Am avut parte de un supliment de vacanță, constând într-un sejur de patru zile (sâmbătă – miercuri) la prietena și colega noastră de blog, Crina. Credeam că, în acest timp, voi putea să-mi mențin neîntreruptă activitatea și pe aici, dar povestea care se derula în fața ochilor nu putea fi întreruptă de cele din imaginația mea. De aceea nu am anunțat nimic și nici n-am intervenit cu vreo motivare, până azi. Această invitație de casă nouă a fost planificată de mult, dar de fiecare dată intervenea câte ceva și trebuia să-i amânăm punerea în practică. E drept că am mai trecut o dată pe la Crinuța (în primăvara anului trecut), dar numai pentru câteva ore. De data asta, însă, aveam ocazia să verific pe viu facilitățile pe care le oferă noua casă pentru persoanele cu dizabilități fizice și să discutăm pe îndelete despre compoziții literare și planuri de viitor.
Am fost întâmpinat, la intrarea în municipiul Satu Mare, de gazda care-mi făcea cu mâna de pe scuterul electric, pentru a-mi aminti strada pe care trebuia să intru. O străduță lungă, cu case de vacanță sau de reședință, pe care s-a construit mult în ultimii ani. Am înaintat încet cu Loganul, urmărind autovehiculul silențios până la capătul străzii, unde ne aștepta poarta deschisă și simpaticul Erus, câinele prietenos și dornic de a fi mângâiat. Dar el nu sare pe noi, cu toată dragostea, decât după ce ne vede așezați în scaunele rulante, cum a făcut și de data asta.
Așa a început mica mea vacanță, în care Crinuța a trebăluit ca o albină pentru ca să mă simt mai bine decât într-un hotel de lux. Iar când ai o prietenă bună alături, care e și o bucătăreasă pricepută, plus o scriitoare care promite mult, e clar că nicăieri nu poate fi mai plăcut. Asta s-a văzut de la cină, compusă din grătare cu cartofi aurii (un adevărat deliciu) și salată de ardei copți (unii dintre ei fiind foarte iuți, deci exact pe gustul meu). Iar când pofta este amplificată cu o pălincă bună de prune și setea domolită cu un vin bine ales, e firesc ca și subiectele de discuție să fie savuroase.
Crina își scrie al treilea roman, din care am citit ulterior aproape jumătate. O face în intimitate, fără să publice din el, cel puțin până îl termină. Mi-a plăcut foarte mult și vă promit că merită cu prisosință să-l lecturați, atunci când o să apară. Sper să fie cât mai curând, însă asta depinde de mai mulți factori.
Crina gătește în fiecare zi, și o face foarte bine, de parcă s-ar fi născut cu polonicul în mână. Mai ales că mie îmi plac ciorbele, iar la ea am mâncat de două feluri, amândouă cu miresme foarte îmbietoare, printre care cele de tarhon și leuștean (mai puțin cunoscute de mine). În bucătăria gazdei mele s-a mai preparat în acele zile pește cu sos pescăresc (picant, evident) și pui la cuptor, fraged de ți se topea pe limbă.
Crina își găsește mereu de lucru și în afara bucătăriei, cu mătura și mopul, prin casă sau prin curte, iar Erus se bucură să-i fie alături de câte ori iese pe terasă sau prin iarbă. Și eu m-am bucurat să ies cu scuterul la cumpărături, după ce mi s-a făcut instructajul și am primit sfaturile necesare. Drumul până la Kaufland nu a fost lung, dar găsirea produselor mi-a luat ceva vreme. Noroc cu oamenii de acolo, care m-au ghidat spre raioanele potrivite și apoi… spre ieșire.
