De nerecunoscut! Stan Și Bran, în ultima lor fotografie împreună
În anul 1956, Laurel și Hardy realizau ultima lor ședință foto împreună. Vizibil îmbătrâniți, cei doi cu greu mai pot fi recunoscuți într-o fotografie postată pe pagina de Facebook Classic Hollywood Los Angeles Times. Un an mai târziu, în 1957, Oliver Hardy murea. Stanley Laurel s-a stins din viață 8 ani mai târziu, în 1965.
În perioada 1930-1950, celebrul cuplu comic a adus zâmbetul pe chipurile a milioane de telespectatori din întreaga lume, iar filmele lor au trecut proba timpului, bucurând generații întregi.
.
Sursa: newsletter
racoltapetru6 
Ploaia de aseară m-a gonit între pereții casei. După ce am „frunzărit” câteva bloguri, mi-am spus că ar fi ok să văd un film. Musai o comedie fiindcă nu aveam starea potrivită pentru altceva, iar filmul ar fi trebuit cumva să mă resusciteze. „Am început” câteva dintre filmele mai noi, filme pe care nu le mai văzusem dar care avea la descriere inserat cuvântul „comedie”. N-am reușit să duc niciunul până la capăt. Și mi-am amintit atunci de un alt clasic al genului, Loius de Funes. Teribil cum reușea omulețul ăla să te facă să râzi până te durea burta deși scenariul filmului ori jocul celorlalți actori nu-l ajutau prea mult. Și-ajungi, inevitabil, să te întrebi de ce în ziua de azi nu mai există așa ceva. De ce în desenele animate nu mai există un Tom și Jerry și locul șoricelului și al pisicii au fost luate de tot felul de creaturi ciudate, fără vreun corespondent în realitate și care nu au niciun haz ? Un episod din Stan și Bran era echivalentul unei porții sănătoase de râs. Un grozav exercițiu de descărcare psihică de care uneori avem atâta și atâta nevoie. Un comic relativ simplu, un comic de situație, atitudine sau limbaj nesofisticat, lipsit de intenția de a căuta voit subiecte cu care să spargă gura târgului, un comic firesc, născut natural și nu extras cu forcepsul dintr-un scremut de creier „inteligent”. La un episod din Stan și Bran râdea și profesorul universitar și strungarul de la IMUM Medgidia. Ori așa ceva, în ziua de azi, nu mai există. Că, sanchi !, am devenit mai dăștepți, mai pretențioși… Avem fițe, avem pretenții, dorințe imbecile de a ieși în evidență prin atitudini voit „originale”. Ne face rău să fim confundați cu prostimea. Gata, mă opresc că mă apucă nervii rău… 😀
Clasicii comediei universale nu vor putea fi egalați niciodată de contemporani, așa cum nici geniile muzicii simfonice sau ai literaturii nu vor fi dați uitării vreodată. E drept că sitcom-urile mai reușite ne fac adesea să râdem, prin dialoguri mai inspirate, dar comediile de situații nu-și au farmecul de altădată. Pe la noi e și mai rău, scenariștilor lipsindu-le inspirația aproape în totalitate, iar cele mai folosite personaje pentru a provoca râsul sunt bețivii sau cretinii.
Ce frumos ai explicat tu aicea exact ce as fi vrut sa zic si eu !
🙂
Daca nu ne oprim din caruselul asta, nu ne va fi bine. Sa luam o pauza si sa cautam motive sa ne bucure, nu sa ne enerveze! Fii binedispus, fiindca ai numai de castigat! ❤
Ce gaguri, ce situații…Dar îmi amintesc cum fetița mea a început să plângă atunci când Bran a căzut în butoiul cu apă. Nu înțelegea nicicum de ce râde lumea. De ce să râzi de necazul omului?
Îmi amintesc și eu că cele mai multe și mai tari accese de râs le-am avut la filmele cu Stan și Bran, când eram încă adolescent. Râdeam împreună cu soră-mea de se cruceau părinții uitându-se la noi! 🙂
Cum mai asteptam “Album duminical”… 😀
Că bine zici… Era pe vremea lui Tudor Vornicu.
Stan e usor de recunoscut. 🙂
Și câți de Stan și de Bran am botezat de atunci! 🙂
O, tempora !
O, mores ! 🙂
Au fost odata
Doi mari comici
Ca de nu erau
De ei nu vorbeau
Internautii si criticii
Bunii si cinicii ! 😦
Acum la moda sunt CONCERTELE ! 🙂
https://youtu.be/mXh6iDqQwwI
O saptamana plina de inspiratie
De ruga si meditatie
Din inima-ti doresc
PETRU ca te pretuiesc ! 🙂
Aliosa.
Umorul și muzica,
Tot vor a ne ridica,
Dar ne trage înapoi
Tragedia de la noi.
.
Mulțumiri efervescente pentru vizită și cadou, Sandule! 🙂
Băiețelul meu de cinci ani este fan Stan și Bran. Le privește filmele mai ceva ca desenele animate 🙂 Și mie îmi plac!
Filme la care se uită toată familia, de la nepoți la bunici, fără discriminare sau dezaprobare. 🙂
Mi-au legănat copilăria…
Așa este și ar trebui să fie și pentru copiii de astăzi.
Inegalabil.,Ne-ai adus aminte de anii adolescentei cand chiar ne distram cu ei de minune! O seara placuta iti doresc!
Amintiri frumoase, pe care ni le însuflețim adesea cu câte un film sau o secvență în reluare. O zi de marți, numai cu ceasuri bune, dragă Gabi! 🙂
Reblogged this on adriandc.
Mulțumiri apăsate!
Face bine sã mã gândesc la comedia originalã. Acum calitatea proastã a comediei mã face sã o ignor. Se presarã kilograme bune de vulgaritate pentru a provoca râsul celor prezenti. Atunci nu se fãcea asa
. 🙂
Astăzi se pune mai mare accent pe cantitate, fiind nenumărate posturi TV în căutare de umor diluat. Scenariștilor li se cere să creeze seriale multe și cât mai repede, pentru a umple grila de programe, iar astfel inspirația lasă mult de dorit.
Ce amintiri frumoase! Cum mai aşteptam cu nerăbdare emisiunea “Album duminical”, ca să vedem “Cascadorii râsului”, unde Stan şi Bran erau mereu la loc de cinste. Ce talent de mari comici au avut… Ultima poză, n poate decât să ne întristeze. Cum trece timpul ăsta peste oameni…. Nimeni nu scapă…
Numai bine, dragă Petru! 🙂
E drept că perspectiva îmbătrânirii și a schimbărilor neplăcute care survin atunci ne întristează. Mai atenuăm însă această tristețe dacă privim înapoi cu mulțumirea celui care a lăsat ceva în urma lui. Iar Stan și Bran au lăsat o avere colosală, care i-a îmbogățit pe mulți dintre noi.
O zi superbă îți doresc, dragă Alex! 🙂