Pagina veselă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Se spune că băncile sunt ca hoții. Nu-i adevărat. Hoții vin acasă să-mi ia banii, băncile au pretenția să-i duc personal.

* Se duce o orășeancă să viziteze un sat de munte, rupt de lume, peisaj. Găsește o casă bătrânească și cere adăpost.
Fiind prăfuită de atâta drum, întreabă:
– Unde aș putea face și eu baie?
– Maică, în fiecare seară moșul meu se întâlnește cu ceilalți bărbați din sat și joacă oină. Atunci îți torn eu apă într-un lighean și te îmbăiezi aici în cameră. Tragem obloanele, nu vede nimeni nimic.
Seara pleacă moșu’ la oină, baba pune un lighean în mijlocul camerei, orășeanca se dezbracă și începe să se spele.
Noaptea târziu când se întoarce moșul clătinându-se de la oină o găsește pe babă tremurând de emoție:
– Ce-ai, fă?
– Bărbate, n-o să mă crezi, dar muierea asta de stă la noi e cheală la veveriță!
– Cum cheală?
– Cheală, cheală! Uite, mâine seară n-o să mai închid oblonul și când a fi a face baie să te uiți să vezi cu ochii tăi!
A doua seară moșu pleacă la oină, obloanele rămân deschise, baba pune ligheanul, tipa începe să se spele.
– Auzi maică, dar de ce ești cheală acolo?
– Păi așa se poartă acum, mamaie, la oraș. Totu’ ras. Matale cum ești?
– Cum m-a lăsat bunul D-zeu!
Își sumecă baba poalele și îi arată o mândrețe de lăstăriș.
Se termină baia, se lasă noaptea, se întoarce moșu’.
– Ai văzut, mă, ai văzut? Ai văzut că e cheală?
– Am văzut.
– Și ce zici?
– Nu zic nimic, că-s supărat tare.
– De ce?
– Păi nu înțeleg de ce ți-ai ridicat tu poalele să-ți arăți toate alea?
– Da’ care e problema? Nu ai mai văzut-o?
– Eu da, dar nu și toți băieții din echipa de oină!

* La vorbitorul închisorii, soția îi spune soțului:
– Copiii au crescut și pun întrebări…
– Întreabă unde-i tatăl lor?
– Nu! Întreabă unde ai pus banii pe care i-ai furat!

* Cine a inventat prostiile astea? La șaizeci și peste… cea mai frumoasă vârstă!
– Găsesc hârtia și pierd creionul.
– Când găsesc creionul, nu știu unde am lăsat hârtia.
– Când găsesc totul, îmi pierd ochelarii;
Îi caut de jumătate de oră și am descoperit că îi port.
– Și când în sfârșit am totul… am uitat ce trebuia să scriu!

* Azi m-a supărat unu’ pe stradă!
I-am spus că are noroc că nu suntem pe internet!

* Baseball-ul e din ce în ce mai popular la noi. Anul trecut s-au vândut în România 3600 de bâte de baseball și… 4 mingi.

* Culmea beției: să te lovească o mașină parcată…

* O femeie are nevoie de puține lucruri pentru a fi fericită. Singura problemă este că în fiecare zi sunt altele…

* „Unul moare după mine, eu mor după altul și ăla moare după alta… și uite așa murim ca proștii, că nu suntem deloc organizați”.

* – Șeful nostru a organizat ieri un campionat la Solitaire!
– Și? Ce premii au luat participanții?
– Locul 1, 2 și 3 au fost dați afară!

* – Bulă, de ce nu scrii?
– Eu nu are creion, doamnă.
– Nu e corect să spui ”eu nu are creion”. Fii atent, se pronunță astfel: ”Eu nu am creion, tu nu ai creion, el nu are creion, noi nu avem creioane…”
– Dar cine a furat toate creioanele?

* – De ce vă bateți, doamnă, soțul?
– Da’ nu-l bat! L-am prins cu una pe Facebook…
– Păi, și?
– Și acu îi dau like-uri!

* – Fănică, de ce-i cumperi soției tale întotdeauna flori în ghiveci?
– Cu gândul la următorul concediu…
– ?!
– În fiecare an plecăm separat în concediu pentru că cineva trebuie să rămână acasă să ude florile!

* Bărbatul trebuie iubit 10% și 90% înțeles…
Femeia trebuie iubită 100%, deoarece să o înțelegi e imposibil!

* – Ești frumoasă, dar nu ești ceea ce caut eu în acest moment.
– Dar ce cauți?
– O cheie de zece, inelară!

* Când ți-e lumea mai dragă, vine cineva și te întreabă: ”iar mănânci?”

* – Mă simt ca o zeiță la volan!
– Cum așa?
– Eu conduc, soțul se roagă!

* Iubitul către iubită prin SMS:
– Aș face orice pentru tine. Aș trece prin foc, aș străbate cele 7 mări.
– Oh, ce drăguț. Vii la mine?
– Nu, că plouă!

