OAMENI ȘI ARBORI
Sunt mari diferențe între oameni și arbori,
Deși împart aceeași planetă fecundă,
Primii sunt mai sensibili la fenomenele naturii,
Se ascund de ploaie și se îmbracă gros iarna,
Se adună în grupuri și își marchează terenul,
Lăsând în urmă reziduri și cioate însângerate.
Copacii stau răbdători în același loc,
Indiferenți la orice furtună,
Se înfofolesc primăvara și se dezbracă în răcoare,
Îmbrățișează pământul cu rădăcinile
Și îmblânzesc soarele cu ramurile.
Unii oameni ar vrea să fie ca arborii,
Cu aceeași tărie și răbdare de invidiat,
Să se înalțe cât mai sus spre cer
Și să cuprindă întreaga zare.
Uneori, copacii ar vrea să fie ca oamenii,
Doina lor de jale să răsune prin cuvinte,
Să le crească picioare pentru a fugi
Din calea celor care vin să le taie trunchiurile.
Petru Racolța (”Graiul Maramureșului”, 2 aprilie, 2022)
OAMENI ȘI ARBORI (un roman)
Nu sunt mari diferențe între oameni și arbori,
Cel puțin la noi în România, în general,
S-a spus despre noi de mai multe ori,
Chiar în versuri, că suntem un popor vegetal,
Capabil doar de o revoltă în propria ogradă*,
Și asta doar așa, ca vecinii să o vadă.
Pământul ar putea fi o Planetă Paradis
Dacă oamenii chiar oameni ar fi
Și arborii ar fi arbori precis,
Iar printre oameni nu s-ar mai găsi
Și oameni-salcie, cum s-a mai scris.
Oamenii aceia se cred cu tărie salcie plângătoare,
Iar alții, cu aceeași tărie se cred arbori de cauciuc,
Așa că să nu vă fie de acum cu mirare,
Dacă ei nu vă vorbesc, ci doar vă privesc năuc.
Însă arborii oameni nu se pot visa,
Dar de-ar putea și-ar deveni, n-ar fi în zadar,
Cu siguranță uscăturile și le-ar îndepărta
Și-acum am avea un popor de oameni-stejar!
Parodie de Lucian Perța (”Graiul Maramureșului”, 5 aprilie, 2022)
racoltapetru6 
Îmi plac amândouă în egală măsură şi tare m-aş bucura dacă aş fi spectator la un schimb de astfel de replici sub forma unei rubrici pe blog. Ce zici, Petru?
Firește că mi-ar plăcea și mie, dacă s-ar găsi un partener permanent. Domnul Perța e ocupat cu rubrica zilnică din ziar, iar parodie la poezia mea face doar o dată pe an, când îmi apar versurile cu ocazia zilei de naștere.
Super. Strofa a doua din poezia a doua e preferata mea. Îmi aleg, ca la poze, simțind ca, dacă-i parodie, îmi permit 🙂
Mă bucură mult alegerea ta, pentru că și mie îmi place parodia și, în special, tot strofa a doua. 🙂
Faine poeziile! Ambele îmi plac!
Mulțumiri intense și efervescente!
Un popor de oameni-stejar care să întoarcă motoferăstraiele împotriva celor ce vin să le taie trunchiurile. Da, tare mi-ar plăcea asta!
… dar tot oameni-salcie cu poezie în vene rămînem…
Măcar ne rămâne poezia, pe care nu ne-o poate lua nimeni. Și bancurile în care facem haz de necaz. Și nostalgia pentru un viitor cu oameni drepți.
Da, sîntem un popor avangardist; am trăit dintotdeauna într-o lume virtuală creată din visurile, dorinţele şi speranţele noastre, atîta vreme cît realitatea şi-a bătut joc de noi la greu şi continuă s-o facă cu o nesimţire crasă.
Atîţia stejari doborîţi şi totuşi din trunchiurile lor n-am putut face rug pe care să-i ardem pe vinovaţi…
Ei sînt ignifugi –
tu, române, fugi.
Ei sînt permanenţi,
noi sîntem latenţi.
Traiul li-i perfect,
al nostru-i infect.
Dă lemnu-n topoare?
Tot pe el îl doare!
Salcii plîngătoare
călcate-n picioare,
ne-ndoim de spate –
scapă cine poate!
”Dă-le Doamne la tălhari,
Lemn pentru sicrie mari,
Și o cruce pe măsură,
Că tare rău ne mai fură.”
Şi bate, Doamne, cuie mari
în sicrie la tîlhari,
cînd s-or răsuci-n mormînt
de blestemu-adus de vînt
să se-nţepe-n ochii goi
cum ne-au ţepuit pe noi.
Avem nevoie de energia pozitiva si puterea pe care o emana arborii ! Interesante versuri! O seara minunata iti doresc! 🙂
Tu știi mai bine și se vede că ești aproape de ei. Să ai parte mereu de puterea și energia lor, dragă prietenă! ❤
Pot să aleg și eu o strofă? Da!? Bine! Mulțumesc! Aleg a treia strofă din prima poezie! Dar mi-au plăcut amândouă poeziile!
Sunt onorat de alegerea ta, din moment ce face parte din versurile scrise de mine. Mulțumesc și îți transmit un buchet de raze de soare din Maramureș! 🙂
Minunată paralelă! Și eu aș alege tot strofa a treia, mi-se pare că ascensiunea omului este nelimitată ”să cuprindă întreaga zare” 🙂
Mă înclin cu recunoștință pentru preferința mărturisită! Mai am buchete de mulțumire, de data asta unul de gânduri bune și urări pe măsură! 🙂
Deci ziua de marți a fost dedicată poeziei și parodiilor! 🙂
Pe mine m-a atras imediat această strofă:
“Uneori, copacii ar vrea să fie ca oamenii,
Doina lor de jale să răsune prin cuvinte,
Să le crească picioare pentru a fugi
Din calea celor care vin să le taie trunchiurile.”
Și de asemenea mi-a plăcut cum domnul Perța a împletit în parodie cele două scrieri ale tale, “Revolta din ogradă” și “Planeta Paradis”!
Felicitări amândurora!
M-am adaptat după cum a apărut poezia și parodia în ziar. Am vrut să semnalez la timp tipărirea lor, dar asta nu înseamnă că schimbăm ziua de proză cu care m-am obișnuit.
Din câte îmi amintesc, și anul trecut a făcut domnul Perța trimitere către un roman de-al meu. Foarte inspirat și frumos, ca și acum!
Jos palaria !
Mă înclin pentru reacție!
Mi-a plăcut tare mult!!! Felicitări cu drag!!!
O seară frumoasă!!!🤗
Aleasă mulțămire! E cadoul pe care mi-l face domnul Perța în fiecare an de ziua mea. ❤
La mulți ani frumoși!🎂🍀🌼🤗
Mii și călduroase mulțumiri, Ileana! Sănătate și la mulți ani îți doresc și eu! ❤
La multi ani bucurii!
P.s.
Faine poezii!
Mulțumesc efervescent!
Weekend plăcut!
Frumoase versuri, frumoase comparatii, dar si adevarate!☘🍀🌴🌲
Sărut-mâna pentru popas și aprecieri, dragă prietenă! ❤