Am revenit în mediul meu preferat, după o vacanță nerușinat de lungă, aproape ca una de parlamentar. Principala vină o poartă vara incendiară, anotimp tot mai greu de suportat în ultimii ani, mai ales dacă avem parte anual de recorduri în ce privește temperaturile înalte și seceta. Eu am fost călit în frig, după ce am rezistat două decenii în blocuri fără încălzire și un loc de muncă așijderea. Zăpușeala mă lasă fără vlagă, chiar și gândurile mi se topesc înainte de a prinde contur și a le consemna. Nici aerul condiționat nu a fost o soluție suficient de bună, pentru că noaptea trebuia să deschid ferestrele, iar ziua începea deja cu căldură prea mare. Din această cauză am rămas închis în casă, mai ceva ca în pandemie, când ieșeam uneori cu mască. Nici măcar la Zilele Orașului Seini nu am fost în stare să mă prezint pentru a-mi recâștiga titlul de campion al localității, deși mă pregătisem în prealabil. Soră-mea a fost cea care mi-a adus acasă porția de mici cu care am sărbătorit formal sărbătoarea mult așteptată și cu mare regret ratată. Tot din cauza caniculei a trebuit să renunț și la tratamentul într-o stațiune pe care-l planificase. Drumul prin oceanul de foc mă îngrozea pur și simplu. Îmi era dor să simt atmosfera de afară, cu mireasma ploii izbăvitoare sau măcar cu adieri răcoritoare. Sper să avem parte de o iarnă cu ger sănătos și o zăpadă binefăcătoare pentru pământul și ființele care au răbdat fierbințeala unui anotimp cum nu am mai trăit.
Asta nu înseamnă că am stat toată ziua cu ochii pe cer și cu urechile ciulite la prognozele meteo. După ce mi-am pus în ordine publicațiile din ultima perioadă, am învățat cum să transform un document Word în format PDF, iar pentru asta a fost nevoie să apelez la specialistul IT, care mi-a instalat un program Word profesionist plătit, de data asta. Pentru voi s-ar putea să fie floare la ureche, dar eu nu știam cum se face. Rămân un veșnic elev care învață din mers lucruri noi, în funcție de oportunități și cerințe. De aceea mi-am reînceput activitatea deodată cu elevii din toată țara, considerându-mă coleg cu ei, indiferent de vârstă. Viața ne obligă să învățăm mereu, dacă vrem să ținem pasul cu lumea în continuă evoluție tehnologică. Destinderea mi-o realizam prin câte două filme zilnice, plus câteva seriale, preferabil de ficțiune, prin care îmi alimentam imaginația.
Și totuși, tânjeam după contactul cu voi, mă simțeam sterp și așteptam cu nerăbdare ziua când ne vom reîntâlni pe această cale, făcând schimb de gânduri, de opinii și de vești. E greu să stai deoparte după ce te-ai obișnuit ca ani de zile – și nu puțini – să scrii și să citești ceva nou de pe bloguri, benefic pentru suflet și cuget. Iată că a venit mult așteptata reîntâlnire, când toamna se luptă cu ultimele zile de vară, dornică să-și arate calitățile cu care ne-a obișnuit. Soarele nu mai are atâta putere, iar ploaia ar trebui să vină în cele din urmă, ostoind câmpurile arse de caniculă și de focul pârjolitor, cauzat adesea de mâna omului nesăbuit. Mă doare inima când văd bălțile secate și peștii morți cu tonele, de parcă ne-ar prevesti apocalipsa. Ne rămâne speranța că natura va reuși anul viitor să-și revină și să nu mai bată alte recorduri, cum a tot făcut-o în ultimii ani. Să fim sănătoși și să ne reîntâlnim mereu cu plăcere prin rândurile pe care le așternem sau le lecturăm!
racoltapetru6 
Multă sănătate! Ce postare frumoasă!
Sănătate să avem cu toți! Mulțumesc frumos pentru vizită și compliment!
Bună dimineața!🙋 Bine ai revenit printre noi!🤗☕🕊️💖
Sărut-mâna cu bucuria reîntâlnirii! 🙂
Bine-ai revenit, Petru! Mai ales cu vești așa bune, să te bucuri de noua jucărie, sigur o să-ți placă!
