Nici nu se putea un prilej mai potrivit pentru o petrecere comună între roni, halani și pământeni, fiecare contribuind cu ce avea mai bun. Omuleții de pe munte veneau cu șiși-ul lor înșelător și multă carne afumată, ronii cu vinul și focurile lor înalte, iar pământenii cu pâine proaspătă și mămăligă făcută la ceaun, cum nu se mai văzuse pe Planeta Paradis. În plus, fiecare neam cânta la instrumentele lui muzicale, adăugând dansuri cu care voiau să impresioneze și întreceri între războinici, din cele mai diferite. Pe toți îi unea voia bună și mândria de a fi contribuit cu ceva special la această uniune.
În centrul acestei sărbători, care se anunța de durată, era întins cortul cel mare al Reginei, iar ea stătea alături de Relu și pământenii lui, Ucu și ceilalți trei comandanți, precum și Țamorul cel nou. Spre seară, focul lor era cel mai semeț, muzicanți de tot soiul îi alintau, în timp ce slujitori din ambele sexe și tabere se străduiau să-i încânte cu bunătăți. Ronii erau bucuroși că Zakala petrece alături de ei, iar halanii fericiți că Marele Șef și-a găsit o pereche atât de nobilă.
Noaptea i-a prins tot alături pe cei doi sărbătoriți, privind la stele, continuând să-și descarce amintirile și să-și mărturisească gândurile, în ciuda vacarmului care-i înconjura. La un moment dat, Zakala a observat brățara pe care o purta Relu și l-a întrebat despre rostul și proveniența ei. Bărbatul i-a satisfăcut curiozitatea și chiar a scos-o pentru a i-o arăta mai bine. Cu un gest surprinzător, Regina s-a ridicat și a zdrobit-o cu piciorul de o piatră.
– Ce înseamnă asta?, strigă Relu, uluit.
– Stai liniștit, e doar o invitație, zise ea zâmbind.
– Cum așa?!
– Trebuie să-ți spun și eu ceva, subiect despre care n-am vrut să-ți vorbesc până acum.
Regina se așeză la loc și îl luă de mână pe pământean.
– A trecut parcă prea mult timp de când am avut și eu o întâlnire cu un trimis al zeilor. I se spunea tot Eiua și era îmbrăcat ca și al tău, ceea ce mă face să cred că era același. L-am implorat să-și arate chipul, pentru că m-am îndrăgostit de vocea lui și eram convinsă că el era Alesul pe care-l așteptam. Nu a cedat, dar mi-a promis că va trimite pe cineva care să mă merite. „Dar cum voi ști eu despre cine-i vorba?”, l-am întrebat înainte de despărțire. „Vei ști, dacă va fi cazul”, m-a asigurat el și a plecat în stele cu pasărea lui fără aripi. Când mi-a povestit Carmen de întâlnirea tragică pe care ai avut-o pe Pământ, mi-am dat seama că pe tine te-a ales Eiua. E timpul să-l chemăm la o nouă întâlnire, în care să ne dea explicații și să ne confirme sprijinul pentru familia pe care o vom întemeia și pentru planeta noastră.
– Pe la noi se i spune Căsnicie, iar cheful din această noapte seamănă cu Nunta ce o precede.
– Îmi plac obiceiurile voastre. Mai povestește-mi, îl rugă Zakala, privindu-l galeș în ochi.
– Conform tradiției pământene, spre dimineață ar trebui să ne retragem și să facem dragoste cu patimă. Prima experiență de acest gen pentru tine și ocazia de a rămâne însărcinată. Aș vrea tare mult să fim părinți!
– Vom fi! Simt asta.
Petrecerea a continuat toată noaptea și mult după răsăritul soarelui, chiar dacă au intervenit unele incidente cauzate de băutura în exces și de orgolii nestăvilite. Zakala și Relu nu mai erau afară, iar cei care nu se culcaseră șușoteau sau zâmbeau cu înțeles despre cele ce se puteau întâmpla în cortul bine păzit. Era încă un semn al păcii și al belșugului la care sperau.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
– Știam eu că vei fi capabil să o schimbi pe Zakala, dinainte de a ne întâlni. Și nu prin acte de eroism, ci prin deciziile înțelepte, prin iubire și sacrificiu. Acestea sunt calitățile care sunt mereu la mare preț, dacă găsești ființa potrivită pentru a le împărtăși.
