Dacă nu mă părăseai,
Azi am fi trăit ca-n rai,
Îmbătrânind împreună
Și ținându-ne de mână.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Dacă nu mă părăseai,
Azi am fi trăit ca-n rai,
Îmbătrânind împreună
Și ținându-ne de mână.
racoltapetru6 
Multă vreme m-am întrebat și eu ce e cu viața asta cu prea multe așteptări, despărțiri, întâlniri mai scurte sau mai lungi, parcă fără noimă… Dar a trebuit să înțeleg că viața nu ne aduce liniște și pace, ea mai întâi ne aduce provocări, zbucium, întrebări… Abia târziu, mai mult sau mai puțin târziu, ea ne aduce acceptare, înțelegere. Viața nu e despre dragoste în doi, e despre sufletul fiecăruia care caută și căruia i se dă minunea de a descoperi cât e de frumos! ❤ Noi ne aducem liniște și pace în viața noastră!
Parcă mi-ai cotrobăit printre gânduri și apoi ai etalat constatările la care am ajuns și eu, după ce am analizat ani de zile încercările pe care viața mi le-a pus la cale, mai ales în vâltoarea tinereții, când timpul mi se pare că trecea fără să-mi dea suficient răgaz în a alege cea mai bună opțiune. Firește că-i doar o iluzie, judecând la rece și cu mintea de acum, dar nostalgia mă afectează oricum, îmboldindu-mă să construiesc tot felul de scenarii, în eventualitatea că s-ar putea schimba ceva din trecut.
Sărut mâna cu mulțumiri călduroase și pentru darul muzical, Zaraza! ❤
Nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez… Cu mintea de acum, însă, am descoperit că cel mai indicat e să construim unul sau mai multe scenarii plăcute și să trăim cu gândul la ele, nicidecum cu tristețe sau regrete. Stă în puterea noastră să ne fie bine fizic și mental, și pentru asta să alegem să avem o stare bună psihică. ❤ Ceea ce a fost nu putem schimba, dar putem alegea starea în care să trăim. După ultimele descoperiri ale pionierilor în medicină (nu cei plătiți de industria farmaceutică), mediul în care trăim are o importanță covârșitoare. Cu alte cuvinte, creierul comandă corpului. Iar noi comandăm creierului să aibă o impresie bună despre mediu. Corpul știe cum e mediul, căci îi transmite creierul. Să vedem partea plină a paharului! ❤
Eu zic să te bucuri că gândești așa, la fel cum fac și eu, construind scenarii optimiste, după unele schimbări din trecut, dar și un viitor apropiat care să mă motiveze. Nostalgia e bună dacă nu provoacă depresie, iar pe mine mai mult mă inspiră. Mi-au rămas puține fotografii din tinerețe, deci nu am la ce să zăbovesc pentru a le contempla, regretând vremurile în care eram tânăr și în putere. Cu mai puțină minte, zic eu acum. 🙂
Da, aveam mai puțină minte, dar loc destul în fața noastră ca să căpătăm minte! O afirmație bună de pus peste tot: cea mai frumoasă perioadă e perioada de ACUM, pentru că profităm de toată experiența acumulată și este momentul potrivit pentru a simți viața și a ne bucura de ea! ❤
Tocmai de aceea e fericit acela care are ACUM norocul să poată trăi alături de partenerul de viață, împărtășindu-și reciproc amintirile și bucuriile de care mai au parte. Se știe că în doi necazurile se înjumătățesc și orice bucurie se dublează. ❤
Vorbe care sună frumos. Adevărul e undeva pe la mijloc. Uneori împărtășești cu celălalt, alteori fie n-ai încotro și te bucuri singur, fie păstrezi pentru tine necazurile, ca să nu auzi păreri neavenite. 😉
Așa o fi, dar tot e bine să visăm frumos! ❤
Absolut de acord!! ❤
Demi Lee Moore & Riaan Benadé – There Was Jesus
Gânduri bune, sa se-adune, sa aduca pace-n lume, si dragoste între soti, sa ajunga în rai…toti!
Aleasă recunoștință pentru citatele foarte inspirate, Iosif! Problema este că, în dragoste, omul are tendința să-și asculte inima, nicidecum judecata minții sau povețele celor din jur.
Sănătate și împliniri pe toate planurile, sub un soare tot mai binefăcător!
La multi ani de ziua scriitorilor! Niciodata nu stim ce ne rezerva viata pentru care merita sa traim! Primavara ,aniversari ne aduc aminte de fiinte dragi cu care am trait viata impreuna, fericiti ,clipe frumoase! ❤
Mulțumiri pentru urare și gândurile bune, dragă prietenă! Așa cum bine zici, sunt ocazii în care te copleșesc amintiri de demult și cauți să-ți îndulcești cumva nostalgia. Eu am făcut-o prin această expunere impulsivă. Să fii iubită și mereu iubitoare! ❤
Părerea mea este că până la ”rai” e un șir de mulți de ”dacă”…
Toate cele bune!
Omului îi place să treacă peste mulți de „dacă” și să spere la condiții optime pentru împlinirea visurilor.
O zi de joi plăcută ca pe la noi, în Seini, că-i piață și socializare mai intensă!
În locul tău n-aș fi nostalgic. E posibil să nu fi ajuns scriitorul respectat și premiat dacă ai fi avut o viață de familie. Cred cu tărie că toate se întâmplă cu un motiv. Așa că lasă trecutul și privește cu încredere spre viitor. Ăsta să fie subiectul haiku-ului următor. 🙂
Nostalgiei și dorului nu le pot comanda, doar să găsesc metode prin care să le diminuez efectul. Sunt și eu conștient că o conviețuirea până în zilele de astăzi cu cea care mi-a fost nevastă m-ar fi consumat și poate nici n-aș fi prins această vârstă. Dar tot îmi fac iluzii…
Nostalgia… nu o putem opri. Gândurile care ne vin, inevitabil, atunci când ne năpădesc amintirile… nici pe acestea nu le putem alunga. Vin și pleacă. Rămânem cu niște întrebări chinuitoare: „ce-ar fi fost dacă…?”, „dar dacă făceam altfel”? Trecutul nu-l mai putem schimba. Rămâne acolo unde este, mult în urma noastră… Important este ce mai putem face de-acum înainte!
Dacă ar fi să gândim obiectiv, nici nu cred că ar fi corect să ne putem întoarce în timp pentru a schimba ceea ce credem că am făcut greșit. Cu toată înțelepciunea de acum și bunele intenții, ar putea să iasă și mai rău, plus că am afecta și viețile celorlalți, mulțumiți de ce le-a hărăzit soarta, din prima. Așadar, după cum bine zici, să ne vedem de prezent, chiar dacă mai visăm la altceva câteodată… doar așa, în treacăt.