Daruri spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tătic vrea să-i facă o surpriză fetiței lui de patru ani. Își face rost de un costum de Moș Crăciun, se îmbracă în dormitor, ia un sac și un băț, apoi intră în sufragerie și începe: ”Moș Crăciun cu plete dalbeee, a sosit de prin nămeți, să aducă daruri multeeee, la fetițeee și băiețțți”. La care fetița:
– Mami, mami, iar s-a îmbătat tati!

* La facultate începuse cursul de câteva minute, când intră o colegă de grupă, un pic ciufulită, cu ochii semiînchiși și un mers nu prea sigur,… se vedea că avusese o noapte furtunoasă. Profesorul indignat de o asemenea apariție era destul de dur când i se adresă:
– Domnișoară, de ce ați întârziat?
În loc de bine cunoscutele răspunsuri ”Mă scuzați, am venit de la țară” sau ”Mi-a murit bunica” ori alt răspuns banal folosit de studenți, aceasta îl țintuiește cu o privire tulbure, zâmbește dulce și trântește:
– Dragule, de ce nu m-ai trezit și pe mine când ai plecat?

* – Aș vrea să cumpăr un cadou de Crăciun pentru iubita mea. Puteți să-mi dați un sfat?
– E tânără?
– Nu tocmai…
– Elegantă?
– Oarecum.
– Frumoasă?
– Nimic deosebit.
– Cultă?
– Foarte puțin…
– Atunci iată sfatul meu: cumpărați cadoul pentru altcineva!

* Doi bețivi se întorceau într-o seară de la cârciumă. Unul dintre ei venea în patru labe, iar celălalt sprijinit de un gard. Cel sprijinit de gard râde și spune:
– Ce rău ai ajuns, să mergi în patru labe…
Celălalt nu rămâne dator și îi dă replica:
– Da’ ce-o să faci tu când se termină gardul?!

Imagine similară

 

* Cele trei etape din viața unui bărbat:
1. Crede în Moș Crăciun;
2. Nu crede în Moș Crăciun;
3. Este Moș Crăciun.

* Noul Cod Penal!!!
Soțiile au voie să bată Amantele!!!

* Întrebare la Radio Erevan:
– Prietena mea e virgină și eu am rețineri. Ce trebuie să fac?
Radio Erevan:
– Așteptați un timp. Mai devreme sau mai târziu se va găsi cineva să o facă în locul dumneavoastră.

* Vorbesc doi prieteni:
– Frate, ai făcut o nuntă ca-n povești! De unde ai avut atâția bani?
– Păi, știi că eu tot am strâns bani pentru zile negre… Și uite că au venit!

* – Dv. l-ați accidentat?, îl întrebă agentul de circulație pe automobilistul care, ieșit din mașină, privește buimac la omul întins pe trecerea de pietoni.
– Nu l-am accidentat, ferească sfântul, nici nu l-am atins! Voia să treacă, i-am cedat trecerea și el, de uimire, a leșinat!

* Mulți mă întreabă ce fac oamenii după ce se pensionează?
Bine, eu am norocul să fiu doctor în chimie, și unul dintre lucrurile pe care îmi place să le fac este transformarea berii, vinului și a altor băuturi alcoolice în urină… Și asta reușesc să o fac foarte bine!

* Povesteam unui prieten despre aventurile din vacanță:
– Îți închipui, mă urc în tren pentru a mă întoarce acasă și am nimerit într-o cușetă cu o blondă extraordinară, altcineva nu era, doar noi doi. Am băut un pic…
– Și?
– Ce, și? Ea s-a dezbrăcat, am rămas pur și simplu fascinat de corpul ei, avea picioare lungi, sâni perfecți, fund de zeiță. Apoi am făcut dragoste. După asta, însă, ea se ridică și începe a plânge:
– Eu, spune ea, sunt o ticăloasă, am un soț atât de bun, el mă iubește atât de tare, îmi este fidel, eu însă uite ce faptă înjositoare am făcut, cât mă căiesc de cele întâmplate, nu am să mi-o iert niciodată.
Așa de emoționant vorbea, încât, auzind-o, am început a plânge și eu.
– Și ce a urmat?
– Ei, ce să urmeze? Așa a fost până am ajuns acasă… plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste…

* Mâine voi posta telepatic. Așa că, dacă îți vine ceva amuzant în minte, e de la mine.
Cu plăcere! 🙂

Vă doresc un Crăciun vesel și îmbucurător!

