ion le rupe.
– Ioane, strânge-mă în brațe. Ion o strânge în brațe.
– Ioane, sărută-mă peste tot. Ion o sărută.
– Sărută-mă și acolo unde fac pipi. Ion nimic… după 10 secunde, Maria:
– Nu în oala de noapte, DOBITOCULE…
* Într-o stație de metrou, o femeie tânără striga:
– Brândușă albă de vânzare! Brândușă albă de vânzare!
Un polițist aflat în zonă se apropie.
– Aici este interzis comerțul ambulant. Vă rog să vă legitimați. Cum vă numiți?
– Alba Brândușa.
* Doi ardeleni conversează la un pahar de pălincă.
– Măi, Ioane, ție-ți plac roșiile?
După o jumătate de oră de gândire intensă și profundă, Ion răspunde:
– De mâncat, da, însa așa…
* EA: – Mă despart de tine și îți trimit poze cu noul meu iubit!
EL: – Misto!
EA: – Mersi!
EL: – Nmi mlțmi, am o literă care nmi merge la tastatră!
* La service: ”Ne pare rău, nu v-am putut repara frânele, dar v-am dat claxonul mai tare…”
* Noi, ardelenii, suntem singurii cetățeni români care putem scrie o propoziție din 8 cuvinte, fiecare cu câte 2 litere, care să aibă și sens: ”No, ni tu mă la el ce BE!”
* – De ce sunt sparte toate vasele?
– Ne-am certat…
– Dar patul de ce e rupt?
– Ne-am împăcat.
* Socrul către proaspătul ginerică:
– Ia-o și să ai grijă mare de ea, ca de ochii din cap, că așa o femeie vrednică nu mai găsești. Într-o seară a venit cu 3 bărbați și toți au plecat dimineață mulțumiți!
* Un canibal se plimba pe plaja de la Mamaia, unde vede o mulțime de femei goale. El întreabă un bărbat:
– Ce fac femeile astea aici?
– Se prăjesc la soare.
– Da’ ce, crude nu sunt bune?
* Indicați varianta corectă:
”Ne-am vândut străinilor!” sau
”Neam vândut străinilor!”
Cum să alegi pepenele perfect
1. Este bine să aibă pete, însă acestea trebuie să aibă o culoare gălbuie-portocalie
Niciodată nu alege un pepene care are pete albe! Acesta va fi bun, însă nu la fel de zemos și dulce precum unul care are pete de culoare gălbui-portocalie. Această zonă unde apare pata respectivă este locul în care a fost în contact cu solul, de aceea se decolorează coaja.
2. Defecte lemnoase pe coajă
Nu da la o parte pepenii care prezintă defecte pe coajă. Acest lucru semnifică faptul că albinele au polenizat de mai multe ori florile, iar pepenele va fi foarte dulce. Astfel că, reține că pepenele perfect nu trebuie să arate perfect la exterior.
3. Să fie rotund sau alungit?
Potrivit specialiștilor, pepenii alungiți sunt mai zemoși, în timp ce un pepene rotund va fi mai dulce. Alegerea îți aparține!
4. Fii atent la dimensiunea pepenelui!
Este recomandat să optezi pentru un pepene mediu, însă indiferent de dimensiunea lui reține că acesta trebuie să fie foarte greu atunci când îl ridici.
5. Analizează mereu codița pepenelui!
Dacă codița este uscată, înseamnă că pepenele este copt și dulce. În schimb, dacă ai observat că are codița verde, înseamnă că a fost cules prea devreme și probabil nu va fi atât de dulce și bun.
Eunucul: Epilog
Au trecut doi ani și ne aflăm pe terasa unei cafenele din Roma. Două femei superbe își beau cafeaua la o masă, discutând și privind adesea de-a lungul străzii aglomerate. Amândouă erau blonde, cu părul lung, ochi albaștri și îmbrăcate la fel, de ziceai că sunt gemene. Mulți dintre clienții din jurul lor le priveau admirativ, iar cei mai atenți își dădeau seama că așteaptă pe cineva. În cele din urmă, fețele celor două frumuseți s-au destins când de ele s-au apropiat un tânăr și un băiețel.
Bărbatul era brunet și bine bronzat, cu un păr bogat și o mustață demnă de apreciat. Zâmbetul îi era nelipsit de pe chip, în timp ce-l ținea grijuliu de mână pe copilul cu păr bălai, ce nu părea să aibă mai mult de cinci ani. La rândul lui, și acesta era o frumusețe cu ochii verzi și curioși, obrăjori cu gropițe și mânuțe fremătânde, de ziceai că vrea mereu să-și ia zborul. Tânărul o salută întâi pe una dintre femei:
– Ciao, Rita! Scuză-ne de întârziere, dar a trebuit să alegem cu atenție costumașul lui Raul. Salută-le frumos pe doamne, amice!
