Expresia de pe chipul fetei nu era de natură să-l încurajeze deloc pe tânărul atât de încrezător în el. De unde se așteptase la încântare și cuvinte de uimire, avea de văzut niște ochi temători și expresii de dezaprobare. Degeaba încerca să o înveselească și să o atragă pe canapeaua ce i se părea atât de îmbietoare, Felicia se desprindea mereu din brațele lui și își retrăgea gâtul de sub sărutările insistente.
– Zău așa, măi Simi, da’ ce-ai crezut când m-ai invitat în autobuzul ăsta înfiorător?, îi reproșa tânăra în timp ce-i tempera asaltul drăgăstos.
– Păi nu-ți dai seama? Aici ne putem face de cap fără să ne vadă nimeni. E o noapte ploioasă și toată lumea stă în case luminate, în timp ce noi suntem împreună, avem un culcuș și un acoperiș deasupra capului, ba chiar și o lanternă cu care să-ți admir frumusețea ochilor, râse băiatul orbind-o cu fasciculul puternic.
– Nu vreau să-mi fac de cap într-un loc ca ăsta, rosti înciudată Felicia. Aici au murit oameni și nici nu se cuvenea să intrăm.
– Aaaa, vorbești despre Dani-haiducul, răspunse cu lehamite Simi. Morții cu morții, vii cu vii. S-a dus dintre noi, dar autobuzul a rămas și nici măcar nu era încuiat ca lumea. Precis ne aștepta pe noi, mai glumi tânărul, încercând zadarnic să o înlănțuie pe fata de lângă el.
– Nu-i chiar așa, îi replică ea, în timp ce-i luă lanterna din mână și apoi proiectă lumina pe obiectele din jur. O fi murit el, dar se spune că iubita lui, Letiția, bântuie prin aceste locuri și apără acest autobuz.
– Du-te că glumești!, se burzului tânărul aruncându-se pe canapea. Doar nu crezi în stafii!?
– Tu nu ai crede, după cele întâmplate? Cum crezi că a murit nea Marcel, zilele trecute?
– O fi avut un infarct sau i-a plesnit o venă în cap, de unde să știu eu.
– Ei bine, eu știu, că i-am văzut capul lovit, imediat după ce l-au găsit mort pe vasul de la WC. Iar scaunul fusese furat din autobuzul ăsta, după ce l-a scos din buruieni, împreună cu nea Grigor. Marcel tocmai își ridicase camera de baie și i-a făcut cu ochiul acel vas sofisticat, dar Grigor nu a vrut să descompleteze dotările autobuzului. Vecinul a venit, tot așa, noaptea, l-a desfăcut de aici și apoi l-a montat în baia lui. Poliția crede că s-a lovit, a doua zi, în cădere, dar mulți spun că cineva l-a lovit cu un obiect dur în cap. Și se gândesc la Letiția.
– Povești de babe speriate, o luă peste picior Simi. Femeia aia e moartă și îngropată.
– Așa zici tu și cei care vor să mușamalizeze cazul. Dar iubirea arzătoare nu moare niciodată și se răzbună pe cei care îi pun capăt sau o persiflează. Dani a fost un fel de Casanova, până a întâlnit-o pe Letiția. Călătorea prin țară cu acest autobuz și făcea cuceriri în fiecare oraș, până a ajuns în Sighet. Acolo s-a întâlnit cu iubirea vieții lui, doar că tatăl Letiției era șeful poliției municipale și nici nu voia să audă de această relație. De aceea s-au hotărât să fugă, să se căsătorească pe ascuns și să-și trăiască viața într-o continuă călătorie prin lume. Îți dai seama cât de tare s-a înfuriat tatăl polițist, după care a pus pe urmele lor zeci de echipaje din județ, cu recomandarea neoficială de a-l împușca pe obraznicul june. Aici l-au încolțit și l-au somat să se predea, iar Letiția l-a sfătuit să lase pistolul și să iasă afară cu mâinile sus. S-au sărutat îndelung și ea a promis să-și îmbuneze tatăl și să-l scoată din pușcărie. Numai că, la ieșirea pe ușa autobuzului, zeci de gloanțe s-au abătut asupra lui, ciuruindu-l fără milă. Letiția a ieșit ca o nebună să-l îmbrățișeze și să-i simtă încă o dată buzele fierbinți, după care și-a dus pistolul la tâmplă și s-a împușcat sub ochii îngroziți ai polițiștilor. A fost o scenă terifiantă, despre care nu vorbește raportul oamenilor legii, ci doar șoaptele celor care au văzut și auzit adevărul.