Cît despre vara trecută, că pot să-i zic deja așa, ducă-se…, nici în amintiri să nu mai dau de ea!
Mulțumesc mult pentru primire, Issa, cea mereu harnică, indiferent de anotimp! Bine că a trecut încă o vară năucitoare, cel puțin pentru mine! De-acum e vremea să acumulăm amintiri mai plăcute. Sănătoși să fim!
Într-adevăr o vară năucitoare! Când s-a mai răcorit, cel puțin noaptea, fiind și ziua mai scurtă, am început să observ ce amânasem și… uitasem!
Nu am fost în concediu vara asta, atâta doar că m-am dus acolo unde eram planificată. La o întâlnire cu colegii de facultate și implicit cu mama, iar la o săptămână după, la fiica mea în Cluj, cu ceva zmeură și coacăze negre, care se află printre preferatele ei. Ale lor, pentru că s-a căsătorit în decembrie cu cel care i-a fost prieten din clasa a zecea. ❤
Să nu mint, am fost cu soțul plecați o noapte până la Alba Iulia, dar asta a fost pe la începutul lui iunie. El a rămas singur la birou, cele două colege de altădată lipsind ambele pe o durată foarte lungă din iunie. Așa că nu își poate lua concediu, eventual poate doar să se învoiască la nevoie, câteva ore.
Nu a fost ușor să trec prin vara asta, mi-am restrâns și eu activitățile pentru că efectiv nu mai aveam timp de ele. Nu poți lucra mare lucru când la amiază trece de 30 de grade săptămâni de-a rândul. Și când te gândești că la Năsăud o temperatură de 30 de grade se întâlnea nu în fiecare vară, timp de 2-3 zile, nici alea consecutiv.
De cum dădea căldura, închideam toate geamurile. Aer condiționat avem doar în bucătărie, care e separată de restul casei. Oricum nu prea îl foloseam, pentru că noi ne-am cumpărat două panouri solare și de curând al treilea și ziua când mergem pe panouri nu putem folosi mari consumatori de energie electrică. În miezul verii am preferat să mergem dincoace în holul casei să mâncăm, unde erau 24 de grade. Puneam o măsuță de plastic și aduceam mâncarea din bucătărie prin vipia de afară.
Am stat mai mult la calculator, am colorat mandale și am renunțat la lucrul de mână. Nu aveam răbdare să lucrez pe căldură, deși în cameră erau 24-25 de grade. Dar corpul deja înfierbântat din timpul activităților la care nu se putea renunța, nu reușea să își revină prea mult. Numai gândul să țin pe brațe un material care să țină și ăla de cald, m-a făcut să nici nu mă gândesc la așa ceva. M-am uitat și eu la Star Trek la care am început acum vreo doi ani. Nu văzusem anterior toate episoadele nici din Next Generation, așa că acum am ajuns la seria Voyager.
Pe calculator înseamnă că am intrat pe internet. Am găsit acum un an și jumătate un forum activ unde pot să joc jocuri cu ceilalți. Mai prind câte un curs gratuit din domeniul psihoterapiei și spiritualității. Am renunțat să iau clienți noi pentru psihoterapie și consiliere personală, am simțit acum jumătate de an că îmi doresc să mă concentrez doar asupra mea. Am păstrat clienții vechi care apelează la mine în caz de nevoie, clienți pro bono.
Acestea fiind zise, doresc tuturor o toamnă liniștită și bogată! ❤
Sunt încântat că ne-ai făcut cunoscut aici și jurnalul tău de vacanță! Pot vedea astfel că am trecut cam prin aceleași probleme generate de căldura excesivă, dar am găsit și unele soluții similare, cum ar fi vizionarea filmelor SF, care ne-au mai revitalizat gândurile. Ieri a început să plouă în Seini și cred că în multe alte zone, deci și pe la tine. A fost o adevărată desfătare, mai ales că a ținut-o așa toată noaptea. Încă e prea cald înăuntru, de la pereții încălziți atâta vreme, dar putem zice că am ajuns cu bine în toamnă.
