De aseară, timp de două săptămâni, nu mai sunt singur. Am ocazia să experimentez din nou viața de familie, datorită vizitei nepoatei, nepotului și nepoțelei, Emilia. De aseară, vedeta în jurul căreia gravităm toți trei este o micuță blondă de numai un an și patru luni. Programul fiecăruia dintre noi depinde de orele ei de somn, de orele mesei și de cheful ei joacă. Dar când îi vedem zâmbetul și îi auzim gângurelile, ni se pare că e un sacrificiu prea mic pentru un premiu atât de mare. Mai mult, când folosește cuvinte întregi, cum ar fi MAMI, TATI, PETE sau MIMI, simțim că ni se topește inima. Mimi le spune la toate păpușile pe care le are, inclusiv la cea pe care i-am dăruit-o ieri. „Pete” sunt eu.
A durat doar câteva minute până m-a recunoscut, după vizita de la Paște. Fața i s-a destins din ce în ce mai mult și a început să cerceteze fiecare ungher al apartamentului. A trebuit să ascundem tot ceea ce putea fi periculos: cuțite, scobitori, obiecte mici. Mă uitam la ea cum încerca să danseze după muzica de la TV și nu-mi venea să cred. Era blondă și frumoasă ca o păpușă nemțească. Mă miram, pentru că n-am avut niciun caz de păr blond în familia noastră. Probabil că îl moștenește de la bunica din Austria, ea fiind cu păr de această culoare aurie. Tot de la ea învață și germana, mama Veronica având misiunea s-o învețe românește, așa cum a făcut-o și cu Tati.
La ora aceasta, sunt plecați toți trei în vizită la rude, iar eu profit de ocazie pentru a așterne aceste câteva rânduri. Trebuie să mă adaptez și să renunț la planificări, atâta timp cât sunt unchi în exercițiul funcției. Dacă stau să mă gândesc, e o nimica toată pe lângă calitatea de a fi tătic cu normă întreagă. E nevoie de timp și răbdare, dar și satisfacțiile sunt pe măsură. Știu deja din experiență că atunci când or să mă lase iarăși singur, o să le simt puternic lipsa, până mă voi reacomoda. Dar, deocamdată, sunt și eu familist.
racoltapetru6 
Stii, Petru, ma uit la oameni si ma minunez cat ii poate schimba aparitia unui copil. Un copil ii transforma in caraghiosi pe toti. Vezi ditamai namilele de oameni cum ganguresc impreuna cu un copil si te pufneste rasul. Si… Totusi… E minunat… Un copil si zambetul lui transforma lumea 🙂
Sa-ti traiasca blonduta si sa te bucuri de ea cat este la tine ❤
Mulțumesc! Are grijă Mami de ea! Tati a plecat înapoi, în Graz (n-are zile libere), dar o să vină după ele.
😀
Probabil că și eu aș râde de mine, dacă nu s-ar vedea și motivul pentru care devin caraghios. Dar am o scuză universal valabilă, pe care nimeni nu o poate combate. 🙂
Este exact ca atunci cand vezi pe cineva dansand pe strada sau in masina, dar tu nu auzi muzica :))
Iar in ce transforma copiii un om matur este de nepretuit, chiar daca ii fac de ras :))
” De ai inima si minte …FERI IN LATURI E…DALILA !” Omule …iti doresc s a te bucuri de ea cat mai multi ani si sa fi sigur ca , d aca va sta mai mult in preajma dumitale , vei ajunge IREMEDIABIL , SCLAVUL DORINTELOR EI ! O ” sclavie ” de care ma bucur si eu si , stiind cat d e placuta este …iti doresc aceeasi placere si dumitale 😉 . Nu celorlalti membri ai familiei ci , doar dumitale : ITI VA INFRUMUSETA FIECARE CLIPA A ACESTEI VIETI D E RAHAT !