– Săru-mâna… Pe mine mă cheamă Raul, răspunse băiețelul într-o română destul de corectă, la fel ca și cea a celui care părea să-i fie tată.
– Servus, drăguțule, exclamă Rita în timp ce se aplecă să-l sărute pe obrăjori. Am vrut să vă fac cunoștință cu o prietenă foarte bună. Ea este Julieta.
Cea prezentată cu acest nume părea vrăjită de micuțul blond, de parcă era hipnotizată. A avut nevoie de un cot, pe care l-a primit de la prietena ei, pentru a reveni din visare.
– Eu sunt Roberto, spuse bărbatul în timp ce-i sărută mâna.
Se vedea clar că era impresionat de noua lui cunoștință.
– Piticul ăsta e prietenul meu cel mai bun și unicul meu fecior. Am învățat împreună românește, știind că mama lui a fost româncă și sperând să ajungem odată în țara ei.
După ce și-au ocupat locurile și au comandat cafeaua și sucul, Julieta întrebă timid:
– Ce știți despre ea?
– Din câte am aflat, pe căi neoficiale și din surse nu prea credibile, nu mai este în viață. I-am spus și lui Raul, că noi n-avem secrete, iar el a înțeles. Rita mi-a zis că ați fost prietene bune. De aceea am și venit, dar acum văd că ar mai fi și alte motive, o complimentă subtil Roberto.
Julieta se roși, își plecă pentru o clipă privirea, dar o ridică imediat, ațintind-o galeș asupra copilului.
– Cât de mult seamănă!, rosti ea cu admirație. Da, am fost prieten… prietenă foarte bună cu Iza, până în ultimul moment. Ea mi-a spus de existența băiețelului, care i-a fost luat la naștere. Cum l-ați înfiat? Sunteți căsătorit?
– Nevasta mea a murit anul trecut într-un accident, la câteva luni după ce l-am adus pe Raul de la orfelinat. De atunci suntem doar noi doi și memoria unui suflet care ne-a iubit foarte mult.
– Vă înțeleg perfect. Totuși, copilului i-ar prinde bine o mamă în viață, pentru o educație armonioasă. Nu credeți?
– Să ne spunem pe nume, că suntem cam de aceeași vârstă. E bine, Julieta?
– Desigur…
– Există în viața ta un Romeo, Julieta?, întrebă râzând Roberto.
Julieta tresări, dar apoi zâmbi și ea:
– A existat, dar s-a dus și el. Definitiv.
– Povestește-mi despre mama?, interveni băiețelul prinzând-o pe Julieta de mână.
Femeia îi strânse ușor mânuța și rosti:
– Mama ta a fost cea mai frumoasă femeie din lume, iar tu ești cel mai drăguț băiețel. Mai era și deșteaptă, harnică și avea un suflet minunat.
– Și de ce a murit?, întrebă Raul.
Julieta închise ochii, de parcă ar fi simțit o durere. Rămase astfel până interveni Rita.
– Hai, spune-le adevărul, că sunt căliți și pot suporta.
– Mama ta a fost… a fost răpusă de oameni răi, dragul meu. Oameni foarte răi!
– Se știe cine au fost? Au fost prinși?, se interesă Roberto.
– Nu au fost prinși, dar și-au primit pedeapsa meritată. S-a ocupat cineva de asta.
– Cred că ar trebui să ne povestești mai multe despre ea. Dar nu acum și nu aici. Ai fi atât de drăguță să ne vizitezi acasă? Avem o grădină minunată.
Julieta se roși din nou, ca o fată mare chemată la dans, și se adresă băiețelului:
– Tu ce zici? Vrei să vă vizitez?
– Vreau! Să-mi spui mai multe despre mami.
– O să-ți aduc și un cadou din partea mamei…
– Serios? Îmi plac cadourile! Hai, spune-mi ce e!
– Îți dau doar un indiciu: o să ai nevoie de o cușcă în grădină. Acum trebuie să plecăm, dar ne putem vedea mâine.
Julieta mângâie încă o dată mânuța lui Raul și îi zâmbi cuceritor lui Roberto. Între ei se simțea deja o atracție care ar putea duce cu ușurință la o iubire trainică.
– Uite numărul meu de telefon, îi spuse bărbatul, oferindu-i o carte de vizită. Să ne suni înainte de a veni, pentru a te ghida.