Mulțumesc pentru lectura oferită cu generozitate și îți urez să te bucuri în continuare de ploi îmbelșugate și răcoare benefică, dragă prietenă! ❤
A plouat și aici, mai ales aseară până târziu, dar ploaia a fost slabă. Totuși mi-am refăcut rezervele de apă de ploaie.
În casă e bine, de vreo zece zile, să zic. De vreo două-trei zile chiar trebuie să păstrez căldura. 😀
Mulțumesc pentru gândurile bune, pe care le întorc înmiit! ❤
Mă bucur că ai revenit! Să îți fie toamna bogată-n bucurii și zile răcoroase!
Și eu sunt foarte bucuros să te reîntâlnesc, Potecuță! Să avem parte doar de vești bune, de acum înainte! Măcar până la vara viitoare…
“aproape ca una de parlamentar”😀
Nu m-am putut abține. 🙂
Rușine!😀
O simt, de-aia nu candidez! 😉
Bine ai revenit în mod oficial! 🙂
Îmi pare rău că vara exagerat de fierbinte te-a împiedicat să desfăşori anumite activităţi dragi. Din păcate, Timpul e mult mai necruţător decît orice anotimp, şi ce-am pierdut nu mai putem recupera vreodată. Sper să te poţi echilibra prin alte activităţi, odată cu venirea toamnei. 🙂
După cum spuneam prin comentarii recente pe ici – pe colo, pentru mine căldura verii nu e niciodată de ajuns, nici chiar dacă ajunge sau depăşeşte 40°C. Poate fiindcă din toamnă pînă în primăvară tremur cu spor din lipsa unei încălziri corespunzătoare. Dar vorba aceea: cum îţi aşterni aşa dormi. Am însă un amic – cel care mă ajută cu succesiunea – care ca şi tine nu suportă căldura. Cînd intru la el în casă nici nu mai dau geaca jos de pe mine sau fesul de pe cap, iarna. 😀
În ce priveşte conversia din .doc/.docx în .pdf, nu ştiu ce utilitar ai folosit pînă acum dar unele permit asta chiar din meniul de Tipărire (Print). Sau din meniul principal, Fişier (File) > Exportă ca PDF (Export to PDF). Eu pe Linux am WPS Office (o suită chinezească gratuită) şi am opţiunea asta de export. Şi LibreOffice (tot gratuit) are aceeaşi opţiune, plus încă una de export ca EPUB (carte în format electronic). Nu ştiu de ce ţi-a recomandat şi instalat o aplicaţie comercială pentru aşa ceva.
În fine, faptul e consumat, vara e consumată şi ea. Să ne regăsim cu bine de fiecare dată! Spor la toate în continuare! 🙂
Nu știu cum a ajuns comentariul tău în spam, fiindcă nu mi s-a mai întâmplat. Noroc că l-am văzut printre celelalte și nu l-am șters în masă, cum obișnuiesc.
Cam așa e cu temperaturile, căldurosul nu-l poate înțelege pe friguros… și invers. La fel cum în iernile grele nu-mi pot închipui cum stăteam vara în bustul gol și tot mă plângeam de fierbințeală. Cât despre opțiunile meșterului meu, am mai zis că nu le pot discuta, altfel risc să-l pierd, iar asta m-ar putea duce și pe mine la pierzanie. A căutat el un minut un program „free”, dar a ajuns la concluzia că nu-i niciunul potrivit pentru mine, așa că am plătit 49,99 lei online. Acum îmi rămâne să învăț cum să-i folosesc toate calitățile, pentru că e diferit de celelalte.
Vezi că am trimis niște ploi și pentru tine, măcar să-ți ude pământul și verdeața care a mai rămas. Numai bucurii îți doresc!
A fost din cauza celor două link-uri, e limita automată anti-spam. Poate fi modificată dacă ştii unde.
