Viața trepidantă pe care o trăim în aceste vremuri ne supune organismul la un stres tot mai mare. Problemele și grijile cu care ne confruntăm zilnic nu ne ies din cap nici măcar noaptea, când ar trebui să ne odihnim fizic și să ne refacem psihic. Auzim tot mai des persoane de diferite vârste care se plâng că nu pot dormi, deși nu alocă somnului nici măcar minimum de ore absolut necesare. Din această cauză apare nervozitatea și se poate ajunge la boli din cele mai grave. Medicamentele de calmare și inducere a somnolenței sunt o soluție nerecomandabilă pe termen lung, existând riscul să creeze dependență și efecte secundare neplăcute.
Cea mai sănătoasă metodă o reprezintă autosugestia, prin alungarea gândurilor neplăcute și generarea celor liniștitoare. Nu are mare efect nici numărarea oilor, deoarece devine plictisitor și gândul ne alunecă din nou la preocupările cotidiene. E ideal să vă puneți imaginația la încercare, încercând să creați o poveste sau un peisaj plăcut sufletului, oricât de fantastic ar fi el. Fiți eroul acelei povești și călătoriți în locurile cele mai frumoase pe care le-ați văzut sau în altele pe care ați vrea să le vizitați. Iar dacă acele plimbări imaginare încep să devină banale, puneți-vă din nou mintea la contribuție și zămisliți altele, cu minuni pe care nu le-ați mai admirat.
Și eu am avut insomnii un timp, dar am învățat să le combat gândindu-mă la bălțile pe malul cărora pescuiam în tinerețe, cu peisajele fiecăreia și luciul de apă care se cutremura când un pește îmi scufunda pluta. Firește că trebuia să fiu perseverent, nelăsând sub niciun chip ca mintea să-mi deraieze înapoi spre problemele cotidiene de peste zi sau care mă așteaptă mâine. După ce am epuizat toate perspectivele acestor întoarceri în timp, mintea a găsit alte evadări, prin explorarea universului fascinant, căutând și găsind planeta paradisului din fiecare noapte. Aceste exerciții m-au inspirat în scrierea romanului de ficțiune „Planeta Paradis”. Îmi închipuiam că sunt comandantul și proprietarul unei nave spațiale care explorează galaxii și poposește în locuri unde natura e pură, așa cum a fost și cea a Pământului, înainte ca omul să o contamineze. Efectul nu întârzia niciodată să se lase așteptat, mai devreme sau ceva mai târziu, contribuind și la visele plăcute pe care le savuram ca pe niște filme palpitante. Pentru că un somn odihnitor nu e complet fără acele vise frumoase, care vin de obicei spre dimineață.
Somnul este cel mai bun tratament pentru trup și minte, iar de la el nu trebuie să facem rabat în privința duratei, dar mai ales al calității. O știu din proprie experiență și o spun insistent specialiștii în sănătate. Eu v-am destăinuit cum procedez și vă recomand aceeași metodă plăcută, doar trebuie să vă obișnuiți cu ea. Deși poate crea dependență, e una care nu dăunează, ci vă aduce în mod sigur numai beneficii spirituale.
racoltapetru6 
Așa e, Petru! ❤
Și aș mai adăuga că medicamentele care în principiu aduc somnul nu au efect dacă ne urmărește un stres major, chiar dacă uneori nu ne dăm seama cât ne afectează în somn. Riscăm să avem doar efectele secundare ale medicamentului, dar nu și efectele lui benefice.
De asemenea, eu îmi imaginez la culcare scurte povestioare, fie mă imaginez într-un loc relaxant așa cum îmi vine pe moment, fie diverse activități care mă relaxează. În general dorm bine și nu mă alarmez dacă se întâmplă să mai fiu trează în timpul nopții. Poate fi urmare a unui stres sau subconștientul mă anunță că ceva se întâmplă, dar în perioada următoare sunt datoare să investighez cu blândețe cum să fiu din nou în armonie cu mine însămi și cu universul.