Sămânța de iubire

Imagine similară

Doar o sămânță de iubire,
Atât am primit de la tine,
Am sădit-o în adâncul inimii,
Stropind-o cu picături de speranță.

A încolțit în pieptul meu,
Umplându-l cu tulpini pline
De frunze hrănitoare
Și boboci ce stau să explodeze.

Tulpinile s-au înălțat spre creier,
Iar bobocii s-au deschis printre neuroni,
Ca o infuzie de fericire
Transmisă în tot corpul.

Acum, culeg zilnic buchete
Și le împart prin zâmbete,
Aleg sămânța fericirii
Și o dăruiesc mai departe.

Sugestive

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Discuție între două prietene:
– Dragă, nu te supăra, dar soțul tău e cumva coșar?
– Nu, dar de ce?
– Tot timpul îl văd afumat…

* Discuție între adolescente:
– Mama mea nu-i dă voie prietenului meu să mă pipăie decât de la curea în sus…
– Și ce faci?
– Ei… mă antrenez să merg în mâini!

* Aseară am venit iar beat acasă.
– Unde ai fost, nenorocitule? – mă întreabă nevasta.
– La un concurs.
– Ce concurs?
– Cine bea mai mult. Am câștigat și o diplomă: ”manga cum laude!” – i-am răspuns.

* Polițistul și inculpatul:
– Vinzi 10 cafetiere?! Recunoaște că le-ai furat!
– Nu am furat! Ieri am avut nunta…

* – Ești obsedat de fotbal!!! Nu mai suport! Te dau afară din casă dacă nu îl lași…, zise soția nervoasă.
– Împrumut sau transfer?

* După nuntă, soțul își întreabă soția:
– M-ai fi ales dacă nu îmi lăsa tata moștenire averea impresionantă?
– Da! Indiferent de la cine era moștenirea…

* Dilema bărbatului căsătorit: la fiecare discuție în contradictoriu cu nevasta, el se gândește: ”Acum, ce să-mi doresc să am: dreptate sau liniște?”

* – Vă rog, o bere.
– Fără alcool?
– Da, dacă acceptați la plată bani falși!

Imagini pentru imagini cu pizza

* Sună la ușă băiatul cu pizza:
– Bună ziua! Uitați, pizza!
– Dar nu am comandat nicio pizza!
– Știu, e a vecinului, dar mi-a zis să trec întâi pe la dumneavoastră să vă arăt ce mănâncă, fiindcă și-a uitat parola de la Facebook.

* În urma intervenției Departamentului de Stat al SUA, România a decis să devină stat federal.
Noua configurație socio-politică se va numi Statele Uimite ale României și în componența acestora vor fi:
– Statul De Drept,
– Statul Paralel,
– Statul Paralel Cu Cel Paralel,
– Statul Degeaba,
– Statul Cu Părinții Până La 50 De Ani,
– Statul La Coadă,
– Statul În Coloană Cu Mașina,
– și Statul Capră.
Se poartă negocieri de aderare a Ținutului Secuiesc, care se va numi Statul În Gât.

* – Mihăiță, câți ani are tatăl tău? – întreabă învățătoarea.
– Tata are 6 ani, doamna învățătoare…
– Cum să aibă șase ani???
– Păi, până să mă nasc eu, el nu era tată…

* – Dvs. când mergeți cu colindul?
– Noi, mânca-ți-aș, nu mergem cu colindul decât ”Când boierii nu-s acasă”!

* – Copii, Direcțiunea anunță că de astăzi aveți semnal Wifi în perimetrul școlii!
– Am văzut că avem Wifi, dar ni se cere parola, spuse un elev din mulțime… Ne veți spune parola?
– Sigur că da. Azi, parola este anul începerii Războiului de Independență…

* Iarna pe centură:
– Nu înțeleg, de ce doar sex normal?, întreabă camionagiul.
– Pentru protecția dumneavoastră.
– Cum adică?
– Pentru că îmi tremură dinții.

* Soția trimite un SMS soțului:
”Toate ferestrele sunt înghețate, nu se mai deschide niciuna”
Soțul:
”Toarnă multă apă caldă și bate ușor cu un ciocan pe rame”
Soția revine:
”Acum calculatorul a murit de tot”

* Un taximetrist este oprit în trafic de un polițist:
– De ce conduceți taxi dacă nu aveți atestat de taximetrist?
– Un coleg de-al dumneavoastră mi-a spus!
– Cum să vă spună așa ceva?
– Da, da! Mi-a zis că dacă beau, să merg cu taxi-ul.

