Suferința, tristețea
Flori bacoviene
Cu petale aurii.
Să fii fericit, Petru!
Mulțumiri pentru dialogul atât de plăcut, cu alese urări de bine și frumos! 🙂
Scurt , cuprinzator si in rime ..foarte bine spus , draga Petru ! Vorba ‘ceia: Fii atent al cui sfat îl primești pentru că s-ar putea să trăiești ca cei care îți dau sfaturi !
O zi minunata de primavara ! 🙂
S-a nimerit ca ieri să fie ziua poeziei, iar eu nu am aflat decât azi. Poate primeam și eu o cafea gratuită, dacă găseam cafeneau unde se putea plăti în versuri. 😉 Soare plăcut, pe cer și în suflet, dragă prietene. 🙂
Așa este 😦 Am și eu doi canari și doi peruși și mi-e așa de milă de ei de la o vreme.. Oricâtă mâncare, oricât de des e schimbată apa, oricât de mult i-aș ține în curte acum la soare…
N-am înțeles niciodată plăcerea unor oameni de a ține păsări în colivii, fie ele şi aurite. Însă iată ce rezultat literar delicat şi ce îndemn la meditație. Bravo, Petru! 👍
Probabil că unii oameni se simt prizonieri în propria casă, și atunci își caută un coleg de celulă. Mii de mulțumiri și tot atâtea gânduri bune, Cristian! 🙂
Am inteles Petru ,al meu zboara prin casa ,este liber nu il tin inchis 🙂
Seara buna Petru 🙂
M-am trezit meditand, gandindu-ma ca in timp am tinut prizonieri un sticlete, un canar, un papagal cumpart de noi, si un alt papagal care a intrat singur la noi in casa !!! Numai papagalii erau liberi prin casa, si erau pe langa noi la masa, la televizor ne jucam cu ei, in final au zburat cu totii pe geam !!! Toate pasarile erau bucuria copiilor, acum ma gandesc ca am fost egoisti !!! Oare asa sa ma gandesc draga Petru ??? O seara placuta !!!
Canarii și papagalii trăiesc chiar mai mult în captivitate, dar nu știu cât de fericiți sunt. În schimb, sticletele nu rezistă mult, ci moare de dorul libertății. Când eram copii fără minte, fratele meu captura sticleți și guguștiuci, neștiind că-i condamna la moarte, mai ales pe cei din urmă. Tu fii liniștită și ai grijă de păsărele, dragă Mica. Oricum, s-au obișnuit cu voi. O zi de toată frumusețea! 🙂
Trist !
Imi aduc aminte, odata am fost in piata, am cumparat doi papagali si le-am dat drumul. Vanzatorul m-a facut nebuna. 😀 Apoi, am primit in dar o pereche de perusi, i-am crescut cu drag.
Noapte linistita ! 🙂
Ce comportare frumoasă și atât de rară, Ileana! Mulți oameni nu acceptă gesturi atât de extreme, dar tocmai ele definesc un suflet deosebit. Bravo ție și să ai parte de aprecierea pe care o meriți! 🙂
Cred că păsările ar accepta orice mocirlă, doar libere să fie. Doar mocirla politică ar evita-o, că le-ar pieri piuitul. 🙂
Cip-cirip de seară bună, Sandule! 🙂
racoltapetru6 
Atunci, pasărea
a dat uşor din aripi
oferindu-ţi zbor.
Și-a dat suflarea
Oferindu-mi zborul lui,
Bietul sticlete.
De fapt, n-a murit
a zburat puţin mai sus
decât orice gând
Poate că zboară
Liber peste pământuri,
Nemuritorul.
Frumosul Sufletul,
Inchis in colivie
Işi trăieşte zborul.
Am crezut mereu
Că el cântă fericit,
Deși suferea.
Suferința, tristețea
Flori bacoviene
Cu petale aurii.
Să fii fericit, Petru!
Mulțumiri pentru dialogul atât de plăcut, cu alese urări de bine și frumos! 🙂
Scurt , cuprinzator si in rime ..foarte bine spus , draga Petru ! Vorba ‘ceia: Fii atent al cui sfat îl primești pentru că s-ar putea să trăiești ca cei care îți dau sfaturi !