Nici nu știu cum a trecut timpul în casa prietenei mele, dar mi-au lăsat o senzație de concediu împlinit, de care nu am avut parte de doi ani. Mai mult, la plecare, gazda generoasă mi-a făcut un cadou dulce, constând în mai multe borcane cu dulcețuri de tot felul, făcute cu mânuțele ei. Printre care se găsesc cele de cireșe, caise și… trandafiri. Dar și castraveți în oțet, că și ei au ”dulceața” lor. Îi mulțumesc și pe această cale Crinuței, pentru invitație, tratație și căldura cu care m-a tratat! A fost un sejur de neuitat, iar aceste rânduri le voi parcurge adesea pentru a mi-l aminti și a retrăi acele momente frumoase.
racoltapetru6 
Reblogged this on By the Mighty Mumford.
Thousands of thanks and wishes for a beautiful Sunday!
THOUSANDS OF YOU ARE WELCOMES!
Frumoasă întâlnire! Vă invidiez pe fiecare în parte pentru prietenia cu celălalt.
Mulțumesc mult! E o prietenie construită în timp, pe baza preocupărilor comune.
… cat de pretioasa este prietenia … 👍💐
Indiferent că scrie, gătește , dă un sfat, Crinuta e mereu la înălțime ! Pe voi doi, cine vă are alaturi , nu poate fi decat multumit si binecuvantat de Dumnezeu. Va îmbrățișez cu drag, prietenii mei minunati!
Te îmbrățișez și eu, cu aceeași prietenie și prețuire, draga noastră Floricică! Și cu admirație pentru sufletul tău minunat!
Așa este, iar asta se vede prin trăinicia ei.
Erus e un drăgălaș. De regulă evit să mă abonez la bloguri noi pentru că e practic imposibil să citesc tot. De aceea am evitat-o pe Issa luni întregi. Știam că un like indiferent n-ar fi de ajuns, curiozitatea m-ar fi împins s-o citesc. Cam asta s-a întâmplat și cu tine. Și cu Potecuță. Acestea fiind zise, aș vrea totuși un link de blog spre românca asta minunată și talentată, care se numește Crina,
Btw, bunicul se trăgea de la Satu Mare. Practic Crina e verișoara mea. 🙂
Erus e, într-adevăr, un scump iubitor și dornic de dragoste. Blogul Crinuței nu are postări de ceva vreme, dar promit să te anunț și să-ți dau linkul când va reîncepe să publice. După cum am spus, ea preferă să-și termine ultima carte în tăcere. Sunt bucuros că am avut privilegiul să citesc ceea ce a scris până acum. Poate o să te caute pe blogul tău, dacă tot aveți mai multe în comun. 🙂
Numai dacă are timp de filme. Altfel las-o să lucreze în liniște. 🍀
Mă bucur că astfel de prieteni! O zi de sâmbătă frumoasă!
* că ai astfel, scuze! 🙂
Mulțumesc din toată inima! Ar fi foarte greu fără prieteni!
Mi-a fost dor de crina! Şi aştept să ne dea şi nouă de veste când e gata romanul.
Ce frumos! Ai zis de ciorbă cu tarhon şi leuştean şi mi s-a făcut foame.
La mine, cel puţin, tarhonul e nelipsit. Eu îi zic tarcăn 🙂
E mult de lucru într-o casă nouă, mai ales când locuiești singur. Poate de aici și absența ei de pe blog, dar eu sper că va reveni, măcar cu postări sporadice ale unor povestiri amuzante, așa cum a făcut-o înainte.
A fost o experiență culinară de neuitat, cu ingrediente cărora o să le duc dorul. Așa-i dacă nu mai gătesc și eu… ca pe vremuri. 🙂
Ma bucur pentru vacanta asta de parca ar fi fost a mea(asta in timp ce imi amintesc ca am si acum, spre rusinea mea, o promisiune neonorata)
Astept cu nerabdare noua carte a Crinei!
Mulțumesc frumos pentru adeziunea sufletească!
Sper și eu să apară prima ei carte tipărită pe hârtie. Începutul e mai greu, după care poate se va molipsi de microbul scriitorului. 🙂
Sper, pentru ca scrie atat de frumos!
Frumoasă vacanța și gustoasă, bag seamă, mai ales că după atâția ani, munteanca din mine încă jinduiește după mâncărurile ardelenești. Plus că iubesc la nebunie leușteanul 😋.
