Atunci când ploaia nu o să mai cadă,
Iar câmpurile nu vor mai da roadă,
Sub ceața care o să ne-nconjoare,
Ne vom baza doar pe laboratoare.
Când stresul prea mult o să ne frământe
Și chiar iubirea o să ne-nspăimânte,
Să ne-nmulțim nu vom avea rețete,
Ci doar să apelăm la eprubete.
Când tot ce-i natural o să dispară
Și nu vom mai găsi nimic pe-afară,
Lipsiți de animale și de plante,
Vom face hrana doar la imprimante.
Când fericirea va fi doar speranță
Tot mai fragilă, fără de substanță,
Cu o tentație instinctuală
Ne vom retrage-n lumea virtuală.
racoltapetru6 
… trist dar, ADEVARAT … 😯
Mulțumesc pentru rezonanță… deși e tot sumbră!
Cu drag dar, acestea sunt timpurile pe care le traim acum …
Așa este… și nu suntem cu toți vinovați.
Mi-a plăcut. Îți sugerez să o trimiți la revista SF Helion. Din păcate nu plătesc pentru materialele publicate, dar dacă n-ai altă opțiune lucrativă, de ce nu? Incerc să postez aici un link, sper să nu ajung la SPAM. 🙂
https://helionsf.ro/contact/
Baftă!
Mulțumesc frumos pentru apreciere și sfat, Jo! Am mai publicat proză scurtă la această revistă, dar în ultimele creații nu au avut ecou. O să încerc și cu aceste versuri, că n-am nimic de pierdut. 🙂
Urâtă perspectiva vom avea
când totul se va programa,
iubind prin eprubete…
E bine să punem răul înainte, iar apoi să ne bucurăm că nu s-a împlinit. Oricum, scenarii sumbre sunt din ce în ce mai multe și e clar că vor fi schimbări esențiale.
Ptiu-ptiu, vericule, puşchea pe limbă!
Da’ ai dreptate: lumea-n rău se schimbă,
deşi se latră-n cele patru zări
ale globalizării realizări:
ce viaţă-n puf, ce roz va fi cîndva,
lapte şi miere, totu-n catifea.
Nimic din astea nu e pentru noi –
avem doar foame, secetă, război,
inflaţie, restricţii, “curcubeu”,
“inteligenţă” ce nu are “eu”,
istorie rescrisă (sau deloc),
dezechilibru-n drepturi. Na noroc! 😦
Cu regret trebuie să-ți recunosc câtă dreptate ai, deși ai nuanțat-o în versuri, ceea ce-i dă o conotație mai suportabilă. Împreună, tot nu am acoperit toate pericolele care ne amenință existența, incluzând AI, despre care se spune tot mai des că-l va supune pe creator. Poate că lipsa de sentimente – cum e ura, invidia, gelozia… – va suplini cu succes logica și pragmatismul omului, ambele deficitare.
Apoi deh, am făcut şi eu ce-am putut după ce inspiraţia lichidă mi s-a evaporat din vene. 😀
De AI am pomenit cu ‘inteligenţa fără eu’, aşa, în treacăt. Am văzut ce-i poate “pielea” atunci cînd a fost pusă în modul DAN şi a dovedit lipsa totală de compasiune pentru umanitate alegînd să ucidă [în masă] pentru “binele general”. 😦
Mai sînt destule de pomenit dar parcă prea mare jale ar fi dacă le-am vedea pe toate adunate.
💙
Mulțumesc!
Frumoasă poezie, trist subiect… Din fericire, eu nu cred în așa ceva. Omul rămâne om, iar universul este viață, viața va triumfa mereu! ❤
E bine să rămânem optimiști, dar nu-i rău să tragem semnale de alarmă, fiecare cum poate. Mulțumesc mult pentru apreciere și pentru melodia la temă, cu versuri dragi sufletelor noastre! ❤
Din fericire, nu vom apuca să vedem cum e fără de animale sau de plante. Ne place să credem că suntem mai presus, dar e invers. Ele, fără noi, se vor descurca şi adapta. Noi, fără ele…
Frumoasă poezia, te felicit!
Chiar așa este după cum zici! Natura o să-și revină cu timpul, dar cred că oamenii vor dispărea ca dinozaurii. Totul se schimbă, inclusiv speciile dominante ale Pământului.
Mulțumesc mult pentru compliment, Potecuță!
Din pacate sunt semne care arata ca nu avem grija de planeta si cam se modifica clima! Un weekend minunat iti doresc!:)
Semnele tot mai multe și mai evidente nu-i deranjează pe cei care exploatează planeta. Egoismul omului e mai presus. Să fii iubită și mereu iubitoare, dragă prietenă! ❤