BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Știați că:
”Dragostea e oarbă, vine căsătoria și restaurează vederea imediat”
* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă și-l întreabă:
– Dumneavoastră ați cerut ceva de Beethoven?
– Nu, eu am cerut pui cu mămăliguță.
* Oricât de bună bucătăreasă ești… și oricât de delicios gătești… fără un bărbat la masă… mâncarea nu are gust.
* – De câte ori ai dat pentru carnet?
– O singură dată, 2000 de euro.
* Femeia care își răsfață soțul cu bani, cadouri și amante frumoase, ajunge în rai fără să stea la rând.
* Dacă te-ai însurat din greșeală, măcar amanta alege-o cu grijă!!!
Amețituleeee!
* Să ai o iubită vegană de Dragobete e perfect!
Cu un singur buchet de flori îi faci și cadou, îi oferi și cina!
* De Dragobete nu se spală, nu se calcă și nu se cârpește. Dar dacă vine ziua de Dragobete și el nu ți-a luat nimic, atunci poți să îi cârpești două palme.
* Dacă mănânci tortul întreg, fără să-l tai, tehnic ai mâncat doar o bucată.
Urmați-mă pentru mai multe metode de slăbire!
* Moare Biden. După un an de plictiseală, el îl roagă pe Dumnezeu să-l lase pe pământ să vadă cum o mai duce țara sa. Dumnezeu decide să-i permită.
Ajuns pe pământ, Biden intră într-un bar din New York, își ia o bere și îl întreabă pe barman ce se mai aude prin țară, cum se dezvoltă, ce probleme mai sunt. La care, barmanul îi zice uimit:
– Ce probleme pot fi? Suntem un imperiu, totul este al nostru.
– Cum e al nostru? Și Irak și Afganistan?
– Totul ne aparține.
– Iar Europa, Africa?
Barmanul scoate un glob de sub masă, îl rotește și îi zice:
– Doar vă spuneam, suntem un IMPERIU, toată lumea ne aparține!
Biden, fericit, mândru și satisfăcut își bea berea și îi zice:
– Îți mulțumesc, prietene! Cât îți datorez?
– O rublă și 20 de copeici!
* O companie românească și una germană au convenit să desfășoare un turneu de canotaj, nivelul 8+1.
După luni de zile de antrenament asiduu, a avut loc competiția sportivă, iar Germania a ieșit învingătoare cu un avans de 1 km.
Managementul a decis că motivul înfrângerii zdrobitoare trebuie aflat, așa că a angajat o firmă de consultanță care să investigheze problema și să recomande acțiuni corective.
După două săptămâni de investigații, s-a constatat că echipa germană a avut opt oameni la vâsle și unul la cârmă, pe când românii au avut un om care vâslea și opt oameni la cârmă.
Așa că, după un an de studii și milioane de dolari cheltuiți ca să analizeze problema, firma de consultanță a ajuns la concluzia că sunt prea mulți oameni la cârmă și prea puțini la vâsle în echipa României.
Deci, pe măsură ce se apropia ziua cursei din anul următor, structura managerială a echipei învinse a fost complet reorganizată.
Noua structură cuprindea: patru manageri de cârmă, trei manageri zonali de cârmă și un nou sistem de urmărire a performanțelor pentru omul de la vâsle, ca să i se asigure stimulent în muncă.
Anul următor, germanii au câștigat cu un avans de 2 kilometri.
Umiliți, cei din corporația românească l-au concediat pe vâslaș pentru performanțe slabe și au acordat managerilor o primă, pentru că au descoperit unde era problema.
* ”Stau pe terasă, fumez o țigară, mai sorb din cafea și sunt foarte îngândurat…
Am o amantă și țin la ea, dar mi-e frică, ca din greșeală, o să-i rostesc numele în somn.
Așa că ieri mi-am cumpărat o pisică și i-am pus numele amantei mele… și așa voi avea o scuză dacă o să mă scap cumva.
Azi-dimineață, soția a adus acasă un câine pe care îl cheamă Robert.