E minunat azi să ai prieteni buni și sinceri, talentați și iubitori de suflete calde precum Erus. Educat nu glumă și frumos foc, merită iubit.
Cum aș putea să intru pe blogul Crinei?
Recunosc că mama mea nu gătea cu leuștean și tarhon, iar eu am moștenit rețetele și gusturile ei. De aceea am fost impresionat, printre altele, de gustul dat de aceste verdețuri, pe care aș vrea să le regăsesc și în alte zile. Dacă ar depinde de mine, firește.
Erus mi-a amintit de vremurile când aveam și eu câini devotați și frumoși. 🙂
Ce mă bucur sa aud despre așa prietenii, mai ales că așa o primeam și eu pe prietena mea pana mai dăunezi, ea ajungea mai des la mine, rămânea cate doua, trei nopți la mine, era o bucurie, din păcate pe primăvara am pierdut o de corona asta de acum.🤔 Draga Petru ce sa spun, ai avut niste zile frumoase alaturi de prietena ta Crinuta, dar și mai minunat ai povestit!👋❤️
Îmi pare rău că ai pierdut o prietenă atât de bună, dragă Mica! Și eu am pățit așa, tot anul ăsta, cu câțiva colegi de școală generală, doar că nu din cauza Covidului. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Să ne prețuim prietenii pe care-i mai avem și să ne bucurăm cu fiecare ocazie de existența lor! ❤
Mă bucur pentru amândoi! Sunteți talentați, suflete curate și sincere!🤗 Cu așa prietenie frumoasă, o să ai invidioși 😉
Duminică binecuvântată!🤗☕🍀
Nu e nevoie de mulți prieteni, dacă aceia pe care-i avem sunt buni! Mă bucur să am câțiva din aceștia și îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Invidia nu vine de la prietenii adevărați. 😉
O zi binecuvântată! 🙂
👍☕🤗🍀
Ce prietenie frumoasă! Chiar am simțit relaxarea din „glas”.
Mă bucur mult că ai simțit ceea ce am încercat să transmit!
Foarte frumos! Simt că ai bateriile foarte încărcate și asta se va lăsa curând cu noi surprize din partea ta.
Aleasă mulțămire! Cu bateriile cred că stau bine acum, mai rămâne să mă țină și ”carcasa”.
Mai rar asa prietenii,felicitari Crinutei si ma bucur Petru ptr. sejurul tau care ti-a fost benefic! ❤
Și eu mă bucur că mi-ai fost alături cu urări, încă din prima zi de vacanță, Anușka! 🙂
Sănătate, voie bună și deplină vigoare îți doresc din tot sufletul, dragă prietenă! ❤
Multumesc Petru si iti doresc sa ai o dupa-amiaza placuta in compania acestei romante de toamna ❤
Mă înclin cu recunoștință pentru darul muzical! ❤
O adevarata intalnire de suflet..
Așa a și fost, mai ales că nu ne-am văzut de anul trecut.
Priviți confirmarea că femeii îi stă bine la cratiță. Și nu doar. O aranjează și mopul, și mătura, și cârpa de praf… Și dacă știe să folosească toate funcțiile mașinii de spălat, înseamnă că a studiat, pe îndelete, Cartea tehnică a ei. Deci, NU e analfabet funcțional. Lăsând gluma la o parte, mă bucur că te-ai simțit bine la mine, că s-au simțit bine, cei ce au călcat pragul noii mele căsuțe, construită înadins pentru a înlătura orice barieră ce ar putea obstrucționa accesul unei persoane cu mobilitate redusă. Îți mulțumesc pentru intenția de a scoate în evidență ”multiplele mele talente”. Da, am multe pasiuni și așa cum îi stă bine unui berbec, nu duc până la capăt niciuna dintre ele. Se vede și de pe blog. Acolo scriu când am chef, atunci când nu mă risipesc prin bucătărie făcând ”reacții culinare”…sau nu tricotez, croșetez, brodez, croiesc,… sau nu fac obsesiv curățenie, sau nu citesc. Ai fost inspirat că nu mi-ai adus cărți, ”cadou de casă nouă”, că ai fi tras foamea. :> :> :>. Haide să le spunem cititorilor tăi că eu sunt Crina și pe blog mă cheamă așa: http://soapteinamurghome.wordpress.com
Îți mulțumesc că nu m-ai certat pentru deconspirarea unor lucruri mai puțin cunoscute despre tine. Ba dimpotrivă, ai răspuns cu umorul care te caracterizează, iar la urmă ai făcut cunoscut și linkul blogului tău. Să sperăm că vom avea ce lectura și pe el, dacă timpul și dorința ta vor îngădui acest lucru.