Sunt sigur că ai dreptate, mai ales dacă o să fie o fată cuminte și inteligentă, așa cum dă semne. S-ar putea, însă, ca nepoată să-și mai dorească un copil, iar atunci atenția și dragostea înclină mai mult spre cel mic, care ne farmecă parcă mai tare cu progresele și ghidușiile lor. Plus că ei nu ne judecă, așa cum o fac de multe ori adolescenții. 😉
Cu aşa minune mică şi blondă zilele nu pot fi altfel decât speciale.
Reacomodarea…pe urmă. Acum doar bucurie să fie.
Firește că așa e. Zi de zi îi descopăr modalități de a o convinge să-și respecte programul de somn și de mâncare. De exemplu, mănâncă mai bine dacă i se pune în față tableta cu cântecele preferate. 🙂
Viata e tare frumoasa cand ai prin preajma un pui de om .Sa petreceti clipe minunate impreuna !
Mulțumesc foarte mult, Floricică! Tu știi foarte bine, că ai avut și ai mereu copii prin preajmă.
Să-ți trăiască nepoțica și să aveți cu toții parte de bucurii împreună!
Mulțămesc apăsat și cu adâncă recunoștință!
Viata-i faina , draga PETE….langa un copilas parca devenim mai buni, mai fericiti, mai tineri, mai sociabili si mai cate stari de bine…sunt convins ca in acest timp o sa-ti incarci la maxim bateriile , draga Petru…Seara draga inimii tale ! 🙂
Atâta vreme cât Emilia e aici, blogul (pe care-l consider un copil virtual) a picat pe locul doi. Prioritate o are ființa vie și mereu surprinzătoare. 🙂 O duminică cu bine, dragă prietene! 🙂
Wow Pwtru ce frumos ai descris,sa-ti traiasca blonduta scumpa ,e ca un ingeras ce iti bucura aceste zile cat va sta cu tine ,imi dau seama cum te simti ,sa fiti sanatosi si sa aveti distractie placuta cu acest ingeras frumos !
O seara placuta sa ai !
Bănuiesc că distracția e mai mult pentru mine, în timp ce mama ei trebuie să se ocupe și de lucrurile mai puțin plăcute. Dar e bine că nu se plânge, fiind deja obișnuită cu ele.
Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, anytza! 🙂
asa-i 🙂
Ce frumos! Ganduri bune pentru blonduta si pentru voi, Petru! Fie-va zilele frumoase si pline de bucurii! ☺☺☺
Mulțumesc efervescent pentru urări și gândurile frumoase, Cristian! Să auzim numai de bine! 🙂
Heheeeiii…ce vizita minunata, Petru! Multa distractie iti doresc! 😊
De acum, vizitele vor fi tot mai minunate, pe măsură ce Emilia crește. Următoare s-ar putea să fie cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Mersi mult, Ana!
Heheeeiiii..inseamnaca te vei costuma in Mos Craciun! 😉
Pupici dulci pentru blondina. PETE :))
Neapărat o să i le dau! 🙂
Cat se poate de frumos ! Sa-ti traiasca nepotica, nepotei si sa te bucuri de ei !
O seara frumoasa alaturi de familie 🙂 !
Ceilalți nepoți și nepoței au crescut parcă dintr-o dată, fără să-i văd prea des, dar pe atunci nu eram atât de solitar. Acum, parcă e cu totul altceva, în cel mai bun sens cu putință.