* – Tatăl tău nu te mai ajută să-ți faci lecțiile pentru acasă?
– Nu, doamnă profesoară, ultimul 3 l-a jignit profund.

* Una dintre nevestele mele era din Thailanda.
A murit de cancer la prostată.

* În fiecare zi trec pe lângă Gara de Nord. E acolo o cerșetoare însărcinată. Mi-e așa milă de ea! De 2 ani stă să nască, săraca, și tot nu reușește…

* Un individ avea nevoie de un instalator, așa că îl roagă pe un prieten să-i recomande unul. Zis și făcut. Pune mâna pe telefon și-l sună pe instalator:
– Bună ziua…
– Sunt fierbinte, ce doriți?
– Ce număr de telefon mi-a dată ăsta?, se întreabă omul închizând telefonul și formând numărul din nou.
– Alo?… aș dori…
– Alo… sunt fierbinte…
– Auzi, cucoană… eu nu-mi văd capul de treabă și matale îți arde de alte alea.
Trântește telefonul și-l sună pe prieten:
– Bă, ce număr de telefon mi-ai dat? Că-mi răspunde una și-mi spune că-i… fierbinte…
– Păi Fierbinte Ion îl cheamă pe instalator. Cred că ți-a răspuns nevastă-sa.

* – Hotelul dvs. are piscină?
– Da bineînțeles.
– Și avem acces?
– Da bineînțeles.
– E pe gratis?
– Da bineînțeles.
– Și putem face baie?
– Nu, că nu are apă.

Golanul

Aproape fiecare oraș din România are măcar câte un cartier în care țiganii fac legea, fiind majoritari. Ceilalți oameni se feresc pe cât pot să circule prin acele zone, darămite să se mute acolo. În Baia Mare, cartierul Vasile Alecsandri avea acest renume, iar eu știam acest lucru. Totuși, în anii 80′, tentația unui apartament cu două camere, confort unu, a fost pentru mine mai mare decât frica de locatarii tuciurii care mișunau printre blocurile noi, multe din ele construite cu ajutorul deținuților. M-am mutat din garsonieră, visând la un dormitor separat, o bucătărie mare și dotată cu de toate, precum și o cameră de zi spațioasă, tocmai bună pentru a primi musafiri.

Apartamentul era situat la parter și nu cunoșteam încă niciun vecin de pe scară. De aceea m-am mirat când, încă din dimineața celei de-a doua zi după mutare, cineva a sunat la ușă. Îmi propusesem să fiu mai suspicios în relațiile cu persoanele pe care le primesc în casă, de aceea nu am deschis din reflex. Mă uit întâi pe vizor și văd un bărbat bronzat, la vreo treizeci de ani, de statură potrivită și cu o figură jovială. Era firesc să întreb:

– Cine e?

– Eu, răspunse el, ca o glumă.

– Care eu?

– Golanul…, vecinul de vizavi

La auzul acestui apelativ, mi-a pierit de tot cheful de a deschide ușa, așa că am găsit o scuză:

– Îmi pare rău, dar nu mă simt bine și am nevoie de odihnă. Veniți altădată.

– Bineee…, cum vrei, am mai auzit eu înaintea sunetului de pași care se îndepărtau.

A doua zi dimineață, când cobor să pornesc Trabantul, îl găsesc întors de-a curmezișul bulevardului. Noroc că nu era zgâriat și nici miliția nu trecuse pe acolo. În gândul meu, am dat vina pe vreo ceată de bețivi care și-au încordat mușchii peste noapte. Mă amăgeam că o fi un gest izolat, ca un botez la venirea într-un nou cartier. După-amiază, ”vecinul de vizavi” a revenit la ușă, iar eu am refuzat din nou să-l primesc. O fi o coincidență, dar în dimineața următoare, am găsit ștergătoarele de parbriz îndoite în mai multe locuri, fiind necesar să le înlocuiesc. Asta m-a făcut să-l primesc pe vizitator la a treia solicitare.

– Salut, vecine!, mi s-a adresat el, întinzându-mi mâna. Eu sunt Golanul, cel mai bun vecin pe care ai putea să-l ai. Poți să-mi ceri orice și îți dau, iar dacă nu am, fac rost. La mine nu există imposibil. Mă cunoaște tot cartierul și toți milițienii îmi sunt prieteni.

Îi strâng mâna și mă prezint, la rândul meu. Ochii lui nu aveau pic de stare, evaluându-mă rapid și trecând apoi la cercetarea fiecărui lucru din locuință.

