Când ai plâns în ploaie
Am vrut să pun zăgaz izvoarelor
Pentru a nu se risipi pe pământ
Apele sfințite de lacrimile tale
Când ai râs în soare
Am vrut să te înconjor cu o seră
Pentru a nu se evapora în eter
Căldura zâmbetelor tale
Când am simțit atingerea ta
Mi-am dorit să nu mor niciodată
Pentru a nu fi risipită în neant
Acea senzație divină
Nu am reușit să fac digul
Nici cupola nu am construit-o
Iar trupul îmi dă semne de plecare
Risipind toate darurile tale
racoltapetru6 
Atât de sensibil și original…
Mă bucur că simți astfel!
Dă fiori poezia. Minunat, sensibil, frumos tare!
Aprecierile tale mă onorează și de această dată, Potecuță.
Foarte frumos, Petru!
Săru-mâna pentru compliment, Svetlana!
❤ 😀
🙂 ❤
Suntem făcuți să dăruim, așa că… 🙂
Ideal ar fi să știm a oferi darurile potrivite, oamenilor potriviți.
Asa se si intampla, dar oamenii nu privesc in directia potrivita. 😉
Imbatranim… dar e foarte important ca in sufletele noastre sa ramanem tineri… de ce… pentru ca un om cu sufletul imbatranit e un om ursuz, cu mofturi si capricii, pe cand un om cu sufletul tanar… chiar daca a imbatranit la exterior… el continua sa se adapteze vietii de zi cu zi si nu e ca o povara pentru ceilalti… si nici viata nu i se pare o povara. O zi frumoasa si rodnica… .
Pretind și eu că sufletul îmi e tânăr, și tocmai de aceea nu se mai înțelege cu trupul. Primul vrea să zboare, în timp ce al doilea îl trage spre pământ. Sufletul ar vrea să iubească precum în tinerețe, în timp ce inima dă rateuri în bătăi. Tot sufletul e cel care ar vrea să fie nemuritor, însă trupul își cere dreptul la reciclare. Mă tem că ultimul va câștiga, trăgându-l după el și pe celălalt. 😉
Să auzim, cât mai mult timp, de bine!
Se vor desparti intr-un final… care sper sa fie cat mai departe si neaparat dupa multe lucruri frumoase si impliniri! ❤ Unul va zbura unde ii e locul, celalalt va reveni de unde a plecat. Amandoua vor reveni acasa.
Să te audă Dumnezeu, sau oricine e responsabil cu acest aranjament. 🙂
Un demers delicat, accentuez prima strofă cu mare bucurie şi subscriu acestor trăiri pe care le-ai împărțit, literar, cu noi… Gânduri bune, Petru! 😊
Mă bucură mult cuvintele tale, Cristian! Tocmai pentru că ești un exemplu ce mă mobilizează, îndeosebi când vine vorba de versuri. O zi cu adieri răcoroase din părțile mele, măcar virtual! 🙂
Regrete or fi, dar răzbate atâta grijă, sensibilitate și iubire din versurile tale, încât nu pot decât să spun: ”Frumos!” 🙂
Iar eu mă simt tare flatat de cuvintele tale frumoase, pentru care îți mulțumesc din suflet! 🙂
Sensibile versuri, cu toate trairile (plans, ras, atingeri) si mai ales iubire !!! Frumos ar fi ca, toate aceste trairi sa le pastram, si sa nu ne gandim sa le risipim !!! 🙂 O seara racoroasa iti doresc draga Petru !!! 🙂
Poate că aceste daruri rămân întipărite undeva, într-o eventuală reîncarnare, ajutându-ne să fim mai iubitori și mai chibzuiți. Poate că nimic nu se pierde… 🙂
A fost o seară încinsă, dar azi mă bucur de nori și sper la ploi. Răcorire pe care ți-o doresc și ție, dragă Mica! 🙂
Esti nebun ?????????????? EXCEPTIONALA PRIETENE !!!!!!!!!!!! O astfel de declaratie d e iubire n-am vazut nici la Eminescu si…nici macar la concitadinul meu Cristian Lisandru 😉 , iar daca nici ala nu-si iubeste ” sufletul pereche” si nu-i face suficiente declaratii de dragoste atunci …. CINE !?! Teoretic cel putin , intr-o lume perfecta , ar trebui sa ai la picioare…2000 de femei si nu 72 cum le promite Mahomed muslimilor sai 😀 😀 😀 ! Mi-a placut , te invidiez { pentru talent dar mai ales pentru alea 2000 de femei sau …. macar alea 72 😉 } iar asta spune totul , respect onorate nordist !
O femeie bună face mai mult decât 2000 de femei, nea Marian! E drept că n-am avut șansa să trăiesc alături de ea, dar sunt convins că există sau a existat. Altfel nu aș fi visat toată viața la ea. 😉
Mulțumesc mult pentru aprecieri, deși nu cred că e potrivită vreo comparație cu alți poeți. Eu sunt doar un novice care mai are mult de învățat în ceea ce privește poezia.
Petrică, bătrâneţea este haina cu care îmbrăcăm zilnic tinereţea din noi. Stai luniştit, nu ai risipit nimic! Foarte frumoase versuri. O seară faină.
