În lumea poveștilor, noi suntem de poveste,
Copiii eroilor de basm ascultă povestiri despre oameni,
Personaje cunoscute se miră de viața noastră:
Cenușăreasa nu poate crede că avem atâția pantofi sclipitori
Deși ne deplasăm tot cu două picioare,
Albă ca Zăpada află cu uimire că trecem prin ierni fără zăpadă,
Cocoșul moșului e revoltat să că semenii lui de dincoace
Nu au dreptul să aibă la ei nici măcar o punguță cu doi bani,
Scufița Roșie este îndurerată să audă că bunicile noastre sunt părăsite în Azil,
Zmeul cel fioros e stupefiat că noi nu ne mai războim cu buzdugane,
Ci am inventat arme diabolice precum bombele nucleare.
În lumea poveștilor viața a rămas la fel de colorată,
Dar noi am cam uitat de farmecul ei
Și ne complăcem în nuanțe terne,
Jinduind după vremea când treceam ușor hotarul spre lumea de basm.
racoltapetru6 
❤️
Thank you!
Interesante observații. Un singur amendament am. Nu cred că Cenușăreasa ar fi oripilată de mulțimea de pantofiori sclipitori. Dimpotrivă, ar visa la o pereche de Manolo Blahnik, ca noi toate celelalte. 🙂
Nu am pretins că-i oripilată Cenușăreasa, doar că se miră de abundența pantofilor. E firesc pentru o fată modestă. Mulțumesc frumos, Jo! 🙂
Frumoasa lumea noastra de poveste.Jos palaria !
Pacat ca avem o singura viata.
Ar fi și mai frumoasă dacă ne-am lupta numai cu buzdugane și cu zmei care pot fi învinși de feți -frumoși.
Să ne trăim viața în pace!
Acum că ai spus-o atât de convingător, mi se pare normal ca personajele din basme să se mire.
Zile senine!
Mă bucur că mi-am făcut cunoscută concepția în cuvinte simple și puține!
O zi de iarnă mai frumoasă ca în Seini!
Și o muzică de poveste! ❤
O completare muzicală care face incursiunea în lumea poveștilor și mai plăcută. Mulțumesc pentru meniul adecvat! ❤
Uneori am senzaţia că şi lumea reală se schimbă de la o clipă la alta precum o făceau lumile din poveşti după pofta scriitorului. O fi oare vreo deosebire între lumi, în afară de tehnologie (şi de “scriitor”)…?
Ţi-aş recomanda, ca punct de vedere alternativ, serialul Once upon a time, dacă ai unde să-l găseşti. e un exemplu perfect de “a ciopîrţi poveştile cu drujba”. 🙂
Puterea autorului și poftele lui se pot împlini până publică povestea, după care personajele își dobândesc identitatea la care nu mai poate atenta nimeni.
Cred că am văzut un film de lung metraj cu tema serialului recomandat de tine. Mi-a plăcut, iar revederea lui într-o altă ecranizare este binevenită. Mulțumesc, Dragoș! O să-l caut pe platformele la care am acces. 🙂
Ehei, identitatea aia a personajelor nu e deloc “bătută-n cuie”, fiindcă se schimbă mai mult sau mai puţin în funcţie de fiecare “spectator”. Poate că autorul a avut în minte trăsături clare pentu fiecare personaj dar şansele ca altcineva să le vadă exact aşa cum au fost gîndite sînt destul de slabe. Fiecare gîndim diferit funcţie de propriile experienţe şi de caracterul moştenit genetic, aşa că şi personajele cu înfăţişarea şi acţiunile lor vor fi “văzute” diferit de ficare dintre noi. Unii ar putea ţine cu personajul negativ, spre exemplu. “Haide, Zmeule, fă-l praf şi pulbere pe Făt-Frumos, că prea îşi dă aere!” ar putea fi una dintre viziuni. 😉
Iar serialul amintit mai sus are “talentul” de a face terci din poveştile pe care mulţi le ştiam din copilărie sau mai recent, schimbă punctele de vedere asupra personajelor, acţiunile se întrepătrund la un nivel aproape incredibil. Poveştile îşi pierd farmecul pe care îl vor fi avut cîndva şi (re)devin realitatea crudă. Idealizarea – pozitivă sau negativă – dispare, şi încep să se vadă din ce în ce mai pregnant defectele celor buni şi calităţile celor răi. E… complex.
Sper să găseşti o sursă de calitate cumva. Week-end plăcut şi relaxant! 🙂
Toate cele bune, frumoase și sănătoase!
Cred că se miră şi se bucură în egală măsură, cum făceam noi citind despre ei. Nu suntem răi cu totul.
În ambele lumi există personaje bune și personaje rele. Important e să fie un echilibru.
Fiecare zi e demna de basme daca privim din unghiul corect!
O zi minunata 🙂
Unghiul acela corect e important să-l găsim de fiecare dată.
Zile de poveste frumoasă! 🙂
Corect, multumesc asemenea! 🌄
E bine cateodata sa ne transferam in lumea basmelor,acolo e placut si si interesant.Din fiecare poveste invatam cateceva.O seara frumoasa iti doresc! : )
Cred că nu vom uita niciodată cât de mult ne-am bucurat de primele basme citite în copilărie. Experiențe pe care e bine să încercăm a le repeta. Să fii mereu o prințesă dintre Carpați, dragă prietenă! ❤
Sistemele lui “Mamona”ne-au rapit copilaria,
Activând de generatii, sa nu ne mai iubim glia.
Folosind înteligenta gadgeturilor pecuniare,
Duc în ratacire lumea, imitând tot ce-i valoare.
Cel ce azi conduce lumea, minte cu nerusinare,
Distorsionând Cuvântul, promovând destrabalare.
Lumea-ntreaga îl urmeaza, atrasa de stralucire,
De-ale sale holograme, limitate doar la fire.
Astazi lumea e-nsetata, de povesti nemuritoare
Scrise-n inima si-n sânge; vii, active si REALE.
Cei ce constientizeaza si-nteleg… “Apocalipsa”,
Vor trai iubind credinta, de povesti neducând lipsa…
Binecuvântari supreme, eterne, perene, în orice spatiu-timp si-n orice vreme!
Mulțumesc pentru încurajarea de la finalul versurilor și pentru melodia frumoasă!
Sănătate, vigoare, gânduri bune și împliniri pe măsură!
“…orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.”
Păcat c-au uitat mulți de poveștile noastre din copilărie! Ai descris tare frumos! 🤗❤️
E bine că mai suntem mulți care reînviem acele povești, fiecare în felul lui. Mulțumesc din toată inima, Ileana! ❤