”Ce s-a întâmplat cu mine? Am scăpat cu viață sau am ajuns pe lumea cealaltă? Bănuiesc că nu-s în Paradis, dată fiind căldura exagerată și durerea de cap care mă zăpăcește. Ia să văd ce alte traume mă așteaptă dacă mă mișc”. Cu aceste gânduri își revenea din leșin Titus, încercând să-și dea seama unde este și ce daune a suferit. Deși simțea dureri multiple, se bucură să constate că nu avea nimic rupt, cel puțin la brațe și picioare. Făcu un efort să-și deschidă ochii, cu teamă pentru ce ar putea să vadă.
Soarele puternic îl obligă să-și întoarcă privirea spre plaja pe care era prăbușit, nu departe de lacul încă neliniștit. Se uită împrejur și nu-i venea să creadă ochilor. Toată pădurea dispăruse fără urmă, solul fiind pustiu ca un deșert complet arid, format din roci și nisip. Se ciupi insistent, crezând că visează sau chiar a murit și a ajuns în Infern, dar corpul răspundea prompt la toți stimulii externi. Făcu un efort și se ridică în picioare, pentru a privi mai bine priveliștea dezolantă. Hainele atârnau pe el ca niște cârpe pe jumătate ude și impregnate cu nisip. Cercetă malul apei și i se păru că vede ceva în la vreo două sute de metri, așa că se grăbi într-acolo. Se bucură să-l găsească pe Săndel, inconștient la început, dar care-și reveni după ce-l scutură bine. Și prietenul lui era la fel de uluit, deci nu puteau face decât presupuneri.
– A fost Armaghedonul și a ars toată pădurea?, sugeră Titus la nimereală.
– Fugi de-aici! Cum să ardă ditamai pădurea, iar noi să scăpăm cu viață?!, răspunse Săndel, după ce se ridică și privi dezolat în jur. Nu se vede pic de urmă, măcar din scrum. E tare ciudat!
– Parcă n-am mai fi pe lacul Bicaz, îl completă Titus. Nici nu seamănă cu el!
– Parcă n-am mai fi pe Pământ, omule! Poate că nici nu mai suntem.
– Ce vrei să spui? Unde să fim?
– Uită-te întâi la soare: nu ți se pare că e mai mare decât l-ai văzut vreodată?
– O fi o iluzie, după șocul prin care am trecut, încercă Titus să găsească o explicație.
– Cam prea multe ”iluzii” ni se arată deodată. Dragul meu, cred că tocmai am schimbat planeta…, îi spuse grav Săndel, punându-i mâna pe umăr pentru a atenua efectul veștii.
Partenerul său rămase înmărmurit, căutând dovezi mai plauzibile.
– Asta e imposibil, Săndel! În primul rând, planetele nu hoinăresc hai-hui prin Univers. Ele sunt supuse gravitației și fac parte dintr-un sistem solar. Nu știu ce s-a spus prin mass-media, dar cred că era vorba de o cometă sau un asteroid, fără atmosferă și apă, deci fără viață, spuse Titus, mândru de logica sa.
– Universul ăsta poate fi adesea imprevizibil și nu ar fi pentru prima dată când dă peste cap legi sau reguli pe care le credeam de neîncălcat. Îți spun la ce concluzii au ajuns astronomii, în timp ce tu erai rupt de lume. Planeta care venea spre noi cu o viteză foarte mare, pare că a fost proiectată în spațiu de explozia unei Super-Nove. E cu puțin mai mare decât Terra și nu se știe cum de nu a putut fi detectată decât cu patru săptămâni înainte de presupusa coliziune. Se spera, totuși, că va trece tangențial pe lângă noi, fără să producă mari probleme. Părerea mea este că a trecut prin atmosfera Pământului, iar gravitațiile celor două planete s-au intersectat tocmai în locul unde ne aflam noi. În acest fel am fost atrași de planeta străină, odată cu apa din lac și alte viețuitoare, cum ar fi rațele sălbatice pe care le vezi acum în văzduh.