* – Nu mai vreau să trăiesc, al meu mă înșală…
– Cine? Ionuț sau Dan?
– Sorin.

* Ce bine este când ești calmă, ascultătoare și mai și taci din gură…
Eu nu-s nici una nici alta, dar cică e bine.

* A fost descoperită cauza îngrășării: păcatul!
E păcat să arunc asta, e păcat să nu mănânc aia…

* Nevasta cu bărbatul în pat:
– Bărbate, vreau să fiu ”mușcată”!
– Din partea mea, poți să fi și ”crizantemă”.

* Azi am intrat într-un magazin Gucci. Mi-am văzut salariul scris pe eticheta unei perechi de mănuși!

* Văzând prețul litrului de bere și cel al litrului de benzină, pare că-i mai avantajos să mergi încet pe trei cărări decât repede pe una.

* A venit factura la curent.
Cred că este inclusă lumina soarelui, lumina divină și luminița de la capătul tunelului, la cât am de plătit.

* – Nu mai bea, domnule! Dumneata știi că din cauza alcoolului mor anual peste două mii de români?
– Și ce dacă, eu sunt ungur…

* Merge melcul prin pădure și întâlnește un iepuraș. Urecheatul ia imediat poziție de drepți și îl salută:
– Să trăiești, șefule!
Melcul crede că e luat peste picior, așa că nu-l prea bagă în seamă. Mai încolo se întâlnește cu lupul, care procedează ca iepurele:
– Să trăiești, șefule!
Mirat de această atitudine, melcul nu mai știe ce să creadă. Mai ales după ce-l întâlnește și pe urs, care îl salută solemn în același fel:
– Să ne trăiești, șefule!
Melcul s-a gândit că nu poate fi o coincidență, iar când a ajuns să-l întâlnească pe leu, care l-a salutat la fel, s-a interesat:
– Spune-mi, leule, de ce îmi spuneți toți șef?
Răspunsul a venit imediat:
– Pentru că ești leneș și nu ai coloană vertebrală!

* Mi se pare ciudat să dai ceasul cu o oră înainte într-o țară rămasă cu 50 de ani în urmă.

* Urăsc curățenia de Paște…, am făcut și anul trecut și nu s-a păstrat.

* Am băgat de seamă că muncesc doar ca să fiu obosit, că bani oricum nu am.

* Nu sunt o persoană influentă. Ultima dată când am tras niște sfori mi s-a deșirat puloverul.

* Na, după foarte mult timp, mi-am cumpărat un ziar și am început să mă uit peste el. Cu două degete am încercat să măresc pozele…

29 thoughts on “Pagina veselă

  1. Citind cele de mai sus tare-mi vine să mă urc undeva în vîrf de munte şi să strig să se-audă pînă peste baltă: ‘ţi-ai dracu’ cu melcii voştri!!! 😉

    Noroc cu tine că am aflat şi eu de ora săltăreaţă, altfel rămîneam… eh, las-o baltă, că tot cu 50 de ani în urmă am rămas!

    1. Sărăcuțele animăluțe, cum ajung ele ținta ironiilor din cauza năravurilor unor oameni. Până și melcii pe care-i adorăm… în versuri sau la tigaie. 😉

      Ora asta furată de dimineață era cea mai dulce pentru somnul meu. Va fi greu și va dura o vreme până o să mă obișnuiesc, fără glumă. 😦

      1. Ei, apoi bietele animale au fost mereu cărăuşii poverilor păcatelor omeneşti prin fabule şi alte opere. Replica aia a mea a fost de printr-un film, nu mai ştiu dacă “Senatorul melcilor” sau altul. Sau poate a fost vreun scheci TV…? Mna, memoria mea…

        Vorbind de melci la propriu, acum într-o seară tîrzie cînd am ieşit pînă la poartă să-mi îmbunez ochii am tot auzit trosnind sub tălipile papucilor. Fiind întuneric şi eu chior de fel şi de prea mult monitor, n-am văzut nimic pe jos dar am stat să judec şi am tras concluzia că trebuie să fi fost niscai melci, mai ales că plouase uşor cu cîteva ore înainte. Deh, cine i-a pus să iasă în potecă înaintea chiorului… 🙂

        Cu orele trase ori împinse n-am nici o gară, că la mine programul fix zilnic e practic inexistent de zeci de ani. Organismul e singurul care dictează cînd şi cît să doarmă, cît şi cînd să lucreze, şi cînd şi cît să uite de lume şi să se distreze… dacă are cu ce. Iar toate astea adunate nu fac niciodată 24 de ore în cap ci variază în limite destul de mari.

        Singura problemă cu ora e cînd depind de alţii – spre exemplu programul vreunui magazin – sau cînd trebuie să dau pastile vreunei fete bolnăvioare la interval de 12 ore. Cum e cu Bianca acum, mai am pastile doar pentru azi dar ar fi trebuit să-i mai dau vreo 2-3 zile, că-i răcită zdravăn.