Se vede că ți-ai tratat musafirul la superlativ, radiază mulțumire prin toții porii!! Mă bucur mult pentru întâlnirea voastră!! ❤ ❤
Cât de frumos și ce mult mă bucur, pentru tine, pentru voi (cred că îmi permit pluralul). Mult succes Crinei în toate cele, am să mai trag și eu un ochi, să văd ce șoapte în amurg se mai aud 🙂
Mulțumesc frumos pentru gândurile bune și cuvintele frumoase, cu nădejdea că ne vom încrucișa în comentarii pe blogul Crinei! 🙂
Am încercat… Îmi cere să mă autentific și apoi nu mă recunoaște :)) Fițe de wordpress, sper, o să mă mai uit, știi că nu renunț ușor 🙂
Cred că o să reușești, așa cum am reușit și eu, chiar acum. 🙂
Ce mă bucur de timpul pe care l-ați petrecut atât de plăcut împreună!! Am avut și noi un musafir drag, prietenul soțului meu, fost coleg de liceu. N-a stat la noi decât o noapte, dar a fost un timp petrecut intens, cu discuții cât am stat la masă – așa s-a potrivit că noi mâncasem înainte, deoarece prietenul a mai fost plecat câteva ore în acest timp. Am fructificat timpul la maximum, ceea ce ați făcut și voi!
Vă îmbrățișez cu drag, oameni deosebiți ce sunteți!! ❤ ❤
Mi se întâmplă mai rar să mă întâlnesc cu prietenii de pe blog, dar astfel de experiențe sunt intense și rămân în amintire, transformându-se în dulci nostalgii din care gust adesea. Așa cum a fost și întâlnirea cu tine și soțul tău sau cu Mugur Călin, scurte amândouă, dar foarte plăcute. Cu Crina m-am mai întâlnit, pentru că locuiește mai aproape și avem multe în comun. De aici și subiectele de discuție care nu se epuizează niciodată.
Te îmbrățișez, la rândul meu, și sper să ne mai vedem, dragă prietenă! ❤
Și eu sper să ne vedem, anul ăsta!! ❤
Mă bucur întotdeauna când aflu ca exista prietenii rezistente.
Felicitari!
Sunt unele prietenii care nu au nevoie de mult timp pentru a-și dovedi trăinicia.
Mii de mulțumiri!
Mă bucur din suflet atunci când oamenii minunați din blogosferă reușesc să se vadă și în lumea reală, întărind și mai mult prietenia din spațiul online.
Sănătate și numai bucurii, dragă Petru! 🙂
Ăsta ar trebui să fie rolul site-urilor din lumea virtuală: să stimuleze legătura reală dintre oameni. Iar eu am avut parte de câteva beneficii de acest fel și sper să mai am, că sunt mulți oameni minunați pe care aș vrea să-i întâlnesc. Iar tu ești, cu siguranță, unul dintre ei!
Salutări prietenești din Seini, dragă Alex! 🙂
Minunat, minunat, minunat! Ce fain e să cunoști și astfel oamenii din virtual! Felicitări, Petru și Crina!
Mulțumesc frumos pentru rezonanță, Aura! Da, e o încântare să vedem că oamenii care scriu frumos au și un caracter pe măsură!
Nice
Thank you!