Întotdeauna mi-au plăcut morile de apă, uneori gândindu-mă că spun mai multe poveşti decât morile de vânt. Însă, şi unele şi celelalte, au farmecul lor. Şi, după cum scriam mai devreme, poveştile lor. Unele sunt abia murmurate şi aşteaptă să fie scrise… 🙂
Așa precum bine zici, vântul și apa au farmecul lor în rotirea perpetuă a roții de moară, ce aduce după sine miracolul transformării și cel al poveștilor care se nasc în urma lor. Povești care ajută la menținerea tradiției în unele zone din țară, cât o fi ea de firavă în aceste vremuri schimbătoare. 🙂
Mi-au rămas și mie în memorie cele câteva mori de apă văzute din afară. Păcat că nu am avut ocazia să cunosc mai multe, cum ar fi procesul concret de măcinare și dispozitivele din acele vremuri.
Faine si pline de nostalgie , morile tale , draga Petru ! Am vrut sa-ti pun si eu Roata morii se nvarteste cu Mirabela, da mi-a luat-o inainte Zaraza…
O zi faina !
Probabil că mai există câteva mori de acest fel în Maramureș, dar, în Seini, toată lumea merge la moara electrică de pe strada unde am copilărit eu. Nici măcar nu ți-ai da seama ce este, dacă nu ar fi o pancartă la poartă, plus oamenii care cunosc locația și te îndrumă.
Salutări prietenești!
Aceasi situatie este si pe la noi prin Mures….S-apoi morile de apa iti cereau rabdare, oamenii socializau ,ca timp era…in plus langa fiecare moara de apa era cate o carciuma unde socializarea era si mai puternica. Nu era atata graba precum astazi ,..
Şi eu am văzut pe viu, nu la muzeu, şi le consider nepreţuite acum.
Ne plac poveștile cu iz de lemn învechit și apa care-i dă mișcare, iar imaginile ne întețesc această nostalgie neostoită. De aici ne vin și poveștile cele mai dulci.
Dacă nu aş avea această plăcere, aş fi un om tare urât.
În drumețiile mele am avut ocazia sa le vad mori de apa natural, dar chiar asa, câte povesti nu au fost depanate în jurul lor de oameni, draga Petru??? 🤔Noapte bună!!! 🌔🌔🌔
Încă ne putem înfrupta din amintirile unor astfel de mori, chiar dacă unii dintre noi le vedem numai în poze sau la muzeu. Ferice de tine că ai avut ocazia să le admiri îndeaproape!
Gânduri bune și sentimente călduroase, dragă Mica! 🙂
Sunt sigur că te poți întoarce în copilărie, dacă vei întâlni una dintre morile de apă ce se mai găsesc și prin zona ta. Îți doresc să ai noroc, dragă Gabi! 🙂
Căderile de apă sunt întotdeauna fascinante, mai ales când angrenează o roată mare de lemn și produce energia atât de benefică omului. E, într-adevăr, o mare plăcere să privești! 🙂
Minunate imaginile cu morile, parca se traia mai bine inainte cu atata naturalete si simplitate, acum e infernul pe pamant ❤
O mica urare ca e zi de sarbatoare, ❤
Pe vremurile acelea, eram mai puțini, mai liniștiți și fără atâtea ambiții de afirmare. Astăzi, se vrea bunăstarea imediată, în ciuda și dauna celor din jur. Cum ar fi, să dispară moara de apă (capra) a vecinului, dacă nu-mi aduce mie beneficiu! 😦
Săru-mâna pentru vizită și urare, Anda! Alături de gândurile mele cele mai bune! ❤
Nene Petre , voi tine cont de AVERTISMENTUL dumitale si voi bea doar vin caci , daca mori de apa…prefer sa mor vesel cel putin !!! 😀 😀 😀 Respect si multumesc pentru atentionare 😉 !
E bună gluma, nea Marian! Îți doresc să poți bea atât vin cât îți dorești și să îți vină apă la moara dumitale în fiecare zi. Și eu îți mulțumesc pentru zâmbetul provocat! 🙂
Sunt convins că ai avut o copilărie frumoasă, din moment ce te-ai delectat cu imaginea unor astfel de mori. Asta a avut o influență benefică și asupra sufletului tău minunat.
Seară frumoasă și o noapte cu vise plăcute, Anușka! 🙂
Da Petru amavut o copilarie frumoasa ,insa m-am casatorit de mica la 17 ani si dupa 5 ani mi-a murit primul sot fiind bolnav ,apoi dupa 2 ani m-am recasatorit cu actualul boss 🙂
Trebuia sa mai copilaresc 🙂
Îmi pare rău pentru încercările grele prin care ai trecut, dar te felicit că ai reușit să le învingi!
In orice sat moara era o alcătuire misterioasă. Era mai mult decat o masinărie: era o institutie!
Toate cele bune!
Bună dimineața și bună să-ți fie toată ziua asta de vineri, Anușka!