Stau pe terasă, fumez o țigară, mai sorb din cafea și sunt foarte îngândurat…”
* Nu te impacienta dacă nu ți-e somn când te culci, îți va fi când te trezești.
* Șeful nervos:
– De ce nu ai venit la muncă ieri?
Angajatul:
– M-am lovit cu capul de colțul pernei și mi-am pierdut cunoștința pentru toată ziua!
* După trei luni de căsnicie, nevasta lui Ion se întoarce la casa părinților ei.
– L-am părăsit, mamă, pentru că e un om îngrozitor. Dacă vorbeam, nu era bine. Dacă tăceam, nu era bine. Dacă mă plimbam, nu era bine. Dacă stăteam acasă, iar nu-i plăcea.
– Dar dacă lucrai, fata mea, îi plăcea?
– Asta nu știu, că n-am încercat.
* – Mamă, s-a stricat Enter-ul la laptop!
– Ce-i ăla, puiu’ lu’ mama?
– Un buton…
– Dă-l la mama să-l coasă.
* – Iubito, uită-te ce vreme frumoasă este afară și tu stai în bucătărie și speli vasele!
– Și ce ar trebui să fac?
– Să ieși afară, să-mi speli mașina!
* – Domnule manager, cu ce dotări se poate mândri spitalul dumneavoastră?
– La noi în spital, toate asistentele au silicoane!
* Într-o zi, va sosi în viața ta acea persoană care te va înțelege perfect.
Va fi cam 200 de lei ședința.
* Ce faci, bade, cu calul?
– Ar ogorul…
– Și ce semeni?
– Ovăz…
– Și cu ovăzul ce faci?
– Hrănesc calul…
* – Ești fidel?
– Da!
– S-ar putea să fii bărbatul vieții mele! Cum te cheamă?
– Fidel, ți-am spus deja!
* – Domnule doctor, respir greu, cu dificultate, aveți idee ce-ar putea fi?
– Da, e pleonasm.
* Paradoxul dimineților:
Ca să te trezești, trebuie să-ți faci o cafea. Ca să-ți faci o cafea, trebuie să te trezești!
* Doctorii spun că două minute de râs echivalează cu 20 de minute de alergare.
Așa că stau în parc și râd de cei care aleargă.
* Trei prieteni, doi burlaci și unul căsătorit, stăteau de vorbă la o bere. Cel căsătorit îi povățuia pe ceilalți doi cum să-și aleagă nevasta când se vor căsători:
– Ascultați-mă pe mine, cel mai bine e s-o alegeți frumoasă și proastă. Frumoasă, să vă placă să trăiți cu ea și proastă să faceți ce vreți voi și să nu se prindă. Eu așa am făcut și habar n-aveți ce bine e.
– Păi bine, mă Vasile, eu o știu pe nevastă-ta, e într-adevăr frumoasă și sexi rău de tot, dar mie nu mi se pare proastă deloc.
– Băăă, voi știți cât e de proastă? Păi am fost ieri cu ea la supermarket să-și facă cumpărături că pleacă două săptămâni în stațiune. Și-a luat 50 de prezervative. Vă dați seama în ce hal de proastă e dacă n-a realizat că eu nu mă duc cu ea?!
racoltapetru6 
* Femeia care își răsfață soțul cu bani, cadouri și amante frumoase, ajunge în rai fără să stea la rând. OARE ❓
Ultimul e bestial ! 🙂
Bancul cu Raiul pentru femeile îngăduitoare poate să fie propagandă masculină, deci nu garantez! 😀
Sărut-mâna pentru generozitatea vizitei, Anușka! 🙂
A apărut și la mine soarele, pe un cer senin, așa că îmi doresc să avem parte de o duminică superbă, dragă prietenă! ❤
Cele mai multe m-au întristat, Petru. Bancul cu echipajul de canotaj 8+1 e mult prea adevărat ca să fie banc. Dar mi-a plăcut ideea: ”Dacă mănânci tortul întreg, fără să-l tai, tehnic ai mâncat doar o bucată”. Stau și mă întreb cum de nu m-am gândit singură la asta. Sunt destul de inventivă în bucătărie. *wink*
Cred că am prins un izvor mai tumultuos de data asta, chiar dacă izvorăște tot din zona dedicată umorului. Probabil că-s de vină vremurile din aceste zile, nicidecum vremea. Dar mă bucur că ne putem îndulci amândoi cu un tort, căruia îi duc dorul de mult. 😉
Da, știu ce vrei să zici. Și eu sunt la cură de slăbire. 😀
Cura asta ar fi un motiv bun să nu regret prea tare faptul că nu am savurat măcar o feliuță de tort. Așa e când nu mergi la petreceri și nici nu le organizezi.