Am căutat un cântec potrivit și am crezut că îmi amintesc bine titlul… Puneți voi acolo – Noapte bună, puișor! – de fapt este – Hai acasă, puișor! – însă melodia rămâne la fel de suavă! ❤
Mă bucur să aflu că folosim cam aceleași metode pentru a ne induce somnul, când acesta se lasă așteptat. Pe de altă parte nu mă surprinde, din moment ce ești un terapeut care-i ajută pe oameni în mai multe probleme cu care se confruntă, somnul având o importanță majoră.
Eu am ajuns să simt somnolența de pe la ora 20.30, la care se adaugă și usturimea ochilor, care nu mai rezistă atâta la monitor și televizor. De obicei dorm bine, însă uneori mă trezesc cu niște gânduri care mă preocupă, și atunci trec la soluția naturală.
Mulțumesc pentru melodia cântată de o voce pe care mi-o amintesc mereu cu dulce nostalgie! ❤
❤
Stresul de care vorbește toată lumea și mai auzi și pe medic că dă vina pe el, se rezolvă cu blândețe! Orice stres se poate reduce semnificativ, dacă învățăm treptat să nu ne speriem din motive neîntemeiate. Viața merge înainte și lucrurile bune vin în viața noastră, dacă avem încredere în noi! Avem acum atâtea posibilități să ne reducem stresul! Trebuie doar să apelăm la metodele și oamenii potriviți. Cum ar fi ca medicul să vă spună să mergeți la psiholog, pe lângă tratamentul prescris? Mulți nu reacționează bine la aceste cuvinte, dar uneori e suficient să căutăm informații și terapeuți bine pregătiți, pe net, care ne oferă la început un ajutor gratuit, dar care poate fi suficient.
Mentalitatea și prejudecățile înrădăcinate atât de adânc ne face pe noi să evităm psihologul, ca nu cumva să creadă lumea că suntem duși cu capul, adică nebuni. Ar trebui să luăm exemplul multor țări dezvoltate în care aproape în fiecare familie există măcar o persoană ajutată de un terapeut. De aceea sunt mai eficienți și la locul de muncă, iar problemele familiale se rezolvă fără violență domestică.
Ar trebui învățate din școală și de la părinți noțiunile de bază, ca să ne putem ajuta singuri. Părinții, și ei, ar trebui să le învețe din școală sau din surse de încredere. E dificil să fac o listă cu așa-zisele noțiuni de bază. Să le facă un psiholog… Eu m-aș descurca bine răspunzând la întrebări venite din viața fiecăruia. Ironic, una din noțiunile de bază este să apelezi la prieteni, cunoștințe în care ai încredere, psihologi, terapeuți, atunci când o problemă nu are sfârșit, când se repetă, când viața devine o povară.
Interesantă coincidenţă! Azi-noapte am stat la computer pînă pe la ora două, mă simţeam obosit, dar de cum m-am băgat în pat au început gîndurile. Negre. Amintiri cu “copiii” pierduţi într-un fel sau altul, ca de obicei. Cred că am reuşit să adorm pe la patru, după ce s-au liniştit un pic şi “fetele” care dormeau şi ele pe pat la picioarele mele.
La opt jumate eram în picioare. Mă mai sucisem de pe o parte pe alta o vreme, ba şi în cursul nopţii, dar atunci deja nu mai puteam dormi. Cred că e cazul să ies la magazin după o bere mare, că altfel iar stau tîrziu, iar rămîn nedormit şi mîine trebuie să mă prezint la notăriţă pentru definitivarea succesiunii.
De poveşti [ştiinţifico-]fantastice sînt pînă peste cap, nu mai are mintea ce să născocească. Probabil am văzut mult prea multe filme de gen. M-oi potoli cu insomniile cînd s-o mai linişti alergătura… care de-abia acum începe dacă vreau să vînd apartamentul ăla cît mai repede (dar nici la juma’ de preţ!) Pînă atunci… ce-o fi, o fi. 🙂
Cei superstițioși ar jura că nu există coincidențe, mai degrabă a fost o legătură telepatică între noi. 🙂 Dacă aș consuma și eu câte doi litri de bere în fiecare seară, sunt convins că nu m-aș mai trezi până dimineață, dar cu o sete care ar cere un alt litru de același fel, ca să mă dreg… și tot așa. Doar că nu prea îmi place berea, iar vinul nu mi-e indicat la tensiune, așa că rămân la pălinca de joi. Atunci dorm și eu, neîntors, până pe la șase dimineața, iar după micul dejun, mă pun din nou la un somn de vreo două ore. De aceea e suficientă o zi pentru astfel de experiență. 😉
O fi fost şi telepatie, cine ştie.