        Ei, sper să te obişnuieşti cît de repede cu noua oră, iar dacă nu atunci că se obişnuiască ea cu tine. 🙂

      2. M-aş mulţumi să fiu acceptat de societate cu toate defectele mele, că de iubit… ehehe, greu tare, taică. 😉 Fetele mele îşi arată şi ele sentimentele cum pot, altfel decît oamenii. Numai să le înţelegem noi cum trebuie.

        O săptămînă frumoasă, fără… păcăleli! 🙂

  2. Pe mine m-a amuzat gluma cu persoana care-i spune celui care a supărat-o pe stradă, că are noroc că nu sunt pe internet. 😀 Yep, mulți viteji pe internet la dreapta.

    1. S-a ajuns să ne doară mai tare ce spune cineva pe internet, decât față în față. Pentru că, în primul caz, vede mai multă lume. 😉

  3. Pana aici am râs cu lacrimi… “Mi se pare ciudat să dai ceasul cu o oră înainte într-o țară rămasă cu 50 de ani în urmă.” … de aici, doar lacrimi
    Mulțam mult și oduminica minunată Petru!!!

    1. Are și umorul partea lui mai amăruie, după cum e și viața pe care o ducem. Oricum, mulțumesc atât pentru zâmbete, cât și pentru lacrimi! De sănătate să fie!

  4. Bancuri excelente, Petrica! Ne faci viata mai frumoasa si iti multumesc pentru buna dispozitie! O seara frumoasa iti doresc! 🙂

    1. Măcar prin zâmbete și veselie să ne îmbunătățim reciproc viața, dacă alte posibilități nu depind de noi. O zi de luni senină și cu multe bucurii îți urez, dragă Gabi! ❤

  5. Salutare, dragă Petru și bine te-am regăsit la rubrica de voioșie! Mi-au plăcut tare mult toate, căci tare bine le mai asortezi dumneata! Să fie pentru toate gusturile! 😀

    Mi-a plăcut mult gluma cu Facebook-ul. Cum dă nevasta like-uri soțului prins! Așa se numește mai nou…. bătaia conjugală! 😀

    Faza cu echipa de oină… e de toată pomina! Se vede că bancul e mai vechi. Nu știu cine mai joacă azi oină. Când eram elev la Școala Generală, profesorul de sport ne învăța acest sport național. Erau niște întreceri grozave. Baseball mioritic!

    Mi-a plăcut și constatarea că se vând foarte bine bâtele de baseball, nu și mingile! Un fel de… „reinterpretare” a sportului american! 😀

    Am mai aflat o „culme”! Culmea beției! Tare de tot să fii „lovit” de o mașină parcată! E clar, bețivul e ca tancul! 😀

    Foarte bine precizat procentajul dintre iubire și înțelegere la soți! 😀

    Foarte posibil pentru cei mai noi cititori de ziare să vrea să mărească pozele cu degetul!

    Mulțumiri pentru porția de voie bună. Numai bine și o lună aprilie cât mai frumoasă! 🙂

    1. Salve amicale și bucuros de reîntâlnire, dragă Alex! La voioșie înainte, mai ceva ca la plăcinte, că râsul face bine sănătății.

      Plus că umorul poate fi în toate, inclusiv în like-urile pe care le dă nevasta soțului infidel. Noi râdem, dar el ar trebui să ia aminte ca să nu mai fie prins. 😀

      Măcar în bancuri să ne mai amintim și de oină, deși am auzit că se mai joacă prin unele cătune. Așa cum a auzit și baba că nu se mai poartă „lăstărișul”. 😉

      Bâtele de baseball au intrat printre dotările strict necesare din portbagajul autoturismului, ca și trusa de prim ajutor sau triunghiul reflectorizant. 😀

      Cine se cinstește prea mult, ajunge să îmbrățișeze chiar și mașinile din parcare, dar cu viteza pe care i-o dă elanul scăpat de sub control. 😉

      Vedem cum sfaturile pentru o bună înțelegere în cuplu vin mai în glumă, mai în serios.

      Bine că eu nu am abandonat niciodată ziarul în forma lui clasică, altfel aveam tendința să-l folosesc ca pe telefon. 😀

      Mulțumesc, la rândul meu, pentru cronica amuzantă și îți urez multe zâmbete în fiecare zi, dragă prietene! 🙂

  6. Cine râde la urmă, râde mai bine! :))))

    Azi am reușit să scriu aici și să dau premiul bancului…

    “Na, după foarte mult timp, mi-am cumpărat un ziar și am început să mă uit peste el. Cu două degete am încercat să măresc pozele…”

    1. Mă bucur că nu ai uitat să râzi nici la această rubrică și nici să vii cu un premiu valoros pentru mine și bancul ales! Vitrina cu trofee arată tot mai bine și poate reușim să facem o antologie cu glumele premiate. 🙂

Leave a reply to racoltapetru6 Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.