Puterea imaginaţiei poate aproxima simţiri pe care nu le putem încerca vreodată în realitate. Nu e chiar acelaşi lucru dar e pe aproape şi, zic eu, mult mai bine decît un “hai, mă, lasă-mă, că aşa ceva nu se poate; minţi”. 😉
De curiozitate: cum se cheamă, exact, acel program pe care ţi l-a instalat? Doar aşa, ca să ştiu cam ce gusturi şi capabilităţi are meşterul. Pentru nevoile mele – destul de modeste – cele două suite menţionate anterior sînt mai mult decît suficient. LibreOffice vine implicit cu aproape toate distribuţiile de Linux, iar WPS am instalat-o eu cînd am avut probleme cu o prezentare PPS care se bloca în Libre. Acum, depinde cu ce e obişnuit fiecare, dar omul se mai adaptează uneori, cînd nu [prea] are de ales. Poţi încerca să instalezi singur una dintre ele, sau chiar ambele, şi să testezi, să faci diferenţa. Apoi le poţi dezinstala dacă nu-ţi plac. Totul rămîne la latitudinea ta. 🙂
Ploaia a ajuns aici de ieri şi nu pare să vrea să plece curînd. Noroc că nu mai am drumuri de făcut pînă săptămîna viitoare, sper să se potolească pînă atunci. Pomii se descurcă ei, iar ca verdeaţă a rămas doar iedera care acaparează încet toată grădina în porţiunile cu umbră. Flori n-au mai rămas nici de sămînţă, au dispărut toate. Ca şi puterile mele, de fapt.
Toate cele bune şi spor la treabă!
Cred că denumirea produsului este Microsoft Office Professional Plus 2019. Dacă ai să-mi dai niște sfaturi de folosință, le primesc cu mult interes.
O zi de joi faină ca pe la noi, în Seini, că-i piață mare! 🙂
Din păcate, odată ce are Micro$oft în titlu deja m-ai pierdut de muşteriu – am încheiat de mult orice contact cu lumea lor. Office XP e ultima variantă pe care am folosit-o cîndva, cu mult înainte să devină un serviciu online prin cloud şi alte aiureli.
Ai grijă unde îţi salvezi documentele şi cum le defineşti dreptul de proprietate, fiindcă ăştia îşi arogă drepturi asupra a tot ce e stocat pe serverele lor. Dacă trimiţi ceva în cloud e posibil să se folosească de ele în moduri neştiute şi asta absolut “legal” conform termenilor din contractul pe care “meşterul” l-a acceptat odată cu instalarea.
Altceva nu ştiu ce să zic decît “baftă”. 🙂
A fost o vară ca vara si probabil o sa fie o iarna ca iarna dar normalitatea incepe sa deranjeze si daca sau mai ales in privinta climei! Bun venit inapoi!
Mi-am cercetat adânc amintirile, dar nu îmi aduc aminte să fie atâtea incendii majore pe câmpuri și prin păduri, nici bălți secate sau fără oxigenare în care să piară atâta pește. Erau locuri îndrăgite, în care am pescuit decenii la rând, iar acum am văzut cât de mari erau unele potențiale capturi, deși nu se prea lăsau prinse. Măcar erau acolo, dar acum nu mai sunt. 😦
Ce oglindire minunată.. a ceea ce porți în suflet…
Bine ai revenit! Să știi că ne-au lipsit scrierile tale! Bine să fii!
Ăsta era sufletul chinuit de zăpușeală, însă nădăjduiesc într-o revigorare a lui. Sărut-mâna pentru primire și mulțumesc frumos pentru apreciere, Oana!
Bine ai revenit in anturajul preferat, bine ca te-ai putut relaxa cat de cat! Am avut o vara chinuitoare dar la noi deja a fost 6 grade, asa ca gata cu caldura! Sa ai inspiratie si succes la scris! O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Bine te-am regăsit în aceste pagini, dragă prietenă! Ți-am zis că aș face schimb cu tine în ce privește temperaturile, chiar dacă ar trebui să dau drumul la centrală din septembrie și până în iunie. Toate cele bune și plăcute! ❤
Mă bucur foarte mult că ai revenit, dragă Petru. Tu când lipsești, se simte. E drept că eu intru sporadic în ultima vreme și numai pentru a citi, dar prezența ta era una constantă și îmi făcea bine. Așa cum zici și tu, e un „acasă” aici, e locul unde îți poți afla prietenii de suflet. În ce privește căldura… Mie mi-a lipsit, ca să vezi 🙂 Adică or fi fost niște zile mai fierbinți în vară, nu contest, însă s-au pierdut pe undeva, abia de îmi aduc aminte. Acum, de ceva vreme, noi deja folosim centrala termică. Ups! 🙂
Mă bucur că te-am reîntâlnit prin acest mesaj, Condei de poveste! Firește că aștept cu drag să te regăsesc și în postările tale, atunci când vei avea timp să ne dăruiești ceva, așa cum ai mai făcut-o. În ce privește temperaturile, aș prefera să folosesc și eu centrala, chiar din septembrie, decât să dau zilnic drumul aerului condiționat, cum am făcut-o în acest an. Nu cred că m-ar costa mai mult, dar m-aș simți mai bine. 🙂 Nu degeaba sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult oamenii din zonele reci ale planetei. 😉
O toamnă rodnică!