Săru-mâna pentru cafeluța miraculoasă și vizita atât de frumoasă!
Să auzim numai de bine! 🙂
Bună dimineața, cu mulțumiri pentru cafeluța caldă și vizita luminată de urările generoase, Anușka!
Se anunță vreme bună prin Maramureș, cu temperaturi normale, asemănătoare cu prognoza pentru capitală. Voie bună și multă energie îți transmit de la mine! 🙂
Ce postare faină! Morile de apă sunt construcții extraordinare. Geniul practic al românului a valorizat energia naturală a apei pentru nevoile lui curente, așa cum erau ele în acele vremuri. Țin minte că în copilărie am intrat cu părinții mei întră-o asemenea moară, la Rucăr, în Argeș și am fost fascinat de ceea ce făcea puterea apei. Plus faptul că afară era și un fel de spălătorie/„mașină de spălat” pe care o numeau „vâltoare” și unde rufele, covoarele, cuverturile și ce mai puneau acolo, ieșeau lună de curate și cu mirosul acela de apă de la munte. O amintire de neuitat. Sunt tare curios câte asemenea mori de apă mai sunt în funcțiune la ora aceasta?
Numai bine și un weekend minunat, dragă Petru! 🙂
Am văzut la știri cum s-au restaurat unele mori de apă, cu ajutorul unor străini îndrăgostiți de meleagurile noastre și a unor români reveniți în țară. Nicidecum prin interesul statului, care nu e în stare să facă măcar un muzeu dedicat perioadei comuniste și care ar putea atrage mii de turiști, după cum se vede în celelalte state europene. Mii de mulțumiri pentru apreciere și comentariu, dragă Alex!
Zile frumoase și tihnite! 🙂
racoltapetru6 
Nici că se putea o melodie mai potrivită, și mă bucur că ai oferit-o din start. Cu mare mulțămire, dragă prietenă! 🙂
Întotdeauna mi-au plăcut morile de apă, uneori gândindu-mă că spun mai multe poveşti decât morile de vânt. Însă, şi unele şi celelalte, au farmecul lor. Şi, după cum scriam mai devreme, poveştile lor. Unele sunt abia murmurate şi aşteaptă să fie scrise… 🙂
Așa precum bine zici, vântul și apa au farmecul lor în rotirea perpetuă a roții de moară, ce aduce după sine miracolul transformării și cel al poveștilor care se nasc în urma lor. Povești care ajută la menținerea tradiției în unele zone din țară, cât o fi ea de firavă în aceste vremuri schimbătoare. 🙂
Cum zice și Cristian, morile de apă au povești. Am avut prilejul să le văd cu ochii mei și sunt chiar așa… minunate
Mi-au rămas și mie în memorie cele câteva mori de apă văzute din afară. Păcat că nu am avut ocazia să cunosc mai multe, cum ar fi procesul concret de măcinare și dispozitivele din acele vremuri.
Faine si pline de nostalgie , morile tale , draga Petru ! Am vrut sa-ti pun si eu Roata morii se nvarteste cu Mirabela, da mi-a luat-o inainte Zaraza…
O zi faina !
Probabil că mai există câteva mori de acest fel în Maramureș, dar, în Seini, toată lumea merge la moara electrică de pe strada unde am copilărit eu. Nici măcar nu ți-ai da seama ce este, dacă nu ar fi o pancartă la poartă, plus oamenii care cunosc locația și te îndrumă.
Salutări prietenești!
Aceasi situatie este si pe la noi prin Mures….S-apoi morile de apa iti cereau rabdare, oamenii socializau ,ca timp era…in plus langa fiecare moara de apa era cate o carciuma unde socializarea era si mai puternica. Nu era atata graba precum astazi ,..
Şi eu am văzut pe viu, nu la muzeu, şi le consider nepreţuite acum.
Mă bucur pentru tine și sper să mai ai ocazii de acest fel, Potecuță! Plus niște poze, ca dovadă. 🙂
Citind comentariile anterioare realizez de ce îmi plac atât de mult morile. Intr-adevăr, au povesti!
Ne plac poveștile cu iz de lemn învechit și apa care-i dă mișcare, iar imaginile ne întețesc această nostalgie neostoită. De aici ne vin și poveștile cele mai dulci.
Dacă nu aş avea această plăcere, aş fi un om tare urât.
În drumețiile mele am avut ocazia sa le vad mori de apa natural, dar chiar asa, câte povesti nu au fost depanate în jurul lor de oameni, draga Petru??? 🤔Noapte bună!!! 🌔🌔🌔
Încă ne putem înfrupta din amintirile unor astfel de mori, chiar dacă unii dintre noi le vedem numai în poze sau la muzeu. Ferice de tine că ai avut ocazia să le admiri îndeaproape!