Ultimul îmi aduce aminte de melodia aia (nu ştiu titlul/autorul):
“Fă,eşti frumoasă,
dar eşti proastă, dar eşti proastă;
fă, eşti frumoasă,
proasta dracului!” 🙂
Dacă soarta lumii stă în senilul de Biden putem să ne convertim de-acum economiile în ruble. Cine are economii. 😉
Treaba e că echipa germană era formată din androizi din noua generaţie, aşa că orice combinaţie ar fi făcut românii tot şi-ar fi luat-o în freză. E chestie de gîndire futuristică, ceea ce la noi lipseşte fiindcă doar se execută ordine, nu se permite iniţiativă personală şi nici tehnologie de ultimă oră, iar cercetarea e doar privată exclusiv pentru folosul companiilor străine.
Treaba cu calul e o metaforă adîncă deşi nu pare; de fapt e viaţa de zi cu zi a majorităţii “oamenilor muncii” care merg la serviciu pentru a cîştiga bani cu care să-şi poată cumpăra cele necesare pentru a putea merge la serviciu. Şi atît.
Spune-i prostului că-i prost,
să vezi cum te ia la rost
că tu eşti prostul mai mare.
Şi-atunci taci, chiar dacă doare. 😉
Aia cu butonul cred că e preluată din engleză unde jocul de cuvinte e acceptabil fiindcă “button” poate fi tradus atît ca buton – spre exemplu la tastatură – cît şi ca nasture, care într-adevăr poate fi cusut la loc. Butonii (la cămaşă) nu se cos, se încheie la butoniere. 😉
Şi-acum stau pe scaun în cameră nu pe terasă, sorb din cafea fără ţigară că m-am lăsat de mult şi sînt foarte îngîndurat, că am o mînă de pisici da’ canci nevastă şi avantajele aferente. Partea bună e că nu-i nici un Robert prin preajmă care să-mi fugărească pisicile. Vezi? Sînt optimist! 😆
O duminică superbă să te înconjoare! 🙂
Soarta lumii nu ar trebui să stea niciodată în mâinile unui singur om, dacă e democrație reală. Așa cum credem că este în țările occidentale, spre deosebire de multe din cele orientale. Noi am fi un amestec dintre ele, trăind cu aspirații la civilizație modernă, dar fără să sacrificăm nimic pentru a o construi. După cum se vede și în exemplul cu echipa de canotaj. 😉
Cam pe aceeași temă s-ar situa și cea cu țăranul care semăna ovăz doar pentru calul lui, la ce să se obosească mai mult! 😦
Mulțumesc pentru explicația cu butonul și te felicit că nu mai fumezi. Eu trag câte o țigară la cafeaua de dimineață și la berea de joi, cu soră-mea. Plăcerile mele vinovate sau micile bucurii care mi-au mai rămas. 😉
Să ai parte de o săptămână cu gânduri bune și vreme pe măsură, Dragoș! 🙂
La o reflecţie mai profundă cred că nu ar fi o problemă ca soarta oricărui tip de comunitate – fie ea lumea întreagă – să stea în mîinile unei singure persoane, atîta vreme cît acea persoană e binevoitoare şi competentă. Pînă la urmă pentru asta delegăm, chipurile, reprezentaţii comunităţilor la diferite niveluri: ca să se descurce cu problemele inerente în favoarea noastră a tuturor. Necazul e că, după cum e construită specia umană, numai cei cu trăsături negative ajung şi rămîn în posturile cu responsabilitate ridicată, iar de acolo numai bine pentru noi nu fac. Iar noi în neştiinţa şi naivitatea noastră continuăm să [credem că] delegăm din timp în timp alte şi altă găşti de nesătui care să-şi crească averea şi puterea pe spinările noastre ale tuturor, sperînd – prosteşte, risc să spun – că cei “noi” vor fi în sfîrşit de partea noastră. Ceea ce nu se va întîmpla niciodată.