P.s.
Ieri n-am reușit să plasez comentariul.
Văd că am reușit…
Ieri încercam să-ți spun că pe site-ul dnei Tulbure am avut surpriza să aflu că orașul are autobuz până în Pomi. Eu plănuiam să fac rost de o bicicletă dacă ajung în zonă.
Toate cele bune!
Sunt microbuze urbane care circulă zilnic din Seini spre Săbișa, Viile Apei și chiar Pomi. Cred că se pot închiria și biciclete, doar avem o pistă care duce până la podul peste Someș. Hai să vezi cu ochii tăi! 🙂
O zi de joi plăcută!
Yep, anul ăsta a fost neobișnuit de fierbinte. Stai să vezi cum e la București, între betoane. Chiar că te-ai fi topit.
Imi pare rău că ai ratat tratamentul de la stațiunea balneară. De ce n-ai călătorit noaptea? Sau în creierii dimineții, mai pe răcoare? Pe viitor îți sugerez să-ți iei bilet la tratament în septembrie – noul august 🙂 Vara, într-adevăr, e de stat ascuns la adăpost, în casă.
Sfaturile tale sunt foarte bune, doar că mai sunt și alte drumuri pe care ar fi trebuit să le fac pe caniculă. Drumul până la Casa de Pensii pentru cerere, apoi alt drum pentru a prelua biletele (că am nevoie și de însoțitor), iar apoi de mers la doctorul de familie care să-mi accepte tratamentul. În ce privește călătoria, nu-mi place să conduc noaptea, fiind și discromat mă afectează mai puternic farurile mașinilor care vin din sens opus. Astfel că un drum până la Oradea (unde se găsesc stațiunile mele preferate) ar fi durat cel puțin până la amiază, deci cu căldură prea mare pentru un om închis într-un habitaclu strâmt și expus. Dar nu regret deloc, mai ales că nu aveam nici persoana potrivită pentru companie.
Uite că nici teleportările n-au ieșit încă pe piață și nici la farfuriile acelea zburătoare nu s-a mai lucrat. Of! Și cât le-am mai desenat noi pe când eram niște bravi și destoinici pionieri 🙂 Așa că și astăzi, tot cu proiecțiile mentale am rămas. Să-i dăm înainte așadar, dragă Petru, cu ce putem: altfel spus, să ne plimbăm cu visul. Uite! Chiar acum voi pleca spre tine, să stăm sub mărul acela al tău și să ciocnim o palincă. Da, pot să consum oricât fără de grijă, tu să scoți încontinuu din butia aceea fără de fund și mai apoi să-mi și conduc visul îndărăt, în cea mai deplină siguranță. N-am cu cine mă lovi pe undele acestea, toți suntem buni, că doar e-n vis 🙂
Ademenitor rezumat al unei întâlniri de poveste mi-ai dăruit și îți sunt recunoscător pentru generozitate. Mărul e acolo, victorios în fața caniculei, așteptând oameni buni să-i guste rodul și să-i aprecieze aroma, între două amintiri depănate cu glas molcom. Pentru că prea puțini îl vizitează la capătul grădinii, multe din merele lui se desprind greoaie de pe ramuri și se împrăștie prin iarba dimprejur, irosindu-se fără să-și îndeplinească menirea. E nevoie de noi acolo, chiar dacă e să fie doar în gând. Un gând ce rămâne consemnat aici. 🙂