O zi edenică îți doresc și eu, Ileana! 🙂
Imi place tare mult cum iti zice draga de ea, ma bucuri din tot suflet ca ai pe cei dragi tie alaturi o perioada! Iti doresc sa ai clipe minunate cu Blondina cea frumoasa si un weekend cat mai placut!:)
Având în vedere că și tu ai avut parte de astfel de bucurii, alături de nepoțelele tale – acum mărișoare -, e firesc să înțelegi ce simt și eu în aceste zile. Mulțumesc din suflet pentru urări și îți doresc tot binele din lume, dragă Gabi! 🙂
Bucuria a poposit în casa ta Pete, va rămâne casa goală la plecare, așa că gustă fiecare moment. 😀
Nici nu vreau să mă gândesc atât de departe. Mai bine să trăiesc în prezent, cum bine zici! 🙂
Draga Petru sa ai o duminica binecuvantata langa blonduta ! 🙂
Săru-mâna pentru generozitate, dragă anytza! Zi superbă îți doresc, la rândul meu! 🙂
multumesc Petru
Ce frumooos! Nici noi nu avem blonzi in familie insa Edy e foarte deschis la par. Asa eram si eu cand aveam varsta lui si intre timp am devenit saten inchis. Cred ca e greu pentru tine sa te acomodezi, mai ales ca imi inchipui ca ai un program destul de riguros, iar un copil rastoarna orice farama de liniste din casa si pune mana tocmai pe ce nu vrei. Sigur, cand te obișnuiești, ei trebuie sa plece si apoi iti pare rau ca iar s’a facut liniste :).
Ai descris exact stările prin care trec. Îmi place să-mi planific timpul la minut, orele de muncă (scris), de mâncare, de somn, de divertisment (filme, știri și lectură) ș.a.m.d. M-aș fi supărat dacă ar fi fost oricine altcineva care să-mi dea peste cap programul, dar pe nepoțică nu aș putea. E ceva deosebit, ceva nou, ceva plăcut și provocator. Iar amintirile vor fi numai din acelea frumoase. 🙂
De obicei cei care locuiesc singuri au o rutina bine stabilita. Cănile, paharele, cutitele sunt intr-un mod anume puse, canitele la fel. Cand vin mai multi, incep sa se schimbe locurile. Prosopul nu mai e exact cum il lasi, cutitele pe care tu le puneai cu varful in jos acum sunt in sus si tot asa. Asa e si cu copiii. Linistea cu care esti obisnuit dispare.. dar cand sunt oameni dragi nu poti sa te superi. Te bucuri ca aveti ocazia ca va vedeti si restul raman doar detalii minore
De azi noapte tarziu am citit cu drag, dar nu am mai avut putere sa scriu doua randuri !!
Ce frumos ai povestit momentele petrecute alaturi de” micuta blonda” !!! Sigur iti va fi greu cand vor pleca, uitandu-te lung in urma lor !!! 🙂
Știu că-i foarte adevărat ce spui, pentru că am mai trecut printr-o astfel de despărțire în primăvara. Și totuși, pe măsură ce crește nepoțica, devine tot mai dureroasă plecarea ei. O să mă mângâi cu gândul că o să revină cu ocazia sărbătorilor de iarnă. 🙂
esti norocos…atunci cand ai copii in preajma, te numesti norocos 😉 duminica frumoasa!
Sunt mulțumit cu norocul pe care-l am și mă bucur fără să cârcotesc! 🙂
corect 😉
E nevoie de astfel de momente. Bucură-te de familie că este cel mai drag lucru 🙂
Așa am să și fac, timp de două săptămâni. Acomodare, bucurii, iar apoi reacomodare și nostalgie. Toate au farmecul lor. 🙂
Să îţi trăiască nepoţica blondă şi dansatoare! 😉
Mulțumesc tare frumos pentru urări, Potecuță! 🙂
Unchii pot să fie foarte utili. Un unchi m-a învățat să pescuiesc, altul m-a învățat poker, altul mi-a spus cum apar copiii (că l-am întrebat, nu de alta).
Ai fost binecuvântat cu mai mulți unchi buni și educativi. Eu îmi amintesc că unul singur m-a învățat cum să decorez sticle. Ce-i drept, nici nu-i prea vedeam, fiind școlarizat în internate.
” Micuta BLONDA ”
sper sa NU fie
ca blonda lui Basescu,
cu tricou de IE
si mofturi de Isarescu 🙂 😦
Cred că o să semene mai degrabă cu Claudia Schiffer, din moment ce știe mai bine germana decât româna. Plus educația occidentală. 🙂