Tăcerea și-a dat mâna cu întunericul o bună bucată de vreme. Tânărul Simi părea afectat de povestea fetei și își căuta cuvintele potrivite pentru a întrerupe fiorii ce-i încercau pe amândoi. Zise, într-un târziu, după ce se ridică în picioare și deschise sertarele unei noptiere:
– Varianta asta nu am auzit-o, dar pare mai impresionantă decât cea pe care o știam eu… Dar ia uite ce-mi văd ochii aici!…
Băiatul, curios și plin de inițiativă, desprinsese cu ingeniozitate fundul unui sertar, de unde căzu o fotografie. La lumina lanternei se putea vedea chipul unei tinere foarte frumoase, cu ochi de zeiță și păr de zână. Felicia se grăbi să o admire și ea, după care exclamă:
– Asta trebuie să fie Letiția! Pune-o la loc și hai să mergem!
– Nici nu mă gândesc, eu am găsit-o, deci a mea va rămâne. O să-i fac o ramă și o pun la capul patului, să visez frumos nopțile.
racoltapetru6 
Lucrurile se complică!! 🙂
@zaraza26 Mai are mult pana la…complicare , asta-i doar inceputul !
Nu-i bai, că avem tot timpul să le rezolvăm. 😉
Ne-ai adus cadou o continuare şi îţi mulţumesc pentru asta! Tac şi aştept povestea să se scrie.
Și eu îți mulțumesc pentru răbdare și perseverență, Potecuță!
PE de o parte nerăbdarea sa întorci pagina înseamnă că lectură e captivantă pe de altă întoarcerea asta a paginii asa rar ma termină!😉
Acestea sunt riscurile apariției săptămânale a câte unui fragment. Pe de o parte, întreruperea repetată a lecturii, dar pe de alta, binecuvântarea celor care n-au timpul sau răbdarea să le parcurgă în fiecare zi. 😉
Mă bucură continuarea şi cred în ea, aşa după cum am mai spus… Reflectoarele sunt aprinse, personajele îşi rostesc replicile natural. Citit cu aceeaşi plăcere ca de fiecare dată. Spor pe mai departe, Petru! 🙂
Și eu sunt bucuros că apreciezi narațiunea mea și, în plus, îmi dau de fiecare dată câte un imbold care mă face să merg cu mai mare curaj mai departe. Recunoștință și aceleași urări sincere, Cristian! 🙂
Deci scrierea e episodică. Texte oarecum independente. Îmi place. Sper să nu-și găsească sfârșitul și băiatul. În definitiv nu e decât o poză.
Într-adevăr, textele se pot citi și separat, dar sunt și câteva piese care le leagă, precum ar fi autobuzul, cea mai importantă dintre ele.
Da. E o baza comuna și importanta. Mă refeream ca era vorba de alte personaje. E foarte bine închegat textul. Bravo.
Mulțumesc din suflet, dragă prietenă și colegă! 🙂
Aoileu ,abi astept sa vad ce se mai intampla ,iar ne-ai adus enigma 🙂
@anuska Unde ai vazut dumneata … enigma ? Deocamdata , nea Petre isi pregateste terenul , pana la enigma…mai are multe episoade de scornicit .
Cred ca nu ai inteles ,eu m-am referit ca este inca o povestire in care enigma ei este in floare ,eu am citit multe carti din colectia enigma ,poate si tu ai citit ,asa ca inca este o enigma ca nu stim ce va fi 🙂
Fără enigme, poveștile ar fi fade și nu l-ar mai interesa nici măcar pe autor. 🙂
@anuska Ca-ntotdeauna ironica stimata prietena ! Respect pentru dumneata iar pentru boss-ul dumitale : RESPECT DEOSEBIT !
E ca epava de la Costineşti. Tot e bine că acţiunea se petrece în fundul ogrăzii noastre. Am să te urmăresc pentru că-mi place cum o scrii, dar dacă scoţi balauri şi brontozauri, aci te las. Mno, dă-i ‘nainte cu curaj, dar te rog să tii cont de spaimele mele. O seară minunată!
De data asta e o poveste realistă, așa că nu am de unde să scot creaturi fantastice, dar o viperă mică se mai poate găsi în orice ogradă… sau chiar în casa omului. 😉
Toate cele bune și frumoase, Crinuță!