– Văd că ești boier mare, ai mașină la scară și magnetofon, zise el cu o invidie nedisimulată.

Mi-am dat seama că țiganul ăsta o să-mi facă multe probleme. Singura soluție era să fiu prietenos, ca o taxă de protecție pentru liniștea atât de prețioasă. Nu am aflat niciodată dacă Golanul era numele lui adevărat sau o poreclă primită pe merit, fiindcă îi plăcea să vagabondeze și își schimba locul de muncă de câteva ori pe an. Locuia la etajul patru al blocului de vizavi, unde avea o nevastă frumoasă, pe care avea grijă să o țină mereu ocupată, cu câte un copil de mână, unul în brațe și altul în pântec. În timp ce el își găsea câte o amantă în fiecare zi. Știu doar că, de la acea discuție, Trabantul meu nu a mai avut de suferit. Nu puteam să spun același lucru și despre mine, pentru că aproape nu era zi în care Golanul să nu mă viziteze.

Dacă voiam să dorm și lăsam ușa închisă, îmi intra pe geam și mă trezeam cu el la căpătâiul patului. Astfel l-am găsit odată, când m-a trezit, întrebându-mă:

– Poți să-mi dai o sută de lei împrumut?

Buimac de somn și iritat de tupeul lui, i-am răspuns că nu am. Dar el insistă:

– Gândește-te bine, că nu-mi place să fiu mințit. Să știu eu mai bine câți bani ai!?

Atunci m-am uitat spre locul în care pusesem portmoneul cu actele și patru sute de lei, dar nu mai era acolo. Parcă mi-a înghețat inima, în timp ce el se distra pe socoteala mea.

– Dacă mă împrumuți, te ajut să-l găsești, mi-a propus el târgul.

Am promis, iar el a scos portmoneul din buzunar. Altă dată, aveam de mers pe o stradă periculoasă, controlată de un clan țigănesc periculos. De aceea m-am gândit că mi-ar prinde bine să-l am pe Golan alături. Ajunși la destinație, vedem cum se apropie de noi un grup de patru țigănuși adolescenți, înarmați cu cuțite și bâte. Unul dintre ei, care părea conducătorul, avea o bentiță pe frunte de ziceai că-i Winnetou înfuriat. Nu am apucat să-mi motivez prezența, că s-au dezlănțuit cu o ploaie de amenințări, înjurături și lovituri de cuțite în caroseria de carton presat a Trabantului. Doar fuga m-a salvat și a mai diminuat numărul de zgârieturi. Ajunși la o distanță sigură, îl văd pe Golanul cum scoate un lanț, dosit alături:

– Au avut noroc că ai demarat, altfel uite cu ce îi linișteam!

Imagini pentru imagini cu romi cu cuțite

Golanul știa să-i atragă pe puradei de partea lui, oferindu-le ponturi de câștiguri necinstite. Păgubiții nici nu știau, de cele mai multe ori, ce i-a lovit. Așa s-a întâmplat și cu mine, când vecinul de vizavi m-a ținut de vorbă până târziu în noapte. Mi s-a părut curios faptul că și-a instalat scaunul în fața ușii de la baie, împiedicându-mi accesul. Doar după ce a plecat și am intrat la toaletă, am văzut că lipsea de acolo tot ce s-a putut scoate pe geamul de aerisire: detergentul, săpunul, prosoapele, parfumul, oglinda mică, hârtia igienică…

Nu puteam să-mi arăt supărarea, fără a risca să-mi pierd sprijinul, atâta cât era. Ba dimpotrivă, am fost prietenos în continuare, iar când Golanul mă solicita să-l duc undeva cu mașina, mă conformam. A fost și o excepție, când l-am refuzat, dar era să se termine tragic, pentru că Golanul mi-a subtilizat cumva cheile și a făcut câteva raiduri prin cartier. Noroc că l-a oprit miliția, înainte să facă vreun accident, și mi l-a adus plocon acasă. Golanul susținea că eu i-am dat cheia, dar agentul m-a crezut pe mine și am scăpat amândoi cu o mustrare.

Multe necazuri am avut eu cu Golanul, în cei trei ani și jumătate, cât am locuit în cartierul Hotvon – asta fiind denumirea lui populară -, dar tare ușurat am răsuflat când m-am mutat înapoi, în alt bloc de garsoniere. O singură dată m-a vizitat după aceea, însă, de data asta, nu l-am mai tratat cu aceeași generozitate. Mă bazam pe faptul că nu mai sunt pe terenul lui, iar asta mi-a dat curaj. Doar că, dimineață, am văzut că cineva mi-a forțat rezervorul și mi-a furat toată benzina. A fost surpriza de rămas bun a Golanului.