– Mulțumesc, așa am să fac.
– Mă bucur că v-ați înțeles, porumbeilor, zise Rita în timp ce se ridicau. Ne mai vedem și noi, Roberto. Ciao, frumosule!
– Ciao, belisima, și mulțumesc.
Au urmat pupături și chiar îmbrățișări. O despărțire frumoasă, cu promisiuni atrăgătoare. După ce au intrat în furnicarul de oameni, Rita își întrebă prietena:
– Precis ești pregătită pentru prima relație în calitate de femeie?
– Am mari emoții, dar merită orice sacrificiu. Vreau să trăiesc alături de copilul Izei.
– Și de Roberto, râse Rita.
– Și de Roberto, răspunse în același ton Julieta.
– Așadar, Romeo a murit. Trăiască Julieta! Secretul tău e în mâini sigure.
– Mă bazez pe tine, pentru că ai fost și vei fi mereu o prietenă de nădejde.
Mână în mână, cele două frumuseți se strecurau printre oamenii care întorceau instinctiv capul pentru a le admira.
Sfârșit
Epigrama care mușcă (CCXIII)
ÎN LIPSA PRINȚULUI
Domnița fără defect,
Vrea un mariaj perfect,
Și tot așteptând, frumoasa,
Va veni… doamna cu coasa.
10 lucruri pe care nu le știai despre înghețată
- Cea mai populară aromă de înghețată este vanilia. Este urmată de aroma de ciocolată și cea de căpșune.
- Pe lângă aromele clasice, producătorii de înghețată au scos pe piață și arome mai puțin obișnuite: ardei iute, usturoi, bere, avocado, brânză cu mucegai (creația lui Heston Blumenthal pentru restaurantul său, The Fat Duck).
- Cornetul de înghețată a apărut din întâmplare, în 1904, la un târg din St. Louis, SUA, când un vânzător de înghețată a rugat un vânzător de waffe să îi pregătească niște cornete în care să servească clienții. Prima înghețată pe băț a apărut în 1920.
- Înghețata era prezentă în Grecia antică, iar Alexandru cel Mare consuma adesea un amestec de gheață îndulcită cu miere și nectar.
- Prima înghețată a fost făcută în China, în jurul anului 100, și conținea gheață, lapte de bivoliță, făină și camfor.
- Înghețata așa cum o știm azi, a apărut abia în secolul XVII și se spune că a fost inventată de Francesco Procopio. Era făcută din smântână, ouă și zahăr.
- E nevoie să lingi de 50 de ori o cupă de înghețată ca să o termini.
- Cel mai mare cornet cu înghețată din lume a fost pregătit în Marea Britanie, la Gloucester, în 2012. Întreaga înghețată măsura mai mult de 4 metri în înălțime și cântărea o tonă. A fost nevoie de o lună întreagă ca să fie înghețată la congelator.
- Cercetătorii au demonstrat că înghețata ne face mai fericiți. Asta pentru că atunci când mâncăm înghețată este activată o parte din zona frontală a creierului, asociată cu fericirea.
- Cei mai mari consumatori de înghețată sunt neo zeelandezii. Aceștia mănâncă 28,4 litri de înghețată pe cap de locuitor. Sunt urmați de americani și australieni. La polul opus, cel mai mic consum se înregistrează în India și Indonezia.
La moartea unei regine
În lumea noastră, s-a stins o regină,
Dar într-a ei, se va scălda mereu în soare,
Și delicat, în anii ce-or să vină,
Ea ne va pune, pe morminte, câte-o floare.
Cum ne vindecăm de egoism
Un defect, o hibă în modul general de comportare – așa este descris, în general, egoismul. ”Defectul” de a vrea, aduna și păstra totul pentru sine, de a pune pe prim-plan propriile dorințe, nevoi, plăceri, de a nu se sinchisi de ceilalți și de a-și organiza viața astfel încât să nu fie deranjat.
”Da, și?” – ar putea replica ”egoistul de profesie”. ”De când este un defect să te iubești pe tine însuți, să cultivi încrederea în respectul pentru sine?”.
Nu este, atâta timp cât vorbim despre autoevaluarea iubitoare de sine și nu despre cea autodistructivă. Pentru că acolo duce, în cele din urmă, egoismul: la tăierea legăturilor cu lumea, mai întâi benevol, apoi prin efectul (provocat) de expulzare.
”Egoismul aspiră la singurătate, pentru a scăpa de dependențe.” (Henri Lacordaire, avocat și preot francez din secolul XIX).