– Dar ai mințit, Eiua! M-ai asigurat că planeta e nelocuită și nu voi avea probleme mari.
– Eu i-aș zice tactică, nu minciună. Dacă-ți dezvăluiam adevărul, n-ai fi acceptat să vii, Zakala ar fi invadat continentul și exterminat toate celelalte seminții. E drept că era un risc, dar am mers pe intuiția mea. Așa cum ți-am mai spus, noi nu avem dreptul să intervenim direct, însă după această reușită voi fi promovat în funcția de comandant de navă-mamă. E și meritul tău, dar nu-ți voi rămâne dator. Când vei avea nevoie de ceva și îmi va sta în putere, voi fi la dispoziția ta.
– Încă ceva… Cine era bătrânul din grotă? Sau din visul Zakalei?
– Trebuie să le știi pe toate, Relu? Ce mai contează?
– Tu eraaai!!!
– Să aveți mulți copii și să fiți fericiți! Faceți ca, de acum înainte, acest loc să-și merite cu adevărat numele de PLANETA PARADIS!
SFÂRȘIT
racoltapetru6 
Imi plac povestile cu happy end 🙂
Happy-end-ul e bun mereu, mai ales în viață. 🙂
Cu siguranta. Am ajuns sa cred ca se poate cultiva in inima, privind mereu partea buna a paharului 🙂
❤ Asa si este! Pe pamant si chiar pe alte planete 😉 totul se prezinta cu doua fatete, luminos si intunecos. Fiecare alege ce vede. Eu aleg sa vad partea luminoasa, sa hranesc lumina. 🙂
Nu-mi vine să cred că s-a terminat. 🙂
Parcă nici mie. A durat mai bine de un an. 🙂
Ma simt ca fiind la nunta lor!
– Uraaaa!!! Sa traiasca mirii si dati-mi si mie un pahar de şişi, ca astept momentul de cand am aflat de bautura! Acum la sfarsit ar fi cazul sa aflu si eu cum e bautura asta!
…
– O, da… Grozava!! Pfff, toate mi se-nvart in cap! Sirene, zifari, cavane si cate or mai fi pe aici! 🙂
Oare am citit o poveste sau m-am ametit cu un vin de Cotnari??!… Cand o sa ma trezesc o sa aflu! 😆
Felicitari, Petru! Sa o citim si pe hartie! 🙂
Din câte-mi imaginez eu, șiși-ul seamănă cu lichiorul nostru de ouă cu lapte, doar că e mai tare. 😉
Mă bucur mult că ai fost alături de mine tot timpul povestirii și-ți mulțumesc pentru consistentul tău sprijin, dragă prietenă. Sper ca anul viitor să apară și publicarea pe hârtie, mai ales că-mi este cea mai dragă realizare. 🙂
Am auzit de la scriitori ca toate operele le sunt dragi, dar mai ales ultima! Asa ca sa te vad ce raspunzi dupa ce mai scrii ceva. Chiar, ai ceva in plan? Sau e surpriza? 🙂
Chiar nu am nimic în plan, deocamdată. Urmează concursul SuperBlog, care o să mă țină în priză până în decembrie. E nevoie și acolo de timp & imaginație. Contez, ca de obicei, pe sprijinul tău și acolo. 🙂
A, da, am vazut ceva-undeva si ma gandeam cum de n-ai zis nimic. Dar era prea devreme. 🙂 Sper sa tin aproape. Macar in week-end sa intru. Urmeaza sa inceapa lucrul la statia noua. 🙂
Felicitari, Petru, si sa reusesti sa o publici! Iar noua, cititorilor tai, sa ne fie de bine 🙂
Recunoștință profundă pentru susținere, iar dacă va vedea lumina tiparului aș vrea să o împart tuturor prietenilor de pe blog. Cel puțin la fel cum am făcut cu „Revolta din ogradă”. 🙂
Am citit doar cateva episoade, de aceea nu stiu daca se mai potriveste zicala: “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, si Zakala imbatranea la fel? 😀
Au trait fericiti pana… la urmatoarele aventuri. De Petru si noi, cititorii, depinde daca vreodata va fi vreo continuare. Ce e sigur, e sigur ca Petru isi doreste pentru personajele sale o viata la fel de palpitanta ca cea pe care a scris-o! 🙂
E așa cum zice Zaraza (era să scriu Zakala, că seamănă la nume). Depinde de cititorii de pe blog și cei din librării, pentru că ei sunt adevărații critici. Deocamdată, e bine că l-am terminat. 🙂
Trebuie sa asteptam cumatria 🙂
De multe ori, așteptarea e mai dulce decât rezultatul. Sper să nu fie cazul… 😉
Salut Petru !
