Epigrama care mușcă

PRĂDĂTORUL

El merge la vânătoare,
Fără pușcă și ochean,
Și ia-n țintă domnișoare,
Momindu-le cu-n Merțan.

RĂZVRĂTIRE

Mi-e jenă, dar vă pot spune
Că prunul meu s-a oprit
Și nu vrea să mai dea prune,
Cică prea mult le-am… sorbit.

21 thoughts on “Epigrama care mușcă

  1. Păi, cine n-are cultură
    cum s-agaţe vreo drăguţă
    cînd nu ştie-a da din gură?
    O ispiteşte-n… căruţă.

    Of, rămas-au prunii goi,
    să nu-ţi fie de deochi,
    c-ai sorbit pruna din ţoi
    în loc să le-o sorbi… din ochi.

    😀

    1. Am rămas cu impresia creată de un tip care mi-a vândut o Dacie veche, insistet în a-mi inocula ideea că prin mașina pe care mi-o dă voi avea succes la femei. Iar pentru asta a făcut câteva încercări de seducere în fața unor fete, prea puțin interesate. Poate reușea dacă era un Mercedes, iar el nu arăta atât de disperat.

      De fapt, prunii au rodit și anul ăsta, doar că nu a fost cine să le culeagă recolta, deci tot la cheremul altor producători ajung. Bine că sunt destui pe aici! 🙂

      1. Bănuiesc că întîmplarea cu Dacia a fost demult, pe cînd fetele încă nu aveau toate “gusturi selecte” în materie de căruţe automobile. 😀

        Măcar magiun să ajungă prunele alea dacă de pălincă n-a fost rost. Şi la mine s-au irosit şi cireşele şi vişinele şi corcoduşele şi piersicile. Nu mă mai ţin puterile să mă cocoţ ca maimuţa prin pomi, iar scară nu mai am de încredere. Nici aţa nu mă mai trage, de fapt, că n-am ce face cu fructele aşa, goale, dacă nu-mi permit restul de materiale şi unelte necesare pentru preparare. Oricum, piersicile au ajuns toate pe jos, trîntite de un vînt sălbatic aşa cum se iscă pe aici de vreo cîteva veri încoace, parcă dinadins. Se fac nouă-zece ani de cînd am făcut ultima dată gem din ele.

      2. De piersici îmi pare cel mai rău. Sunt fructele mele preferate, indiferent că-s proaspete sau în compot, pentru că au o aromă aparte. Nectarinele se aseamănă cu ele, deși nu au pufoșenia lor. Păcat că se putrezesc atâtea fructe, în timp ce pe piață sunt prețuri prea mari pentru prea multe buzunare. Raiul speculanților, care umflă prețurile producătorilor.

      3. Da, şi mie la fel. Piersicile mi-au plăcut de mic copil şi îmi amintesc că erau foarte zemoase, nu ca astea de acum. Nectarinele parcă-s mai aproape de mere decît de piersici. Ce să fac dacă sînt atît de fragile şi le doboară vîntul pînă să se coacă suficient. Cînd am făcut prima oară gem, prin 2014-2015, mai cădeau cîteva peste noapte dar majoritatea au rămas în pom şi am putut să le culeg coapte şi întregi. Pe jos le atacă imediat insectele şi melcii, nu prea mai ai ce alege, decît dacă le pui la ţuică. Acum, bate cîte un vînt atît de aprig încît pică toate chiar şi verzi. Am apucat să culeg vreo trei de pe jos şi să le mănînc, de poftă; restul au rămas printre gunoaie. Chiar dacă aş fi adunat cîte ceva tot ar fi trebuit zahăr pentru gem sau compot, o metodă de sterilizare a borcanelor şi capacelor (data trecută am folosit cuptorul cu micorunde pentru borcane, acum e ascuns pe sub alte acareturi) şi în primul rînd vase de bucătărie şi loc pe masă – ceea ce nu mai am de mult.

        Cireşele fiind sălbatice sînt acrişoare chiar şi coapte bine, şi acum după ceva ani sînt din ce în ce mai micuţe faţă de cum au fost în primul an cînd a rodit. Şi din ele am luat vreo trei-patru de pe la poale, tot de poftă, restul s-au uscat în pomul de vreo cinci-şase metri înălţime.

        Vişinele ar fi bune fie de vişinată fie de plăcintă sau alte preparate de patiserie, dar eu n-am cuptor (utilizabil) iar vişinata cere alcool rafinat, zahăr, care sînt peste puterea mea de cumpărare.

        Iar corcoduşele… de ele cam uit, sincer să fiu. Cele galbene nu mi-au plăcut niciodată, iar cele negre nu prea s-au mai făcut în ultimii ani de cînd a tăiat moşu’ pomul de la jumătate. Aşa că…

      4. Ai o adevărată avere în posesie, iar pentru a o valorifica cât de cât, îți trebuie ajutoare. Unul al fi Romică, și poate mai găsești pe cineva care să te ajute la recoltat și cu care să împarți produsele. Cât o fi beneficiul de mic, tot e mai bine decât să se prăpădească.

      5. Avere n-o fi, dar e totuşi ceva în plus, nu în minus. Şi ai dreptate cu ajutoarele, aş avea nevoie nu numai la cules de fructe ci şi la alte treburi unde nu mă pot descurca singur, cum ar fi mutat de obiecte grele/voluminoase. Din păcate, Romică suferă de o hernie urîtă şi nu are voie să care greutăţi, iar pe deasupra are şi rău de înălţime dacă depăşeşte o anumită limită. Nu mă pot baza pe el şi nu i-aş putea cere să facă asemenea eforturi. Efectiv nu mai am pe altcineva cunoscut şi de încredere – puţinii cîţi au fost ori sînt ocupaţi toată ziua cu munca şi familia, ori au îmbătrînit şi nu-i mai ţin puterile, ori au plecat pe ceea lume. Ce să fac…

      1. Mă bucur că apreciezi și tu bunătățile care se prepară din prune. Eu am primit magiun (sau „silvoiz”, cum îi ziceau părinții noștri), de la o proprietară și culegătoare conștiincioasă. Nu știu dacă face și pălincă, fiindu-mi jenă s-o întreb. Să nu creadă că pretind și de aia, pentru o carte.

  2. Masina frumoasa, copiii de bani gata își permit sa se perinde oare cu succes? Daca aveti prune multe trebuie folosite, duse la palincie sa va faca palinca buna! O seara frumoasa iti doresc! 🙂

    1. E greu cu forța de muncă în Seini, pentru că oamenii harnici, tineri și sănătoși au plecat la muncă peste hotare sau în orașe mai mari. Doar bătrânii care mai pot să se plece culeg câte prune pot. Să-ți fie ziua blândă și frumoasă, dragă Gabi! ❤

  3. Mi-am amintit de un banc:

    – Iubito, înaintea mea, cu cine te plimbai prin ploaie?
    – Cu nimeni.
    – Serios!?!
    – Da, toți aveau mașină…

    Weekend plăcut!

Leave a reply to racoltapetru6 Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.