Gânduri bune și sentimente călduroase, dragă Mica! 🙂
Foarte frumoase ,ne aducem aminte de vremurile copilariei! O seara minunata iti doresc!:)
Sunt sigur că te poți întoarce în copilărie, dacă vei întâlni una dintre morile de apă ce se mai găsesc și prin zona ta. Îți doresc să ai noroc, dragă Gabi! 🙂
Forte frumoase, am fost mereu fascinata de morile de apa, de caderea apei care pentru mine este adevarata terapie ! 😉
Căderile de apă sunt întotdeauna fascinante, mai ales când angrenează o roată mare de lemn și produce energia atât de benefică omului. E, într-adevăr, o mare plăcere să privești! 🙂
Asa este !
O zi senina!
Minunate imaginile cu morile, parca se traia mai bine inainte cu atata naturalete si simplitate, acum e infernul pe pamant ❤
O mica urare ca e zi de sarbatoare, ❤
Pe vremurile acelea, eram mai puțini, mai liniștiți și fără atâtea ambiții de afirmare. Astăzi, se vrea bunăstarea imediată, în ciuda și dauna celor din jur. Cum ar fi, să dispară moara de apă (capra) a vecinului, dacă nu-mi aduce mie beneficiu! 😦
Săru-mâna pentru vizită și urare, Anda! Alături de gândurile mele cele mai bune! ❤
Nene Petre , voi tine cont de AVERTISMENTUL dumitale si voi bea doar vin caci , daca mori de apa…prefer sa mor vesel cel putin !!! 😀 😀 😀 Respect si multumesc pentru atentionare 😉 !
E bună gluma, nea Marian! Îți doresc să poți bea atât vin cât îți dorești și să îți vină apă la moara dumitale în fiecare zi. Și eu îți mulțumesc pentru zâmbetul provocat! 🙂
Frumoase morile de apa si imi aduce aminte de copilaria mea
O zi de sarbatoare binecuvantata sa ai Petru
Sunt convins că ai avut o copilărie frumoasă, din moment ce te-ai delectat cu imaginea unor astfel de mori. Asta a avut o influență benefică și asupra sufletului tău minunat.
Seară frumoasă și o noapte cu vise plăcute, Anușka! 🙂
Da Petru amavut o copilarie frumoasa ,insa m-am casatorit de mica la 17 ani si dupa 5 ani mi-a murit primul sot fiind bolnav ,apoi dupa 2 ani m-am recasatorit cu actualul boss 🙂
Trebuia sa mai copilaresc 🙂
Îmi pare rău pentru încercările grele prin care ai trecut, dar te felicit că ai reușit să le învingi!
In orice sat moara era o alcătuire misterioasă. Era mai mult decat o masinărie: era o institutie!
Toate cele bune!
Bine zis că „era”. Astăzi se admiră mall-urile, locuri de referință și de omorâre a timpului liber.
Salutări matinale, dar călduroase!
thanks a lot sir for liked my blog
With the greatest pleasure.
Buna dimineata! Tuturor
Sa ai un sfarsit de saptamana implinit draga Petru si o cafeluta te servesc !
Bună dimineața și bună să-ți fie toată ziua asta de vineri, Anușka!
Săru-mâna pentru cafeluța miraculoasă și vizita atât de frumoasă!
Să auzim numai de bine! 🙂
Buna dimineata! La toata lumea 🙂
Un weekend minunat sa aveti!
Draga Petru ti-am adus o cafeluta si o zi de toamna calduroasa iti doresc!
Bună dimineața, cu mulțumiri pentru cafeluța caldă și vizita luminată de urările generoase, Anușka!
Se anunță vreme bună prin Maramureș, cu temperaturi normale, asemănătoare cu prognoza pentru capitală. Voie bună și multă energie îți transmit de la mine! 🙂
Ce postare faină! Morile de apă sunt construcții extraordinare. Geniul practic al românului a valorizat energia naturală a apei pentru nevoile lui curente, așa cum erau ele în acele vremuri. Țin minte că în copilărie am intrat cu părinții mei întră-o asemenea moară, la Rucăr, în Argeș și am fost fascinat de ceea ce făcea puterea apei. Plus faptul că afară era și un fel de spălătorie/„mașină de spălat” pe care o numeau „vâltoare” și unde rufele, covoarele, cuverturile și ce mai puneau acolo, ieșeau lună de curate și cu mirosul acela de apă de la munte. O amintire de neuitat. Sunt tare curios câte asemenea mori de apă mai sunt în funcțiune la ora aceasta?
Numai bine și un weekend minunat, dragă Petru! 🙂
Am văzut la știri cum s-au restaurat unele mori de apă, cu ajutorul unor străini îndrăgostiți de meleagurile noastre și a unor români reveniți în țară. Nicidecum prin interesul statului, care nu e în stare să facă măcar un muzeu dedicat perioadei comuniste și care ar putea atrage mii de turiști, după cum se vede în celelalte state europene. Mii de mulțumiri pentru apreciere și comentariu, dragă Alex!
Zile frumoase și tihnite! 🙂