:format(jpeg):quality(90)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2013/09/11395771/5-singur-barca.jpg)
Bine ai venit, Singurătate,
Te primesc cu solidaritate,
Recunosc spășit că, fără tine,
Mi-ar deraia mintea de pe șine.
Zeci de ani te-am ocolit, se știe,
Din prejudecată sau prostie,
Pe-atunci credeam că ești mare belea
Și toată lumea te cam terfelea.
Dar am fost dezamăgit de oameni
Pe care îi credeam buni prieteni,
De iubite dragi, fermecătoare,
Care m-au lăsat cu ochii-n soare.
Rănit am fost și tare m-a durut,
Atunci m-am întrebat cum am putut
Să te-ocolesc, deși îmi semeni mult,
De aș putea un secol să te-ascult.
Îmi ești muză și îmi ești odihnă,
Întuneric mut, surdă lumină,
Te simt ca a doua jumătate,
Bine ai venit, Singurătate!
racoltapetru6 
❤
Sărut-mâna cu ❤
Nu-mi place titlul poeziei tale, dar mesajul e super. Are și singurătatea avantajele ei. 🙂
Nici mie nu-mi plăcea, dar ajungi să apreciezi ceea ce ai. 🙂
Nu mă satisface explicația. 🙂 You can do better than that. Nu vreau să-l schimbi, dar măcar vino cu o variantă ca să-mi închizi gura. Deci? Care a fot opțiunea a doua de titlu? 🙂
Un om destept a spus ca doar un neinteles, un singuratic scrie poezie!
Scriem ce ne inspiră singurătatea și acceptăm calificatele cu resemnare.
E o artă să fii singur, nu oricine poate 🙂
Măcar cu această artă să fiu miruit. 🙂
Șii că artele-s vreo 7 și umblă, de obicei, în gașcă…
Un motiv bun să mă înscriu și eu în gașcă. 😉
Foarte faina poezia! Felicitari!
Mă înclin cu recunoștință și aleasă mulțămire!
Cu drag!
Cred că poate fi muză. Şi încă una generoasă.
Cum a spus Issa, nu oricine o acceptă. Dar mai bine singur de unul singur decât singur prin mulţime. Sau, şi mai dureros, singur în doi.
Poate fi orice, în funcție de felul în care știm să o administrăm. Ca medicament împotriva stresului cotidian sau ca pe o tăcere insuportabilă pe care nu suntem pregătiți să o suportăm. E nevoie de timp pentru a te adapta, dar rezultatele pot fi benefice. Eu nu mă simt singur, nici dacă-s unicul din casă. 😉
Îți doresc să nu fii niciodată singur !
Mulțumesc! Vă simt aproape de mine, de câte ori intru pe blog.
Trist ,dar din pacate f. adevarat! ❤
Un sfarsit de saptamana pozitiv si optimist! ❤
Așa e singurătatea, provoacă tristețe și numai dacă te gândești le ea. Dar trebuie să fim tari și să ne adaptăm la condițiile pe care le avem.
Sărut-mâna pentru cafeluța care e ornată și cu castane, Anușka! ❤
Jos palaria !
Mii de mulțumiri!
Tristute versuri, si adevarate, dar cu ajutorul Domnului si a celor din jur, poate nu multi , si a muzei tale, reusesti sa tii piept singuratatii, iar pe noi prietenii blogului tau, ne tii cu sufletul la gura de fiecare data, multumiri prietene !❤
Am ajuns să mă simt ca peștele în apă, când sunt singur, după aproape trei decenii de antrenament. Firește că e bine să mai fac câte un salt în societate, pe lângă navigarea zilnică din lumea virtuală. Mulțumesc și eu pentru cuvintele frumoase, dragă prietenă! ❤
O cafea cu ganduri bune si o imbratisare ti-am adus, ptr. o zi de sambata pe placul tau! ❤
Te primesc cu brațele deschise și mii de mulțumiri pentru gândurile bune și cafeaua îmbietoare, Anușka! 🙂
Să-ți fie ziua senină, așa cum îți este și sufletul, dragă prietenă! ❤
Multumesc Petru ❤
O imbratisare si pupici,ptr. o duminica vesela ,chiar daca vremea e capricioasa 🙂 ❤
Sărut-mâna de dimineață, deodată cu primele raze de soare care se luptă să răzbată prin ceață, Anușka! 🙂
Sper să ajungă și la tine, mână în mână cu gândurile mele bune, dragă prietenă! ❤
Am căutate un citat:
”Este mai bine să te trezeşti singur ştiind că eşti singur, decât să te trezeşti cu cineva şi să fii tot singur.”
(Liv Ullmann)
Toate cele bune!
Mulțumesc pentru citatul redat, o cugetare care mai alină dorul de socializare cu orice preț!
Zile senine și gânduri bune!