Sigur asta ți-ai dorit? Crede-mă: nu! Fiindcă suntem creați și funcționăm ca ființe sociale, pentru care atingerea plenitudinii este sinonimă cu a împărtăși într-un sistem de dependențe.
DE LA EGOISM LA IUBIREA DE SINE
În primul său stadiu de evoluție, ființa umană era întoarsă exclusiv spre propriile nevoi: să se hrănească și să aibă un adăpost, condiții minime pentru supraviețuire. Aceasta a fost etapa iubirii de sine. Pe măsură ce a dobândit un minimum de siguranță s-a deschis, gradual, către un ”anturaj” din ce în ce mai larg: copiii, mama etc. Etapa iubirii dăruite. Copilul a primit mai întâi suficientă iubire, s-a simțit centrul universului și astfel a învățat să se iubească pe sine. Pentru ca apoi să învețe să și returneze iubirea. În caz contrar, ar fi rămas blocat în stadiul de ”centru al universului”, care știe doar să primească, nu și să dăruiască.
Altfel spus, persoana egoistă care acaparează totul în propriul profit și nu găsește plăcere în a împărtăși, nu se iubește pe sine cu toată ființa. Suferă, de fapt, de contrariul: aviditatea, nevoia de a-i smulge vieții ceea ce ar putea obține și altfel nu sunt semnul prea marii iubiri de sine, ci al dificultății de a crede în sine. Iată cum demolează psihologii una dintre definițiile superficiale ale egoismului, ca ”iubire exagerată pentru propria persoană”.
De fapt, nu această iubire narcisistă, bolnăvicioasă produce egoismul, ci atașamentul mai mult sau mai puțin patologic față de o imagine perimată asupra propriei persoane, aceea a ”copilului minune”, căruia nimic nu trebuie să-i lipsească.
Egoismul se redefinește, prin această prismă, drept lipsă de maturitate. Infantilism. Nu degeaba există comparația ”egoist ca un copil”.
MICA LUME A MARELUI EGOIST
Egoistul trăiește într-un cerc restrâns. Parcă ar fi incapabil să vadă și să audă tot ce nu-l privește personal. Mic copil, Ludovic al XIV-lea, ”regele-soare” proclama: ”Statul sunt eu!”. Egoistul proclamă: ”Lumea sunt eu!”. ”Restul” nu contează. Solitar, prin opțiune proprie sau prin forța împrejurărilor, nu este totuși prea satisfăcut de propria viață. Încă un semn clar că nu se iubește nici măcar pe sine, așa cum se spune sau se crede.
SUNT EGOIST ȘI MĂ TRATEZ
Punctul de pornire, în ”terapia anti-egoism”, constă în a conștientiza această slăbiciune și efectele dezastruoase pe care le are asupra victimei sale. Abia apoi devine posibilă ieșirea din cercul vicios conturat de tipare de gândire de genul: ”Nu te poți aștepta la nimic bun de la ceilalți… să luăm tot ce este de luat… nimic nu are valoare, dacă nu îmi aparține…”
EXERCIȚII DE ELIBERARE
Pentru a se elibera de povara egoismului, psihologii le recomandă tuturor celor care se recunosc în descrierea de mai sus un program intens de gimnastică a minții și a voinței:
Dăruiți. Poate fi vorba despre lucruri mărunte, dar gestul în sine de a dărui vă ajută să vă depășiți condiția și vă motivează. Pentru început, alegeți, pentru a dărui, persoane capabile de recunoștință. Gratitudinea lor vă va face să vă simțiți mai bine în postura generosului, pe când lipsa de reacție a unui beneficiar mai glacial v-ar putea frustra și… tăia cheful de a continua exercițiul mărinimiei.
Practicați sporturi de echipă sau arte marțiale, care asociază concentrarea asupra propriei persoane cu deschiderea spre și contactul cu ceilalți.
Deschideți-vă inima… generos în fața unui psihoterapeut. El vă va ajuta să restaurați sentimentul valorii, cu ambele sale valențe: valoarea personală și valoarea tuturor persoanelor din lumea înconjurătoare.
Aceste câteva psiho-trucuri vă vor ajuta să ieșiți din carapace și să vă întoarceți spre ceilalți, restabilind sistemul de dependențe care face din noi ființe sociale. Atenție însă la entuziasmul care vă poate lua pe val, de îndată ce aveți impresia că v-ați atins țelul!