Avertisment pentru iarnă

Imagini pentru imagini cu iarna

Te întreb din prima lună,
Ca să nu avem probleme,
Vrei să fii o iarnă bună
Sau ai iar gânduri extreme?

Ce-am văzut până acuma,
În atâția ani de zile,
E că te întreci cu gluma
Și ne ascunzi cărările.

Vino și tu cu anunțuri,
Pentru edili tipărite,
Să nu se plângă prin colțuri
Că-i iei pe nepregătite.

Și să iei bine aminte
La Crăciunul ce-o să vină,
Vântul să-ți fie cuminte
Și ninsoarea foarte lină.

Iar apoi, până vei trece,
Nu încălca disciplina,
Fiind uneori prea rece
Sau moale ca plastilina.

Te implor, fii punctuală,
Pe când vine mărțișorul
Să pleci fără vreo urzeală
Și să-ți iei sub braț covorul.

Respectă aceste norme
Și nu juca iar teatru,
Altfel îți fac pe loc forme
Să ajungi la psihiatru.

Efervescente

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-un autobuz plin cu călători, o bătrână care stătea în picioare îi zice unui copil care era pe scaun:
– Ce faci, maică? Nu te-au învățat părinții sau cel puțin la școală că e un gest frumos să cedezi locul unui vârstnic? Că doar știi cum suntem noi bătrânii, abia ne mișcăm, ne dor picioarele…
La care copilul:
– Dar matale, când erai ca mine, cedai locul la bătrâni?
– Da, de fiecare dată când aveam ocazia.
– Păi vezi, spuse copilul, de-asta te dor picioarele!

* Discuție între doi colegi:
– Ce cadou vrei să-i faci soției tale de Moș Nicolae?
– Toată dragostea mea!
– Dar asta-i risipă. De Crăciun ce-i mai dai?

Imagine similară

* Un tip îi trimite următorul SMS prietenei sale:
”Am o veste foarte proastă pentru tine, nu am vrut să-ți spun până acum pentru că știu cum ești, că o să suferi și o să te afecteze foarte mult, dar m-am gândit că este mai bine să-ți spun. Mai bine afli de la mine decât să afli de la alții, în orice caz, este foarte grav, nici mie nu mi-a venit să cred când am aflat! Până la urmă tot o să afli. Moș Crăciun nu există!”

* Scrisoare către Moș Nicolae:
”Dragă Moșule, îmi doresc o casă, o mașină, un iaht și un soț”.
Răspuns:
”Dragă fată, astea nu încap la mine în sac. Găsește-ți singură soțul și restul le rezolvă el”.

* Costel:
– L-am împrumutat pe Ion cu 50.000 euro să își facă operație estetică.
Gheorghe:
– Și de ce nu îi ceri înapoi?
– Păi, nu-l mai recunosc!

* Pilot către turnul de control:
– Comunicați, vă rog, ora locală.
– Cine întreabă?
– Contează?
– Dacă ești U.S.Air Force e 16:02. Dacă ești British Airways e 4:02. Dacă ești Lufthansa e 16:02:33, iar dacă ești Tarom, e joi.

* Aseară, ieșeam în oraș cu nevastă-mea. Și-a dat cu cremă, fond de ten, creion de ochi, mascara, fard de pleoape, pudră de obraz, creion de sprâncene, tuj de buze, s-a întors spre mine și m-a întrebat:
– Arăt natural?

* Aseară, mă uitam împreună cu nevastă-mea la un documentar despre Alzheimer, când ea se întoarce către mine și-mi zice:
– Ce chestie oribilă… Dacă aș ajunge vreodată să am Alzheimer, cred că m-aș sinucide!
– Știu, i-am răspuns. Mi-ai mai zis și acum 5 minute.