O zi minunata de primavara ! 🙂
S-a nimerit ca ieri să fie ziua poeziei, iar eu nu am aflat decât azi. Poate primeam și eu o cafea gratuită, dacă găseam cafeneau unde se putea plăti în versuri. 😉 Soare plăcut, pe cer și în suflet, dragă prietene. 🙂
Câtă emoție ai transmis, uneori mi se pare că suntem foarte egoiști cu aceste ființe…
Ne putem închipui orice, dar nu știm ce simt cu adevărat aceste păsărele.
Așa este 😦 Am și eu doi canari și doi peruși și mi-e așa de milă de ei de la o vreme.. Oricâtă mâncare, oricât de des e schimbată apa, oricât de mult i-aș ține în curte acum la soare…
Superb, d-le Petru. Poți să te faci japonez.
E prea târziu să-mi schimb cetățenia. O duc pe românește până la capăt.
N-am înțeles niciodată plăcerea unor oameni de a ține păsări în colivii, fie ele şi aurite. Însă iată ce rezultat literar delicat şi ce îndemn la meditație. Bravo, Petru! 👍
Probabil că unii oameni se simt prizonieri în propria casă, și atunci își caută un coleg de celulă. Mii de mulțumiri și tot atâtea gânduri bune, Cristian! 🙂
Si eu ce fac cu papagalul meu ,sa-i dau drumul ❓
O seara linistita !
Cred că sunt unele specii cale suportă mai ușor captivitatea, dar am auzit că sticletele nu e unul dintre ele. Toate cele bune, Anușka! 🙂
Am inteles Petru ,al meu zboara prin casa ,este liber nu il tin inchis 🙂
Seara buna Petru 🙂
M-am trezit meditand, gandindu-ma ca in timp am tinut prizonieri un sticlete, un canar, un papagal cumpart de noi, si un alt papagal care a intrat singur la noi in casa !!! Numai papagalii erau liberi prin casa, si erau pe langa noi la masa, la televizor ne jucam cu ei, in final au zburat cu totii pe geam !!! Toate pasarile erau bucuria copiilor, acum ma gandesc ca am fost egoisti !!! Oare asa sa ma gandesc draga Petru ??? O seara placuta !!!
Canarii și papagalii trăiesc chiar mai mult în captivitate, dar nu știu cât de fericiți sunt. În schimb, sticletele nu rezistă mult, ci moare de dorul libertății. Când eram copii fără minte, fratele meu captura sticleți și guguștiuci, neștiind că-i condamna la moarte, mai ales pe cei din urmă. Tu fii liniștită și ai grijă de păsărele, dragă Mica. Oricum, s-au obișnuit cu voi. O zi de toată frumusețea! 🙂
Cum sună oare un cânt fără cer, copaci…doar gratii …
Petru, minunate rânduri…
Seară faină! 😊
Săru-mâna cu recunoștință, Maria! Zile senine și înfloritoare! 🙂
Petru, mulțumesc!
Zile faine din Banat !😊
… Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea, ….!O seara minunata iti doresc!
Doar că unii sunt mai liberi decât alții, sau măcar așa se simt. O zi călduroasă și senină, dragă Gabi! 🙂
Nimeni nu a cantat mai frumos despre libertate, decat cel inchis.
Nimic mai adevărat. La fel se nasc și cântecele de iubire.
Trist !
Imi aduc aminte, odata am fost in piata, am cumparat doi papagali si le-am dat drumul. Vanzatorul m-a facut nebuna. 😀 Apoi, am primit in dar o pereche de perusi, i-am crescut cu drag.
Noapte linistita ! 🙂
Ce comportare frumoasă și atât de rară, Ileana! Mulți oameni nu acceptă gesturi atât de extreme, dar tocmai ele definesc un suflet deosebit. Bravo ție și să ai parte de aprecierea pe care o meriți! 🙂
Salut Petru !
Decat AFARA in mocirla ROMANIEI ” lucrului bine facut ” 😦 mai bine intr-o colivie curata ! 🙂
Aliosa .
Cred că păsările ar accepta orice mocirlă, doar libere să fie. Doar mocirla politică ar evita-o, că le-ar pieri piuitul. 🙂
Cip-cirip de seară bună, Sandule! 🙂
Libertatea nu are pret, ai dreptate!
https://www.poemhunter.com/poem/i-know-why-the-caged-bird-sings/
🙂 Mulțumesc!