Iar ai intrat imoral în inima mea,
Noaptea… ca hoții,
Mi-ai cotrobăit toate cele patru cămăruțe,
Căutând să furi ce aveam mai de preț:
Sentimentele ascunse pentru tine
Și emoțiile pe care mi le provoci.
Aveai în brațe un calup de gheață
Cu care sperai să-mi amorțești simțurile,
Dar sângele meu era prea înfierbântat,
Capabil să topească până și un aisberg.
Ai crezut că vei scăpa neobservată,
Nu știai că am camere de supraveghere
Prin care te urmăream în vise
Și te imortalizam în amintiri.
Te-am întâlnit a doua zi pe stradă,
Încă roșie la obrăjori de căldură,
Nicidecum de la soarele amiezii,
Ci datorită vizitei nocturne.
racoltapetru6 
❤
O melodie cât o mie de cuvinte frumoase pentru care îți mulțumesc din toată inima, dragă prietenă! ❤
Dacă e să-mi exprim părerea, deși nu mi-a cerut-o nimeni :)))) , despre grăirea ta către Doamna Viselor, “nu din gură, ci din carte”, aș spune că am citit printre rânduri sensibilitate împletită cu pasiune. Și nu cred că greșesc prea mult 🙂
Mă bucură mult că ai perceput exact ceea ce am vrut să transmit din trăiri aievea, nu doar din închipuiri sau metafore alese aleatoriu. Dragostea pierdută și dorurile inevitabile se manifestă în forme diferite pentru fiecare dintre noi. Mulțumesc frumos! 🙂
Eşti mai hoţoman decît hoţomanca, vasăzică – camere de supraveghere, nenică! Ai prins-o în fapt. În faptul nopţii adică. 🙂
Și nici măcar n-am dat bani pe ele, ci le-am moștenit genetic. Așadar, n-am avut intenții rele, doar să-mi apăr sărăcia de sentimente. 🙂
… şi se pare că-ţi aperi şi sentimentele, de sărăcie, cu ajutorul lor. 😉
Se poate spune și așa, dar aici am folosit ”sărăcia” ca adjectiv (cum ar fi ”puținele sentimente”).
Weekend plăcut, cu iubire de la Dragobete! 🙂
Ah, capcana virgulei… 😳
Mnoh, atunci la mine ar fi mai corect să apară sărăcire, cred. 😉 Dar la ce să mai întoarcem acum vorbele pe toate părţile… c-om avea altele mai bune de făcut.
Week-end însorit (în toate sensurile)! 🙂
Multe vizite din astea se întâmplă-n fapt de seară. 😊
Și ce-mi place mie să trag cu ochiul, toată noaptea, ba chiar și o oră după prânz! 😀
O replică nostimă la Zburătorul lui Ion Heliade Rădulescu. 🙂
O singură critică am la postarea ta. Fotografia! Mă așteptam s-o văd pe Zburătoare în imagine, nu pe cel care doarme… mai ales că zici c-ai prins-o cu camera de supraveghere. 😀
E o plăcere să țin cont de sugestia ta și sper că am ales o poză mai potrivită. Mulțumesc frumos pentru măgulitorul compliment, Jo! 🙂
Frumoasa împletire. Eu am însă o întrebare, bineînțeles că de obicei, un pic tâmpă. Cam cât de tare te-a afectat vizita asta nocturnă în comparație cu “fericirea” revederii de a doa zi?🙃
Totdeauna, visul e mai frumos decât realitatea cea cu reguli stricte și dure. În somn, mintea îți permite să fii câștigi mereu, mai ales dacă știi că visezi. 🙂
Ce pot să spun… Vise plăcute și materializabile!😉
Mulțumesc mult și călduros! 🙂
Poezie frumoasa de dragoste,visele ne reflecta sentimentele frumoase pe care le-am trait candva! O seara faina iti doresc! 🙂
Aș zice că unde dragoste nu e, nici vis frumos nu e. De aceea e și tema cea mai des abordată în versuri. Să fii iubită și mereu iubitoare! ❤
Frumos!
Felicitări!
Mulțumesc!
Duminică plăcută!