Titus privi curios spre cârdul de rațe, atât de obișnuite pe pământ. Dar tot nu-i venea să creadă:
– Cum poate o planetă să aibă condiții de viață, dacă străbate spații interstelare fără sori, deci fără căldură, atmosferă prielnică și apă?
– E o întrebare bună. Cred că nu numai apă și viețuitoare a luat de pe Pământ, ci și o parte din atmosferă. Nu știm câtă, dar mă tem că nu o să țină mult, nici apa și nici aerul. O să ne vină de hac soarele, de care ne apropiem, sau temperaturile scăzute, dacă ieșim din sistemul nostru solar.
Titus nu mai avea argumente și nici mari speranțe, iar celelalte întrebări pe care și le punea nu-i puteau aduce vreo mângâiere.
– E mare minune că am scăpat cu viață, ba chiar nevătămați, continuă Săndel. Oare numai noi doi suntem norocoșii? Dacă nu mă înșeală privirea, mi se pare că văd ceva acolo, departe, între valuri.
– Unde?, se precipită Titus. Acolo? Poate e Sabina…
– Poate fi oricare dintre pasageri. Chiar sunt mai mulți! Acum îi văd mai bine, sunt agățați de ceva și ne fac semn.
Zicând asta, Săndel își aruncă rapid hainele de pe el și sări în apă. Titus îl urmă în același fel, uitând complet de durerea de cap și perspectiva unui sfârșit iminent.
racoltapetru6 
”Ce s-a întâmplat cu mine? Am scăpat cu viață sau am ajuns pe lumea cealaltă? Bănuiesc că nu-s în Paradis, dată fiind căldura exagerată și durerea de cap care mă zăpăcește. Ia să văd ce alte traume mă așteaptă dacă mă mișc” – acest pasaj m-a cucerit instantaneu. Felicitări pentru frumoasa poveste pe care ați scris-o!
Mă bucur că ți-a plăcut introducerea în cel de-al doilea fragment din povestire și îți mulțumesc frumos pentru generoasa reacție!
Excelent. Multă preţuire, Petru!
Aleasă recunoștință și urări pentru o duminică minunată, George!
Nu aş fi visat să mă plimb azi tocmasi prin univers! Mulţumesc pentru călătorie, Petru!
Cu cea mai mare plăcere, Potecuță! Te mai aștept să continuăm călătoria până la capăt.
Foarte palpitant. Ce sa comentez? Sunt pe jar acum sa nu rămână fără condiții de viata. 😊
Trebuie să găsim o salvare pentru pământenii noștri. 🙂
Faina calatorie!
Dupa amiaza palcuta!
Săru-mâna pentru companie, Ileana!
Toate cele bune și frumoase! 🙂
Mi-a plăcut mult călătoria,ta prin univers.Am călătorit si eu prin universul atemporal 🙂
Mi-a făcut mare plăcere că ne-ai fost alături, Ane! Promit să te readuc de fiecare dată acasă, nevătămată! 🙂
calatoria,* nu! 😦 Multumesc!
Devine din ce în ce mai palpitant! Abia aștept continuarea! Felicitări!
Mii de mulțumiri! Sper să fiu punctual de fiecare dată.
Interesant!
Mulțumesc efervescent!
Cred ca o sa fie foarte interesant calatoria prin univers cu surprize intamplari si bineinteles emotii!Un weekend minunat iti doresc!:)’
De data asta, călătoria nu mai e pe Planeta Paradis, ci mai degrabă pe cea a Iadului. Duminică de toată frumusețea, dragă Gabi! 🙂
Povestea asta este pentru mine. Mare lucru nu stiu despre univers, planete, gravitatii, atemporalitati si alte alea. Eu te cred, nu te contrazic ca tare fain le mai spui. O noapte faina!
Sunt încântat că te lași pe mâna mea în această călătorie. Promit să nu umblu cu vrăjeli, ci doar cu o ficțiune care, în anumite condiții, poate să se transforme în realitate. Zi senină!
O calatorie fascinanta ,felicitari Petru !
O duminica frumoasa !
Asta era și intenția mea, deci mă bucur dacă mi-a reușit începutul călătoriei!