Felicitari pentru frumoasa POVESTE ce ne-ai prezentat-o pe cale virtuala ! 🙂
O alta POVESTE, la fel de frumosa cat de curand sa incepi 🙂
sa ne mai scoti uneori din priza inoculta de POLITICIENII parsivi de la NOI ! 😦
Fiindca ai pomenit in titlu ……” intalnire potrivita ” 🙂
azi pana-n pranz, a avut loc la Parchetul General o INTALNIRE si mai POTRIVITA 🙂 🙂 🙂
intre procurori si fostul presedinte ………………….
Mai multe detalii sub raspunsul dat tie pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2015/09/02/
Un sfarsit de ZI minunat cu o ” intalnire potrivita ” 🙂
la ceas de seara, cu o persoana iubita !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
Îți mulțumesc pentru consecvența ta și cuvintele frumoase cu care mi-ai fost alături de-a lungul întregii povestiri. Adesea, o ”Întâlnire nepotrivită” – cum s-a intitulat primul episod – se poate transforma într-o „Întâlnire potrivită”, și totul devine frumos. Trebuie să avem răbdare, mai ales în politică. 😉
O zi de joi plină de surprize plăcute și așteptări împlinite, Sandule! 🙂
ce incheiere simpla si frumoasa, si nunta are un aer atat de cunoscut noua pamantenilor! mai ca as vrea sa beau sa ma-mbat pana cad sub masa!
Chiar îți recomand o băută sănătoasă, că și creierul are nevoie de vacanță. 😉 Doar că îți trebuie ceva experiență în domeniu. 🙂
pai as avea ceva, dar cred ca mai e loc :-))
Nimic nu se intampla fara motiv in viata,frumoasa poveste mi-a placut, te felicit si iti doresc mult succes in continuare!
Și mie mi-a făcut mare plăcere fiecare comentariu pe care l-ai lăsat pe marginea acestor aventuri fantastice, drept pentru care îți sunt foarte recunoscător. O zi cum speri să ai de multă vreme, draga mea prietenă! 🙂
E mai bine acolo decât aici. Felicitări, Petru! 🙂
Totdeauna, iarba-i mai verde la vecini! 🙂
Mulțumesc apăsat, Nora!
De ce s-a terminat??? Mai vreeeeeauuuu!!!! . In fine, totu-i bine cand se termina cu bine. Sper ca Relu si Zakala sa traiasca toata viata in iubire si intelegere maxima si sa faca multi, multi copiii…. 🙂
O noua saptamana cat mai…”fertila” in bucurii si reusite, iti doresc, draga prietene!
PS. Traiesc cu speranta unei noi aventuri create de inspiratia si condeiul tau fermecat! 🙂
Fie rele, fie bune, toate trebuie să se termine și e bine ca sfârșitul să vină înaintea plictiselii. E și dorința pe care o are fiecare povestitor, iar eu sper să mă fi încadrat în această limită. Îți mulțumesc mult pentru minunatele aprecieri, chiar dacă nu cred că mă ridic la înălțimea lor.
O săptămână cu multe bucurii, Ileana! 🙂