Interesant e că rezist la sete. Mă mai trezeşte şi pe mine uneori dimineaţa dar îi cer să mă lase în pace şi mă culc la loc. De fapt, extrem de rar beau apă ca atare şi asta numai după ce am mîncat ceva foarte sărat. De obicei două căni de cafea pe zi (cîndva erau vreo patru-cinci) îmi sînt de ajuns pentru hidratare. Eventual o porţie de ciorbă, cînd e.
Nici eu nu prefer berea însă e cel mai ieftin “somnifer” lichid. Preţul e singurul criteriu pentru care o aleg cînd am nevoie de un somn mai liniştit. Altfel şi eu aş da-o pe pălincă, ţuică, vodcă ori alte tării de gen, mult mai eficiente. Uite, ieri după-amiază m-am luptat cu un PET de bere de 2,5L şi după două filme am reuşit să adorm pe la ora 23. La 4:30 am deschis ochii şi de atunci doar am moţăit cîte un pic, trăgînd cu ochiul la ceas doar-doar s-o face o oră mai decentă de trezit definitiv. Pe la 9:30 m-am îndurat să mă ridic din pat. Cana de facea şi… hop aici. Bună dimineaţa!
ERATA: […] cana de cafea […]
Bună dimineața să-ți fie! Și să o poți ține tot așa, ba să-ți permiți a înlocui berea cu tărie, că-i mai sănătoasă dacă știi care-i măsura ideală! 🙂
Fie-ţi gura aurită în ce priveşte substituţia, că mi s-a luat de bere ieftină şi proastă! 😆
Pe mine televizorul mă adoarme repede. Nu am probleme cu somnul, dar nici nu pot cu: “închizi ochii şi vine somnul”. Mă fac că mă uit la un film sau documentar şi asta mă adoarme, cum mă adormeau poveştile cândva. După ce adorm, ca un copil după băiţă dorm. 😀
Tot povești spune și televizorul, dacă alegi postul potrivit. De aceea ațipesc și eu la unele filme, dar nicidecum la cele cu mare suspans. Pe de altă parte, fiecare organism are slăbiciunile lui, pe care trebuie să le găsim și să le punem în practică. Văd că tu ai reușit și îți doresc să fie mereu cu succes!
Nu am probleme cu somnul pot sa dorm linistita, televizorul e un bun somnifer !O seara frumoasa iti doresc!:)
Mă bucur să aflu asta, înseamnă că ești norocoasă și ai o viață cumpătată! Sănătate și bună dispoziție îți urez în continuare! ❤
Nu am probleme cu somnul, pun capul pe pernă și adorm pur și simplu. Nu mă uit la tv, că îmi dispare somnul (oricum nu mă uit decât rar!), nu citesc înainte de culcare decât o jumătate de oră că îmi dispare somnul și citesc până dimineața.
Numai bine!
Sunt încântat să aud vești bune în această privință, ca o echilibrare după câte cazuri de insomnie am auzit că există. Înseamnă că nu ții la inimă și peste noapte grijile, ceea ce e o calitate de apreciat. Să ai parte tot de somn benefic și vise plăcute!
De un timp, când am insomnii ascult radio în căști. Deoarece eu urmăresc numai România Actualități, nu e nimic răvășitor; mă plictisesc și-mi vine somnul.
E și asta o metodă prin care se poate alunga grijile prin plictiseală. Bine că-i eficientă și nu te deranjează căștile.
Eu cred cu tărie că în toate există un echilibru și orice exces are și revers. Oameni mari de altă dată îi văd astăzi amărâți și oameni ce n-au avut nimic sunt astăzi patroni de succes…
Comentariul era pentru povestirea de azi. Scuze pentru încurcătură.
Și eu gândesc că oamenii ar trebui să se raporteze la vremurile în care trăiesc, fără prea multe comparații cu cele care au apus. Decât atunci când e benefică și productivă.