* – Ce s-a întâmplat cu mine?, bolborosea un tip, revenindu-și după o operație chirurgicală.
– Ați nimerit într-un accident rutier și ați fost operat.
– Înseamnă că sunt în spital?
– În mare parte, da…

* – Frate, ce ai, ce stai așa trist?
– Șezi, frate, acuși îți povestesc.
– Ok, m-am așezat. Spune. Ce ai pățit?
– Mai pe scurt, banca e proaspăt vopsită…

* Soția își sună soțul:
– Iubire, tu ai umblat la navigatorul GPS din mașină?
– Hmmm… da, am verificat distanța dintre București și Timișoara.
– Mulțumesc, iubire. Eu acuma-s la Timișoara…

* – Alo!?!… Bună ziua! Suntem de la Orange și dorim să vă facem o ofertă pentru Internet!
– Hmmm… Nu cred că e mai bună decât oferta pe care o am!
– Scuzați-mă, dar ce furnizor de Internet aveți acum?
– … Pe vecinul!

* În stația de tramvai, o tânără frumoasă aprinde o țigară. O femeie mai în vârstă se uită la ea cu dispreț și-i spune:
– Mai bine m-aș culca cu primul bărbat ce-mi apare în cale decât să aprind o țigară pe stradă…
– Credeți-mă, și eu, răspunde fata. Numai că acum trebuie să merg la serviciu…

A apărut volumul II la ”Povestirile unui maramureșean”

Precuvântare

”Au apărut, mai nou, comentatori ai literaturii românești contemporane, care tind să aducă sentimentul normal după care autorii să fie înregistrați nu în istorii, ci în geografii literare. Mi se pare corectă această descentralizare, întrucât, oricât se vrea oferirea unui tablou unificator al peisajului artistic, românii există sub forma unei colectivități, unită în cuget și simțiri, dar diferențiată nu numai temperamental, dar și ca o consecință a influențelor dimprejurul fruntariilor oficiale, cu afinități elective ce le îmbogățesc spiritual nu numai portul și obiceiurile, dar și felul în care se raportează la actualitatea vieții lor. Un demers academic a și fost făcut prin apariția Enciclopediei Banatului, secțiunea literatură, volumul incluzând și scriitori din acea parte a fostei provincii imperiale, cedată statului vecin balcanic.

Am făcut această digresiune pentru că scriitorul de valoare care este autorul acestei cărți se consideră maramureșean și bine face. Cooperativa neaoșistă de la Centru a dorit să se impună prin scriitori din răsăritul sudic, aducând în prima linie stereotipul modelului de scriitor român, ambiționând să declare, după modelul Ille de France, modelul autorlâcului tipic spațiului spiritual centralizat. La germani e de mult cunoscută ideea provinciei pedagogice. Goethe nu a plecat la Berlin pentru a deveni cunoscut. De ce nu ar deveni și Seini un Weimar? Domnul Racolța scrie bine și versuri și proză. Ceea ce aduce el maramureșean în această carte nu este o valoare etnografică, o colecție de obiceiuri și regionalisme. Este aici vorba de însuși spiritul unui spațiu spiritual, de ambianța unui mod de a colora un univers. Întâmplările sunt fie reale, fie de science fiction, ele însă nu trădează un anumit fel de a gândi, aducând o evidentă notă de originalitate în peisajul prozei românești. Un binevenit conservatorism îl determină să ocolească tentațiile modelor postmoderniste sau tonalitățile bulevardiere frecventate de bucureșteni și imitate prin unele insule culturale din țară. Consecvent cu sine însuși, ca scriitor și blogger pasionat, Racolța rămâne în zona aerului curat al regiunii sale, care numai provincială nu este și ar trebui să o spunem uneori, regiunile foste imperiale aparțin Europei Centrale, mai aproape decât spațiul extracarpatic al literaturii moldave și valahice, unde se află adevărata periferie geografică a lumii noastre. Ardelenii de Nord au în ADNul lor o alcătuire comună cu populațiile apropiate de Occident, fapt demonstrat recent. Autorul acestei cărți impune prozei sale nu numai backgroundul locurilor natale, dar și o personalitate aparte, dotată cu un umor fin și un ton persiflant în tonalitate majoră, pozitivă. Îi urăm succesul pe care îl merită.”

ERWIN LUCIAN BURERIU, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Din cuprins fac parte și trei nuvele: ”Spirit călător”, ”Eunucul” și ”Banii”. Fotografia e făcută de mine, direct pe laptop, iar asta e explicația pentru calitatea slabă a imaginii. 🙂

Mulțumesc și pe această cale celor care au făcut posibilă apariția acestei cărți: domnii Lucian Bureriu, Zsolt Novak, Liviu Curtuzan, precum și prietena din Bistrița, Zaraza Catarig. Și nu în ultimul rând, vă mulțumesc vouă, dragi colegi și prieteni, pentru susținerea continuă și încurajările atât de eficiente.