Ţăranul şi calul reprezintă o metaforă ceva mai complicată. Nu cred că, în general, e vorba de lenea sau limitarea intelectuală – cum ar fi lipsa de viziune pe termen lung – a persoanei cît de limitele artificiale impuse de către cei de care vorbeam mai sus. Luînd totul literalmente în exemplul respectiv, aş spune că suprafeţele de teren propice agriculturii sînt restrînse pentru publicul larg, preţurile la sămînţa de bună calitate sînt prea mari, la fel şi cele pentru utilaje şi atelaje, ceea ce face ca ţăranul să nu-şi poată permite un teren mai mare, o sămînţă mai bună, mai mulţi cai, mai multe pluguri etc. astfel încît să poată avea o recoltă mai bogată şi mai diversificată, eventual ca să-i poată ajuta şi pe alţii mai lipsiţi de posibilităţi.
Cu fumatul am avut noroc de ambiţie şi voinţă moştenite de la taică-meu, sau poate doar pură nebunie canalizată înspre un rezultat pozitiv. Cînd am zis “gata” apoi a fost gata în clipa aceea şi nici măcar pentru o secundă nu am avut tendinţa de a mă răzgîndi de atunci încolo. În paranteză fie spus, aceleaşi calităţi – sau aceeaşi nebunie – am folosit atunci cînd am şters conturile online la Hotmail, Yahoo, AOL, FB, CloudMe şi care or mai fi fost, atunci cînd politicile lor interne m-au călcat prea tare pe făcăleţ. Şi cu unii oameni a trebuit să fac la fel. Atunci cînd iau o decizie definitivă nu mă mai uit în urmă. O fi bine, o fi rău – ăsta sînt.
În ce priveşte micile tale “scăpări”, cred că pot fi acceptate şi de tine şi de alţii, avînd în vedere că nu sînt deloc exagerate. Tu singur poţi decide dacă şi cînd să renunţi sau să schimbi ceva, indiferent de ce ţi-ar propune sau recomanda chiar şi cea mai binevoitoare persoană.
Întîmplător, aici a început să fulguiască uşor de vreo două ore. Numai ruşii sînt de vină, ne atacă cu vremea lor oribilă. 😛 Dar cum eu stau numai în casă oricum – exceptînd rarele ocazii cînd vine cineva în vizită (de lucru) sau cînd trebuie să pescuiesc facturile din cutia poştală – vremea la exterior nu mă afectează decît cel mult cu cîteva grade diferenţă. Mă rog, de data asta mi-am tras şi o răceală fiindcă am ieşit sîmbătă dimineaţă la poartă cu capul descoperit. Iată cît de puţin îmi trebuie să fiu dat peste cap pentru cine-ştie-cîtă vreme (că medicamente n-am de nici un fel), în vreme ce unii îmi reproşează lene şi ipohondrie. Mda, c’est la fuckin’ vie.
Hai sănătate şi o săptămînă frumoasă! 🙂
Ai adus un zâmbet în zilele triste pe care le traversează lumea. Mulțumesc, Petru.
Măcar cu atât să contribui și eu, pentru că și zâmbetul e o hrană, importantă pentru spirit. Mulțumesc și eu pentru popas, Ana!