Nene Petre , fa-ma s a inteleg : este vorba despre un autobuz normal dar modificat , sau despre o rulota ? Si-n plus de asta , Dani sau cum al cheama , era doar sofer { angajat cu carte de munca la … RATA } sau propietarul utilajului respectiv ? Nu de alta dar in calitate de sofer pe autobuz …ai era greu sa calatoreasca prin tara pe unde-i venea lui pe chelie . Avea un traseu obligatoriu…chiar angajat la RATA fiind . Daca este vorba despre o rulota , atunci tine figura cu traseul facut dupa ureche si merge treaba cu vasul ala pe care-au vrut unii sa-l foloseasca la ei acasa drept vas de WC , plus chestia cu noptiera altminteri , NU . Iar Felicia , cat d e morbida poate fi o femeie incat , gasind pe aiurea in drum o fotografie a altei femei , sa-si doreasca zor nevoie sa puna chipul aleia in rama si sa si-o mai si aseze la capul patului ? Sa viseze frumos noptile…ce sa viseze , o moarta ? Nu cred asa ceva , nu este de crezut fara suparare ! Si bine ca-mi adusei aminte la timp : cat d e proasta sa fi fost aia incat sa-l urmeze p’ala { Simi zici ca-l cheama , asta vine de la Simion sau…Simirad ? } , in acel autobuz vechi , ruginit , ciuruit de gloantele militienilor plus duhoarea d e rigoare { au murit oameni acolo totusi } , stiind precis de ce-o duce ala acolo ?? Pai nu-i era mai bine pe izlaz la umbra unui tei , chiar daca nu era teiul lui Eminescu ? Nene Petre , iertaciune-ti cer umil daca iti par a fi un chitzibushar , un tip care cauta nod in papura insa…mi-am spus parerea si-am fost sincer . La fel voi proceda si la urmatoarele “fascicole ” deci , iertare-ti cer in avans . Respect deosebit si vorba alora de la Securitate : “SCRIE DAR…AI GRIJE CE SCRI ” !
Dacă erai puțintel mai atent la lectură, nea Marian, vedeai din primul episod că autobuzul a fost cumpărat de Dani cu ultimii lui bani, iar de la sfârșitul celui de-al doilea, că băiatul e cel care și-a însușit fotografia Letiției. Ceea ce nu-i deloc de mirare. Simi vine într-adevăr de la Simion, dar oamenii, mai ales tinerii, au obiceiul să prescurteze numele.
Desigur că nu-mi stă în caracter să mă supere comentariile, ba chiar îți transmit cele mai benefice urări din Seiniul maramureșean!
Mea culpa onorate prieten, ASA MAI MERGE ! SANATATE MAXIMA ITI TRANSMIT DIN BUCURESTIUL CU…PREA MULTI NEMULTUMITI DE GUVERNAREA PSD { asta spre deosebire de dumneavoastra Seini-enii } , si… ASTEPT URMAREA !
Nea Petre , onorate nordist…iar te deranjez ca , taman ce mi-adusei aminte . Intrebare : ce-nseamna pentru dumneata ” ochi de zeiță și păr de zână. “? Nu de alta dar , s-ar putea sa n-avem aceleasi criterii de evaluare pentru nurii feminini 😎 .
Eu văd ochii de zeiță ca niște sfere hipnotizatoare, iar părul de zână bogat și lung. Cam așa arată și în poveștile cunoscute. 🙂
Vezi c-am facut bine ca te-am intrebat ? La mine-i taman pe dos 😀 😀 😀 : ochii daca se poate sa stea mai mult in jos iar parul , cat mai scurt cu putintza pentru a nu avea surpriza ca vreodata sa rada de chelia mea 😎 !
Ca de fiecare data suspans 😉
Nu spun nimic, astept cuminte in banca de la geam😉
O seara frumoasa! 🍀☕
Suspansul reprezintă unul din condimentele pe care-mi place să le folosesc și îți mulțumesc că l-ai scos în evidență, Ileana! 🙂
Să-ți fie ziua ca o oază benefică!
Ideea cu stafia este … realista. Desi unii vor considera ca e scamatorie, vor citi pentru a deslusi mecanismul…
Succes!
Deocamdată mergem pe mâna celor care cred în stafii și în răzbunări de după moarte. Poate ne lămurim mai bine pe parcurs.
Mii de mulțumiri!
Imi place,am citit cu multa placere cred ca e o poveste interesanta! Felicitari! O seara excelenta iti doresc!:)
O să-mi dau toată silința să nu te dezamăgesc, dragă Gabi! O duminică de cea mai bună calitate îți doresc din tot sufletul! 🙂
Speram sa fie acolo stafia hotului, dar se pare ca e stafia nevestii. Brrr, mai rau, ca se stie ca sunt unele ale dracu si vii d-apoi stafie moarta, ca sa zic asa 🙄.
