Mi-ai spus „caută-mă” și te-am găsit,
Mi-ai spus „iubește-mă” și te-am iubit,
Mi-ai spus să te părăsesc și am făcut-o,
Cu inima strânsă de durere, dar ascultătoare,
Însă când mi-ai poruncit să te uit,
Mintea nu mi-a fost la fel de supusă;
A continuat să te păstreze închisă într-o moleculă,
Ilegal și ilogic, am zice amândoi,
Dar ce pot face eu împotriva ei?
Pentru că e rebelă și încăpățânată,
Ca un copil căruia vrei să-i confiști cea mai scumpă jucărie
Sau ca un calculator care nu mai înțelege comenzile,
Ultima dereglându-i tot sistemul.
racoltapetru6 
Frumos poem!
Da, uitarea este selectivă! 😎
Îți doresc o după-amiază plină cu magia iubirii! Mulțumim!🤗🎄🎀
Poate că-i mai bine să nu uităm anumite lucruri – oricât de dureroase ar fi – și să căutăm partea pozitivă.
Mii de mulțumiri și din partea mea! 🙂
Îmi place când ne mai dezvălui câte puţin din partea romantică! 🙂
Fiecare parte își cere dreptul la replică, iar acum s-a impus romantismul. 🙂
Trebuie schimbat hard disk-ul…
Dar altfel n-am mai beneficia și noi de un lirism așa frumos și cald 🙂
Mă înclin onorat și recunoscător pentru complimente.
O duminică frumoasă și caldă la suflet! 🙂
Primesc cu drag. Duminică frumoasă și dvs!
Partea cu „dvs” mă face să mă simt octogenar. Sper că vei ține cont de asta, pe viitor. 😉
Frumos! O moleculă este formată din (cel puțin) doi atomi sunt legături chimice puternice. Da, nu poți face nimic. 🙂
Pot să mă descarc, dar numai cu aprecieri pozitive pentru orice sentiment provocat de aceste trăiri. 🙂
Fain, fain de tăt!
Fain de tăt îți mulțămesc și eu!
Impresionante versuri, mi_au plăcut mult Petru!! 🤔Noapte liniștită îți doresc Petru!!! 🌘
Mă bucur mult și îți sunt recunoscător pentru compliment, dragă Mica! Duminică de cea mai bună calitate! 🙂
Te felicit mereu ne surprinzi cu cate-opoezie faina de tot!Un weekend placut iti doresc!:)
Așa se întâmplă înainte de Crăciun: visăm mai mult și la viitor, dar și la trecut. Să-ți fie visurile împlinite, dragă Gabi! 🙂
Frumoasă poezie! Da, este greu cu uitarea asta, chiar dacă este „poruncită” de aceea care fusese „stăpâna inimii”.
Numai bine, dragă Petru și zile cu bucurii! 🙂
De aceea e bine să avem o „inimă mare”, pentru a păstra în ea toate iubirile trecute și cele care s-ar putea să mai vină. 😉
Să fii iubit și mereu iubitor, dragă Alex! 🙂
Uitarea nu poate fi niciodata ,ramane intiparita in minte si suflet ❤
Cred că mintea e cea mai „vinovată” pentru toate aceste reminiscențe. 😉
Bună dimineața și bine ai venit cu miraculoasa cafea de duminică, Anușka!
Mulțumiri călduroase și urări pentru o zi cum nu se poate mai plăcută, dragă prietenă! ❤
Un poem superb! De unde se vede clar că iubirea nu are vârstă…iar uitarea, of, Doamne, sunt iubiri care te macină o viață, te urmăresc precum umbra…n-ai cum să le uiți…
Cred că mai degrabă ne uităm vârsta și numele, însă iubirea cea mare rămâne mereu undeva în noi, precum o perlă într-o scoică.
De regulă, oamenii vor să NU fie uitaţi. Mda, ultima comandă pare neverosimilă.
În dragoste și în război nu există reguli, după cum se tot spune. De război ne mai putem feri, dar dragostea îi atinge pe toți.
Frumos si de luat aminte !
Mă bucur și mă înclin cu alese mulțumiri!