Salutare, dragă Petru și bine te-am găsit! Excelent „desertul duminical” de râs și voie bună! Cu adevărat tonic! De departe, cel mai tare mi s-a părut bancul cu Biden. Grozavă situație a găsit la întoarcerea sa! Mă gândeam cum să facem să îi trimitem și lui bancul. 😀
Mă gândeam ce „sportivi” suntem noi, cei abonați la rubrica de râs și glume a veselului Petru. Zici că alergăm la maraton! 😀
Foarte tare constatarea cu iubita vegană, de Dragobete: și buchet și cină! Mari norocoși mai sunt unii! 🙂
Deci așa e cu dragostea cea oarbă! Căsătoria readuce vederea! Ajunge omul de vede și ce nu a văzut înainte! 😀
Numai bine îți doresc cu drag și zile pline de bucurii!
Salve vesele și însorite din Seini, dragă Alex! Nu știu cât va ține soarele și astăzi, dar dacă va fi acoperit de nori, rămâne veselia pe care ne-ai sporit-o prin comentariile tale pline de umor și gânduri adecvate. 😀
E rândul lui Biden să ajungă personaj de glume, dacă tot a ajuns președintele celei mai mari puteri. Cine știe cine va veni după el, dar în SUA contează și ce spune Congresul, precum și aleșii regionali, fiind o democrație consolidată. În schimb, pe la noi sunt toți o apă și-un pământ, după cum se vede în bancul amar despre canotori.
Se apropie 1 și 8 Martie, deci trebuie să ne gândim bine cam ce cadouri s-ar potrivi fiecărei femei. Se întâmplă ca eu să nu știu vreuna vegană, așa că merge și câte o ciocolată! 😀
Ar fi recomandabil ca fiecare om să treacă printr-o căsătorie, ca să vadă lucrurile despre care habar n-avea. Poate îi convine perspectiva și chiar îi place! 😉
Mulțumesc frumos pentru cronica mult apreciată și îți doresc voie bună în continuare, dragă prietene! 🙂
Ultimul!
Mulțumiri pentru popas și preferință!
Concursul de canotaj este tritul adevăr adeseori.
Mâine o să merg și eu în parc să verific cum e cu râsul și alergarea! 🙂
Neavând încă un parc în Seini, eu voi râde doar privindu-i pe fereastră pe cei care fug de plăcere. Sau din alte cauze, mai puțin onorabile. 😉
Zâmbete, zâmbete, ne trebuiau în aceasta perioada, cel cu imperiul lui Biden, și ultimul, sfatul dat de un bărbat căsătorit celor doi prieteni burlaci, foarte tari, plus restul, mulțumesc! O noapte liniștită îți doresc! ❤️
Ne naștem plângând, dar e bine să trăim zâmbind. Chiar și în vremurile de restriște se recomandă să facem efortul de a ne înveseli și a-i determina și pe alții să o facă. Așa cum faci și tu prin bancurile de pe pagina Anușkăi! O săptămână cu bine îți doresc! ❤
Bancuri bune de tot ,chiar ne lipsea un pic de delectate si ai reusit si iti multumesc! O seara minunata iti doresc! : )
Mă bucur mult că ți-au plăcut și de această dată alegerile mele, dragă prietenă! Să ai parte de zile senine și multă vigoare în toate și peste tot! ❤
O saptamana noua cu multe realizari sa ai Petru ! ❤
Mulțumesc frumos și efervescent pentru cafea și vizită, Anușka! 🙂
Cu aceleași gânduri bune și sentimente nobile, dragă prietenă! ❤
Mulţumesc şi pentru zâmbetele de acum, Petru!
Eu îți sunt recunoscător pentru fiecare zâmbet, Potecuță!
Bune contradictiile tale …
Măcar sunt rezolvate pe cale pașnică, cu umor și înțelegere.
Foarte bune!
Multumesc!
Mulțumesc, la rândul meu!
Să ne fie de folos!
Supeeer! Ai reușit să-mi schimbi dispoziția. Mulțumesc, Petru! 🙂
Mă bucur și mulțumesc, la rândul meu, pentru popas și zâmbete, Dana! 🙂