Si @Marian ca de obicei e Grinch-ul blogurilor si bloggerilor, strica cheful tuturor si ne taie imaginatia. E doar o poveste sa lasam omul sa scrie ce vrea. Nu taiem firul in patru de ce si pe dincolo, ca avea traseu, ca era sofer de ITB, ca mirosea urat autobuzul…
Pana acum niciunuia dintre noi ceilalti pun pariu ca nu i-a pasat de asa ceva.
Urat comportament Marian, asta nu mai e critica, e deja râca şi şicană! Si vorbesc in cunostinta de cauza, ca doar mi-ai bantuit si mie blogul.
Fiecare vede ceea ce-i mai dispus să creadă și apoi să interpreteze. Adevărul curat nu-l vom găsi niciodată, atâta vreme când oamenii trec faptele printr-un filtru subiectiv și le răstălmăcesc după prejudecățile lor.
Buna dimineata! Tuturor
O duminica binecuvantata sa aveti ! ❤
O cafeluta sa iti dea energie draga Petru
Bună dimineața într-o nouă zi de arșiță, Anușka!
Noroc cu cafeaua ta și celelalte arme contra căldurii pe care le-am pregătit pentru a trece cu zâmbetul pe buze și peste încercarea de astăzi. Îți doresc adieri plăcute și multe motive de veselie! 🙂
Salutare în zi de DUMINICĂ, Petru ! 🙂
Nici NU mă GÂNDESC ca Simona HALEP ( 1 WTA) 🙂 🙂 🙂
să rateze victoria în FINALA turneului de categoria ” Premier5 ” de la OHIO, Cincinnati, SUA, după prestația din SEMIFINALA de azi dimineață 01.30 ( la NOI) cu sportiva din Belarus, Aryna Sabalenka , pe care a ÎNVINS-O în două seturi
6-3; 6-4 !!! 🙂 🙂 🙂
Cât despre ” AUTOBUZ ” îi doresc ” VÂNT bun din PUPA ” ! 🙂
Duminica faină, Petru ! 🙂
Hai SIMONA !!! 🙂 🙂 🙂
Alioșa ! 🙂
Salve amicale într-o nouă zi cu speranțe în campioana noastră, Alioșa! 🙂
La felul cum joacă Simona de la o vreme încoace, și eu sunt convins că trebuie să câștige finala turneului. Nu strică, însă, să-i ținem pumnii și să fim alături de ea cu sufletul, ca să preîntâmpinăm orice surpriză neplăcută. 🙂
Adieri răcoroase îți doresc și eu, ca să te poți bucura pe îndelete de tot ce-ți rezervă destinul, Sandule! 🙂
Din NEFERICIRE, Simona a PIERDUT pentru a TREIA oară FINALA de la CINCINNATI ! 😦
” GHINION ” , nu-i așa ? 😦
De multe ori ” DESTINUL ”
merge-n ritm cu GÂNDUL
și NU mai este el stăpânul,
OMULUI ce-și așteaptă rândul…………………….
Sandu.
Am aflat și eu cu tristețe de înfrângere.
Nu trebuie, însă, să facem din asta o tragedie, pentru că Simona nu-i o mașină de jucat, ci un om cu diferite stări sufletești și trupești. În viață pierzi și câștigi, dar principalul e să câștigi mai des decât pierzi. Iar micuța noastră asta face! 🙂
Am citit cu placere, interesantă continuarea nuvelei “Autobuzul”, sper sa nu pățească ceva Simi, păstrând fotografia Letitiei !!! felicitări 👋
Mă bucur că ți-a plăcut continuarea, la fel cum nădăjduiesc să te atragă mai departe. Simi ar trebui pedepsit pentru încălcarea proprietății și însușirea unui lucru care nu-i aparține. 😉
Mi-a placut lectura,ca o pagina citita in librarie,ca sa vad daca merita sa cumpar cartea,,,Merita dar,din pacate,nu imi plac serialele….MULT SUCCES,in continuare…….si inspiratie!!!!!!!!!!!
Recunosc că nici mie nu-mi plac serialele în care trebuie să urmărești fiecare episod pentru a-l înțelege. Poate o să citești povestirea în totalitate, atunci când va fi gata.
Cu mare placere!Astept notificarea.
Tensiunea crește, iar misterul din jurul autobuzului părăsit parcă și mai mult sporește, cu fiecare dezvăluire. Aștept continuarea cu nerăbdare.
Toate cele bune, dragă Petru! 🙂
Sunt încântat că aștepți continuarea și promit că o să vină la timpul potrivit, dragă Alex! Până atunci, să fim sănătoși să să auzim numai de bine! 🙂