Tare ne place fasolea,
Deși riscăm ca, după ea,
S-avem inconveniente:
Niște gaze iminente.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Tare ne place fasolea,
Deși riscăm ca, după ea,
S-avem inconveniente:
Niște gaze iminente.
racoltapetru6 
Gazele sunt o problemă
că intri la Gretha în schemă
și apoi sa auzi critici
că copilăria îi strici!
Găsim noi o metodă,
Pentru fiece bășină,
Să facem o nouă modă
Și să plantăm o cătină.
Petre,
cred că tu faci glume!
Cătină mai trebe în lume?
Asta dă gaze acide;
sigur Gretha te ucide!
Cu Gretha și Jane Fonda
Chiar că se ascute fronda
Și-or să impună regula
De-a mânca mai rar păsula.
Hmmm, cu varză murată sau castraveţi sau ceapă roşie-n ulei şi oţet… mvaaai
Bucurie mare pentru mine că aveam aceeași preferință. Mă gândesc că și tu trăiești singură, altfel ai nevoie de consens sau… medicamente. 🙂
Mănânc rar, spre foarte rar şi nu am absolut nicio problemă în sensul ăla.
🙂 Ai digestie bună Potecuță…ca și mine!
Firește că am glumit, la fel cum am făcut-o și în versuri. Sau poate că în ele e și ceva mai mult.
Ştiu că ai glumit, Petru! Tu să nu glumeşti? 😀
Sincer. Fasolea aparent contine o substanta care nu ii permite calciului sa mearga in dinti. Acum cu articolul tau. M-ai amintit.
Așa o fi, dar pentru români a devenit o mâncare tradițională îndrăgită și așteptată la diferite evenimente. Mai ales dacă-i pe gratis. 😉
O iahnie calumea !
Imi place foarte mult, și nu am probleme cu noxele, mai degrabă după lapte ouă și alte chesti 🙂
Să-ţi fie de bine Petre, Multe Salutări !!!
Mi-ai amintit de vremea copilăriei, când nu știam că iahnia din cartea de bucate e, de fapt, fasolea scăzută pe care o făcea mama. De aceea m-am mirat când, după ce a urmat rețeta indicată de mine, m-am trezit că am în farfurie ceea ce mâncasem atât de des. 😀
Poftă mare la toate, dar în special la viața de zi cu zi, Ștef!
La fierbere o tratezi cu o linguriță de bicarbonat, arunci apa și o pui din nou la fierbere. Este un aliment foarte sănătos! Iarna e bună!
Mie îmi place și cea din conserve, cu costiță, deși nu mai e atât de delicioasă ca înainte. Nu știu ce pun ei acolo de-i dau un gust aparte.
Ne place chiar daca la masa avem, fasole care face snoave !!! 😀😀😀
E bună oricând, numai să nu depășim măsura. 😉
Eu nu am voie sa mananc ,dar mie imi placea supa si cea facaluita cu usturoi ,asa se numeste in partea mea ,dar e gustoasa fasolea ,asa ca mie imi place ,chiar si cu incovenientele 🙂
O zi placuta sa ai Petru ,la tine am vazut vremea va fi mai calda ca la mine 🙂
Cred că-s foarte puțini români cărora să nu le placă fasolea, într-un fel sau altul. Cea făcăluită, cum se zice pe la voi, cred că la noi are denumirea de fasole bătută sau frecată, peste care se poate adăuga ceapă călită și câteva bucăți de slănină friptă. Nu se recomandă la cină, fiind o mâncare prea „grea”. 😉
Mulțumesc frumos pentru cafeluță și îți transmit cele mai proaspete urări de bine, dragă prietenă! 🙂
Da asa este ,se pune ceapa prajita sau putin calita cu bulion. 🙂
Eu mai mancam si cartofi prajiti cu mujdei de usturoi amestecat cu bulion si amestecam cartofii cu muraturi sunt nemaipomeniti,dar este ceva vreme decand m-am imbolnavit cu hepatita B ,nu am mai mancat 🙂
Mancare excelenta,eu nu am voie da rcine poate ,Pofta buna! Un weekend minunat iti doresc!:)
Tot fasole se consideră și păstăile, deci poftă mare la ele, în ciorbă sau ca garnitură! Sănătate și vigoare îți urez, dragă Gabi! 🙂
Daca mai pui si o varza murata, Doamne ce gazeeeeee !
Merită sacrificiul, pentru o masă boierească!
Ce buna-i fasolea batuta, iahnie sau ciorba. 🙂 Fasole sa fie!
Să fie și cu ciolan, că-i dă o savoare mai mare! 🙂
Nici măcar nu e ziua eroilor Petru…tu ne oferi deja fasole! 🙂 Făcăluită, cu ceapă călită e bună si rece, merge ca gustare chiar și fără pâine!La noi catolicii, vinerea nu se manancă carne(în caz că vrei ții, dacă nu, nu…eu fiind bolnavă pot manca orice nu e considerat păcat), dar îmi place mai mult așa ,,O zi cu carne din grădină!„
Așa mi-a venit dintr-o dată pofta. S-ar putea ca de Ziua Națională să nu am parte de acest fel de mâncare, având în vedere că nu eu gătesc și nici nu se servește pe la noi în piață. De aceea nu scap ocazia să-i incit și pe alții cu un astfel de deliciu, până nu intră postul și unora le e interzis ciolanul. Recunosc că nici eu nu pot să poftesc, deși n-aș avea nimic împotrivă.
Petru, lăsând pamfletul de-o parte, bine mai arată fasolea aia.😃
E făcută ca la mama acasă! 🙂
Un weekend pe masura sufletului tau draga Petru ! ❤
Mulțumesc frumos și mă înclin cu recunoștință în fața generozității tale, Anușka!
Zile minunate, cu bucurii nenumărate îți doresc și eu, din toată inima, dragă prietenă! 🙂
Multumesc Petru ❤
Numai ce am văzut poza și a început să îmi „plouă în gură”! Mâncarea de fasole este una dintre preferatele mele. Fie ciorbă, fie iahnie, fie bine bătută… fasole să fie. Iar dacă e și ceva afumătură lângă ea și niște ceapă roșie sau murături…. dai cu căciula după câini! 😀 Știu și de unde mi se trage această „pasiune”. Mi-a povestit mama că, bebeluș fiind, pe la etapa „măr cu biscuiți”, am poftit la fasolea pe care părinții și bunicii o savurau la masă, așa că aceasta a fost prima mâncare cu care am „debutat”. Uite că mi-am amintit toate acestea.
Numai bine îți doresc și să te bucuri din plin de o fasole delicioasă, chiar dacă este și cam… „gălăgioasă”! 😀
Cred că suntem foarte mulți în clubul amatorilor de fasole, în diferitele feluri de preparare, dar în special iahnie cu afumături. Mi-am amintit și eu de un campionat județean de șah, ținut la Sighet, cu primele patru echipe calificate în finală. La restaurantul unde mâncam se servea o ciorbă de fasole cu șuncă, dar căpitanul echipei nu ne-a dat voie să comandăm, tocmai de frica gazelor ce se puteau simți în timpul meciului. Am câștigat meciul și ne-am revanșat la cină, cu o șampanie pe lângă! 😀
Mulțumesc pentru urări și îți răspund cu cele mai bune gânduri și salutări prietenești, dragă Alex! 🙂
Ma inscriu si eu in clubul amatorilor de fasole.
Toate cele bune!
Ok! Poate ieșim cu grupul la un picnic și facem o fasole la ceaun.
O săptămână cu tinerețea în suflet!