Oamenii au aripi crescute în interior,
Ele se deschid doar noaptea, în timpul somnului,
Silențios îi poartă în lumi edenice
Sau în tărâmuri ce se aseamănă iadului,
Îi ridică în cele mai înalte sfere,
Ori îi aruncă în abisuri întunecate,
După cum li-s gândurile de peste zi
Și speranțele strecurate în inimă.
Oamenii au aripi nevăzute
Prin care se eliberează de trup,
Dar ei se amăgesc că visează.
![]()
E un punct de vedere…..Dar nu-i al meu!
E o metaforă, dar oricine poate spera la mai mult.
Cu dilema asta trăim, heart over mind… 🙂
Mai bine o dilemă decât o certitudine dezolantă. 😉
Poate că da, dar oricum e tare frumos spus 🙂
Mulțumesc cât pot eu de frumos! 🙂
Bună dimineața, Petru!🎄🍀
Da, oamenii au aripi!
Dar depinde de felul în care le percepe, le folosește, în relația cu el însuși și mai ales cu cei din jurul lor! Mulțumim pentru frumusețea din postările tale! 🤗👋
O dimineață frumoasă, îți doresc!✌️
Știam eu că nu bat câmpii! 😉
Îți sunt recunoscător că mi-ai mai dat încă o adiere înălțătoare pentru aripile cu care încerc să parcurg doar tărâmuri frumoase.
Zile cu spor și succes în toate, Aurelia! 🙂
Mulțumesc pentru urări! Noapte bună! 🙂
De asta am eu aşa ciudă pe alarma de dimineață 🙂 !
Eu am aruncat de mult alarma pe fereastră. 😉
Aha. Oare de aia mă dor oasele dimineața? Am zburat prea mult?
Glumesc. Eu chiar visez că zbor, doar că nu am nevoie de aripi. E vis, deci pot. 🙂
Cred că noi străbatem distanțe lungi, căci și pe mine mă dor oasele și mușchii de la umeri. De acolo sunt prinse și aripile pe care nu le vedem. 🙂
Şi ce departe zburăm uneori, neobosiţi, neopriţi…
E clar că tu zbori mult și neobosită, după cum reiese din versurile și textele tale.
Îţi mulţumesc frumos!
Frumoase versuri, frumos mesaj.
Da, toți avem aripi.
Să le lăsăm doar să crească, după cum zice tare fain Ray Bradbury:
„Sari – și în căderea ta, lasă aripile să-ți crească.”
O zi frumoasa îți doresc, Petru!
Foarte frumos! ❤
🙏💙
Cu plecăciune și mulțumiri călduroase! ❤
Se poate spune că mulți dintre noi am sărit, fie chiar și în vis. Îmi amintesc cum, în copilărie, visam că mă prăbușesc în abis. Probabil nu îmi crescuseră încă aripile. 🙂
Toate cele bune și benefice spiritului și trupului, Aura!
În visele cele mai mărețe să îți fie sufletul luminat de ceea ce simți. Și… să simți împlinire și drag.
Frumoasă urare, pentru care îți sunt recunoscător și înflăcărat urător în împlinirea tuturor dorințelor tale, mari și mici! Să auzim de bine!
Bună seara Petru!! 🌘 Adevărate sunt versurile tale, îți dai seama acum aripile sunt crescute, spre deosebire de când eram copii, și visele îndrăzneț! 👏
Aripile au crescut, într-adevăr, și au ajuns în deplinătatea forțelor sale. Totul e să le întreținem și să credem în continuare în puterea lor de a ne duce acolo unde visăm înainte de a adormi. 🙂
Felicitari! Ganduri minunate inaite de sarbatori! Adevarat ,putem visa! O seara excelenta iti doresc!:)
Cu ce am mai rămâne, dacă ne-am pierde și visele?! Îți doresc să visezi frumos, iar viața să-ți fie influențată plăcut de asta, dragă Gabi!
Ai perfecta dreptate ce ai scris in versuri !
O zi placuta in compania celor dragi ! ❤
Bună dimineațaaaa! Cu mii de mulțumiri pentru vizită, cafea și apreciere, Anușka! Trei într-una, s-ar putea spune, și toate la cea mai bună calitate, după cum se poate deduce și din poza oferită. 🙂
O zi cu succes în tot ce ți-ai propus și bucurii din cele mai mari, dragă prietenă! ❤
Fiecare cu ARIPILE lui , Petru ! 🙂
Weekend cu ARIPI !!! 🙂 🙂 🙂
Alioșa .
Ai mare dreptate, Alioșa! 🙂
Să-ți fie aripile cât mai largi și puternice, pentru a te purta mult timp pe meleaguri plăcute inimii tale! 🙂
Cu aleasă mulțămire pentru colindător și colindă, Sandule! 🙂
Bună dimineața și bună să-ți fie fiecare zi a sfârșitului de săptămână, Anușka!
Cu mulțumiri pentru cafea și alte urări de bine, la fel de călduroase și eficiente, dragă prietenă! ❤
Foarte bine zis ! Felicitari !
Mulțumesc frumos pentru toate!
Weekend cu bucurii!
E o poezie frumoasa!
Felicitari!
Sunt onorat și recunoscător, iar mulțumirile mele-s pe măsură!
Duminică binecuvântată!
Ce versuri frumoase! Cu adevărat oamenii au aripi, dar nu mai știu…. nu mai simt… nu mai realizează acest mare adevăr. Doar în vis se eliberează și zboară atât de frumos…
Numai bine, dragă Petru! Mulțumiri pentru momentul de poezie! 🙂
Mulțumesc din suflet pentru compliment, dragă Alex! Ideea nu e nouă, firește, tocmai pentru că-i atât de evident că oamenii zboară în felul lor. Doar că eu am tratat-o altfel, prin includerea viselor în zborurile nocturne. Toate cele bune și frumoase, într-o duminică excelentă! 🙂
Ni-s bune aripile, așa mai “evadăm” și noi.
Cu astfel de aripi, nimeni nu ne poate îngrădi libertatea.
Frumos ai spus, Petru!
Or fi și oameni care și-au pierdut aripile?!?
Mulțumesc din toată inima, Dana!
Cei cu aripi mari și puternice își pot ajuta semenii să zboare din nou, chiar dacă aceștia și-au frânt aripile.