Mare mulțămire pentru cafeaua duminicală, Anușka! 🙂
Felicitãri, Petru, foarte frumoasã noua ta povestire, îmi place subiectul ales si modul cum ai croit intriga!
Am văzut eu, din povestirile tale, că și ție îți place să călătorești prin Univers. 🙂
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase, Suflețel!
Salut Petru ! 🙂
Povestea continuă ,
DEZBINAREA în ROMÂNIA continua
http://aliosapopovici.wordpress.com/2018/01/12/
” TANGENȚIAL ”
îți sugerez să treci pe la mine să VEZI cum am VOTAT la ÎNTREBAREA pusă pe
https://www.dcnews.ro/mihai-tudose-inutul-secuiesc-sondaj-decisiv-pentru-premier_574915.html
dar, și să RĂSPUNZI la ÎNTREBAREA mea pusă la ultimul comentariu !!! 🙂 🙂 🙂
O Duminică frumoasă,
cu ninsoare sănătoasă,
PĂLINCĂ pe masă
și CĂLDURĂ în casă !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa !!! 🙂 🙂 🙂
Mulțumesc frumos pentru cele RECENT postate la MINE ! 🙂
Mai multe, tot ACOLO ! 🙂
PĂREREA MEA 🙂 e la fel ca părerea TA 🙂 🙂
dar și a altuia ………….
https://www.libertatea.ro/stiri/editorial-de-claudiu-saftoiu-tudose-s-spanzurat-de-limba-steagul-secuiesc-2105531
Sandu ! 🙂
Salutare, Alioșa! 🙂
Ai mare dreptate: toată ziua auzim numai de dezbinare, lupte politice, săbii care se ascut și demisii preconizate. Mă mir că mai merge ceva în țara asta, după cât de smintiți îi sunt conducătorii. 😦
Duminică excelentă îți doresc și eu, Sandule! 🙂
Fantastic voiaj matinal pentru mine. Tare mi-a placut, Petru!
Săru-mâna cu mare recunoștință pentru vizită și comentariu, Monik!
Eu știu!
Eu am citit cartea, da păstrez “secretul”, fascinantă călătorie!
Petru, mulțumesc!
La mulți, mulți ani! 😊
Înseamnă că mi-ai pătruns în minte și știi ce o să-mi transmită muza. 🙂
An nou fericit, Maria!
Cu bucurii și sănătate!
☺❤
Am intrat in logica povestii, astept vesti noi.
Să ai bucurii!
Cred că le așteptăm în aceeași măsură. Nădăjduiesc să fie bune și să vină la timp.
O săptămână rodnică!
Spor în continuare, Petru! Povestea merge mai departe… 👍☺😉 Și mă bucur.
Să fie spor pentru amândoi și să vedem cum mai decurge „Călătoria”, Cristian! 🙂
Deocamdată mi-am propus să fiu ceva mai minimalist pe blog, Petru, aşa că las proza pentru (ceva) mai târziu. 🙂 O săptămână excelentă îţi doresc!
Sunt curioasă prin ce peripeţii vor trece protagoniştii poveştii acum că au ajuns pe acea planetă necunoscută, încă! Muza să-ţi fie aproape Petru!
Mult spor la scris şi o seară superbă! ❤ ~~~~
Și eu sunt curios pe unde am să scot cămașa, acum, că i-am proiectat într-un univers imprevizibil. Dar, cum zici tu, Muza poate veni cu soluții.
Toate cele bune și frumoase, Ștefania! ❤
Nu pot spune decat atat, am ramas neclintita cat am citit “Tangential”, interensanta si fascinanta calatoria pe acea planeta, draga Petru !!!😋👍
Mă bucur mult că te-a captivat noua poveste și am să fac tot posibilul să nu-ți pierzi interesul, dragă Mica! Să auzim numai de bine! 🙂
Abia astept continuarea… imi plac la nebunie scenariile astea si imi va fi greu sa astept! 🙂
Așteptarea poate fi mai benefică decât faptul așteptat. Sper să nu fie cazul și de data asta. 😉