”Omul nu este niciodată atât de egoist ca în momentele de exaltare, de entuziasm; pentru că atunci i se pare că nu există ceva mai măreț, mai demn de laudă decât propria sa persoană” (Lev Nikolaievici Tolstoi)
Sursa: ”Graiul Maramureșului”
Pentru o zi mai bună
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Relaxați-vă fetelor! Mergeți la plajă chiar dacă nu ați slăbit.
Oricum nimeni nu se uită la voi. Toți se uită la telefon!
* Badea Gheorghe și badea Ion sunt trimiși să reprezinte România la un congres internațional care avea loc la Paris. Aici, cei doi sunt cazați la „Ritz”, ca și celelalte oficialități. Când ajung în camere, Gheorghe strigă către Ion:
– Mă, tu vezi că aci tăte-s curate, mă?
– Da, mă… tare-i fain…
– Mă, și ce băi faine au…
– Da, mă…
– Și în băi curge apă caldă…
– Păcat că nu-i sâmbătă să facem baie…
* – Bulă, ai văzut vreodată un grup de femei să tacă?
– Da. O singură dată!
– Când?
– Când au fost întrebate care dintre ele este cea mai bătrână!
* – Ai Facebook?
– Da.
– Ai Whatsaap?
– Da.
– Ai instagram?
– Da.
– Ai viber?
– Da.
– Ai iubit?
– Pff… Am uitat să-l descarc.
* Între fumător și țigară se formează cea mai strânsă legătură: ea arde pentru el, iar el moare pentru ea.
* Columb nu ar fi descoperit niciodată America dacă ar fi fost căsătorit, din cauza următoarelor întrebări:
Unde te duci?
Cu cine?
De ce?
Cu ce?
Ca să descoperi ce?
De ce tu?
Și eu ce fac dacă tu pleci?
Pot să vin cu tine?
Când te întorci?
Ce îmi aduci?
* La judecătorie:
– Acuzat, pentru ce ai spart de trei ori la rând vitrinele aceluiași magazin?
– Prima oară, am furat o rochie pentru soția mea. A doua și a treia oară m-a trimis s-o schimb!
* Mesaj către fetele care așteaptă prințul pe cal alb:
Calul a fost vândut. Așteptați-mă. Vin pe jos.
* Bărbatul trebuie iubit 10% și 90% înțeles.
Femeia trebuie iubită 100%, deoarece s-o înțelegi e imposibil.
* În România se fabrică un nou model de avion de bombardament. La primul zbor de probă, avionul se prăbușește, cutiile negre sunt furate de țigani, nimeni nu poate trage nicio concluzie asupra catastrofei.
La inspecția Ministerului Apărării, singurul martor ocular este badea Ion, un cioban ce se uita cu privire tâmpă de analfabet:
– Spune, baciule, îl întreabă un colonel, ce-ai observat?
– Apăi, domnule dragă, o hărăbaie zbura, când numa’ ce o pălălaie s-o aprins, no și unde nu s-o țâpat hărăbaia în gios…
– Baciule, nu înțeleg nimic din ce-mi povestești, fii, te rog, mai clar!
– Păi bine, domnule dragă, de ce nu spui așa? Ieri, la ora 14:00, un bombardier de tip Stealth, greșind unghiul de incidență cu cel de așezare, a intrat într-o vrie necontrolabilă. În acest context a pierdut ireversibil altitudine, astfel încât s-a produs acest regretabil eveniment.
– Baciule, m-ai spart, spune colonelu’, de unde știi termenii aceștia?
– Ha! Ha! D-apăi când eu eram comandant de escadrilă, matale erai cioban, ca mine!
* Marie se duce la biserică, îngenunchează în fața altarului și-ncepe să se roage făcându-și cruce:
– Doamne, mă mărit mâine cu Ion, dar dă Doamne să fiu fată mare, da’ Doamne dă să fiu fată mare, dă Doamne să fiu fată mare, da’ nu cred…
* Doi ardeleni la plimbare. La un moment dat unul face un pas mare în față și strivește un melc.
– De ce-ai omorât biata făptură?!
– Ne urmărea de 3 ceasuri! N-am zis nimic, da’ să ne și depășească…
* Se caută polițiști cu cunoștințe de limbi străine. Examinatorul întreabă:
– Candidat do you speak englisch?
– Haaaaa…?
– Respins, următorul…
– Candidat do you speak englisch?
– Haaaaa…?
– Respins, următorul…
– Candidat do you speak englisch?
– Yes, I do!
Examinatorul:
– Haaaaa…?
* Viața e ca o hârtie de wc: mai aspră, mai fină, cu parfumuri diverse, în culori frumoase, dar până la urmă tot de căcat se umple.
racoltapetru6 