Că bine zici tu despre bătrânețe, Crina! Iar dacă stau bine și mă gândesc, darurile au avut și vor avea un efect neîntrerupt asupra sufletului. Mii de mulțumiri și gânduri alese!
Ce bătrân frumos și luminos… ce e tinerețea, când anii te-au înțelepțit, îmblânzindu-te ?
@Oana …vezi de treaba fatao , ce crezi ca nu si-ar dori ca , in locul intelepciunii si ” blandetii ” sa fie iarasi TANAR si …SALBATIC 😉 !? Facem un pariu pe chestia asta ?
Nu fac pariu, știu ce-ar prefera….ce-am prefera cu toții. Dar nici înțelepciunea și blândețea nu-s de lepădat. Mai rău e când n-ai nimic din toate astea… nici blândețe, nici înțelepciune, nici minte, nici suflet. Nu e cazul lui Petru, desigur.
🙂
M-oi fi simțit ceva mai bătrân când am așternut versurile, dar apoi a intervenit sufletul și mi-a redat iar tinerețea. 🙂
Deh, sufletul aista… 🙂
Ai păstrat, în schimb, puterea de a da tinerețe și frumusețe cuvintelor…
Așa e bine să facem cu toții, să ne molipsim cu tinerețe spirituală, unii pe alții. 🙂
Ar fi si mai frumos ca frumosul sa fie mereu frumos, insa…
Mi-a placut poezia, sensibila, cuvinte frumos asezate, asa cum le sta mai bine si mai frumos!
Inima nu are varsta!
O seara frumoasa!
Conceptul de inimă nu ar trebui să aibă vârstă, la fel ca sufletul. Dar, inevitabil, tot ceea ce-i palpabil, devine și perisabil.
Alese mulțumiri pentru aprecieri, precum și urări din cele mai eficiente, Ileana!
Darurile pe care le primim astfel, le ducem cu noi. Nimic nu se pierde, totul se transforma, nu-i asa? Din fericire!
Ganduri bune!
Exact așa am zis și eu într-un comentariu de mai sus! Păcat doar că suntem cam temători de transformări. 😉
Să auzim de bine!
Cata sensibilitate si tandrete cuprind aceste versuri minunate!Tare frumos! O seara superba iti doresc cu multe bucurii!:)
Nu pot decât să deduc că ai un suflet sensibil, care vibrează ușor la stimuli de același gen. Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă și îți doresc să ai parte de multă iubire, dragă Gabi! 🙂
Ți-ai răscolit trăirea-n vers,
Culegând parc-un univers
De dor cules, mergând alene
Mai printre ani, printre dileme.
Și-ai încercat să construiești
O lume nouă, ca-n povești,
Pentru aleasa-ți minunată,
Sub cer senin, fără de pată.
Pe-aleasa mea nu mi-a fost dat
Să o cunosc cât am umblat,
Dar poate-o să ne căutăm
Dacă o să ne reîncarnăm.
Felicitări Petru ! 🙂
De unde se vede că ești o persoană multitalentată ! 🙂
EPIGRAME foare bune,
POVESTIRI minunate,
POEZII răscolitoare ,
ce urmează frățioare ??? 🙂 🙂 🙂
Baftă în continuare ! 🙂
Aliosa 🙂
Ei aș, Alioșa! 🙂 Mă faci să roșesc în mijlocul verii! 😉
Încerc și eu câte ceva, doar din plăcere și fără pretenții literare. 🙂
Oricum, mă simt flatat și recunoscător pentru catrenul tău. 🙂
Să fii mereu inspirat și cu mult spor în toate, Sandule! 🙂
Minunata poezia plina si daruita cu sensibilitatea inimii tale. Eu stiu ca inima nu imbatraneste doar ca trebuie sa o folosim cat putem de mult pentru : a-L iubi pe Dumnezeu, a imprastia bunatate, a fi ingaduitori, curajosi si desigur sensibili cum esti tu. ❤
Credința e ceea ce ne face oameni, iar inima se spune că e sălașul ei. Așadar, trebuie să recunosc că speranțele sunt inerente, atunci când ne gândim cu sânge rece. Doar că, în iubire, sângele cam clocotește, iar logica lasă de dorit.
Mii de mulțumiri, dragă prietenă! 🙂
SUPEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEERB ! Petru 🙂
Mă înclin cu recunoștință pentru compliment, Anușka! 🙂
Chiar ca da fiori. Ai un stil de a scrie versuri pe care nu l-am mai intalnit. Adica ma capteaza atat de tare incat o citesc de vreo 5 ori (nu fac de obicei asa la versuri). Sa stii ca ai un maaaaaare mare like din partea mea. MARE!!
Sunt deosebit de flatat după cuvintele tale, Mami! Se vede că ești o ființă sensibilă și mă bucur mult dacă ai găsit o rezonanță în versurile mele! Săru-mâna cu mulțumiri! 🙂
Poate una din acele poezii cardinale, definitorii pentru cineva. E perfectă, meștere.
Mă simt onorat, maestre!
“Când ai plâns în ploaie ” !
Cum reușești?
Eu nu știu, dar nu-i bai, aici este locul unde am citit cuvinte care curg în versuri minunate!
Mă bucur mult dacă am găsit cuvintele potrivite, Maria! Mulțumiri și recunoștință pentru frumoasele aprecieri! 🙂
Petru, eu îți mulțumesc!
😊