Să treacă iarna ca o cură
Pe care omul o îndură,
Sperând într-o purificare,
Și-n spirit o revigorare.
.
Să treacă iarna mai alene,
Fără recorduri de troiene,
Și când o ninge cu mânie,
S-o facă mai mult pe câmpie.
.
Să treacă iarna furioasă,
Care ne sechestrează-n casă
Cu forța și-al ei potențial,
Sculptând un paradis infernal.
.
Să treacă iarna silențioasă,
Cu-mbrățișarea-i friguroasă,
Și vântul când o fi să bată,
Să aibă firea temperată.
.
Să treacă iarna și-o să vină
O altă iarnă, mai divină,
Iar în amurgul bătrâneții
O să sfârșim în iarna vieții.
„S-o facă mai mult pe câmpie”, daaaa ??? Binieeee … Vezi tu ce-o să pățești pentru asta ! 👿
Am glumit. Like și de la mine. 🙂
Uite cum am uitat de câmpia ce te-nconjoară, dar zăpada multă te ajută la o recoltă bogată!
Mersi mult pentru apreciere! 🙂
“Pentru ca florile infloresc in fiecare primavara si pentru ca iubim prietenia , in numele ei si a tot ce-i frumos iti doresc fericirea”O zi minunata iti doresc!
Dacă-i vorba de prietenie și flori, deja mă simt mai încrezător și simt apropierea zilelor cu miresme de primăvară. Să-ți fie ziua prielnică, draga mea prietenă! 🙂
trece oricum, să n-o grăbim, căci ne trec anii 😉
Știu eu că iarna nu se ia după mine! 🙂
Sa treaca iarna pe la Petru
La zece grade plus sa ninga!
Si cand o fi mai aspru geru’
Sa-i tina cald o dragalasa nimfa!
🙂
Urarea ta să se-mplinească
Și-o drăgălașă să-mi zâmbească,
Că o fi nimfă sau o divă,
Să știe face o colivă! 😉
Frumos! 🙂
Cititnd poezia, am descoperit iarna mult mai frumoasa!
O zi minunata Petru! 😉
Mulțumesc! 🙂 Are și iarna momentele ei de frumusețe și depinde de fiecare din noi cum le percepem.
Gânduri bune și sentimente călduroase din partea mea, Ileana! 😉
Acum sigur trece după ce i-ai scris aşa cu nerv
Ori trece, ori devine și mai nervoasă și se dezlănțuie. 🙄
Iarna vieții, cred eu, e partea cea mai zemoasă a vieții!
Ar trebui sa fie partea in care sa ne folosim experienta acumulata ca sa intelegem viata in ansamblul ei. Dar nu ca sa impunem altora experienta noastra ca fiind adevar absolut. 🙂
Bună dimineața,
Nici nu mi-a trecut prin minte că am putea impune cuiva, ceva. Ar trebui doar să iubim și să fim. Nici în iarna vieții nostre, nici în toamnă nu trebuie să facem din ceea ce trăim, suntem un adevăr al celorlalți. E doar adevărul nostru absolut, căci cu asta mergem în fața Lui Dumnezeu. Frunzele care ne pică și ne îngheață nouă, sunt o poveste. ca mai toate poveștile, iar povețile…ei bine, acestea sunt mai greu de dat și de primit. O zi edenică!
Cum dai like la comentarii, ca eu nu am gasit butonul… magic? 🙄
Vă apare exact sub comentariu Like scris cu o anumită steluță, dacă le vizualizați de pe blogul dumnevoastră. Dacă sunteți pe blogul lui Petru, apare cu albastru, paremi-se! Zâmbesc!
Cred ca nu am asa ceva. N-am buton de like decat sus-sus de tot. De acolo dau like la postare, cred. 🙂
Nu știu cum să vă atașez în comentariu o poză să vă arăt!
Nici eu nu găsesc buton de like pentru comentarii. O fi de vină designul (tema) ales de mine?
O fi ea zemoasă, cum zici, dar eu tot în primăvara vieții aș vrea să trăiesc, până la marele sfârșit!
Atunci așa să fie pentru tine!
Cu foc, cu spor cu ce-o vrea, numai să treacă odată 😀
Mă bucur să mai am un aliat împotriva iernii! 🙂
Sa treaca iarna nu imi pasa, astept sa-mi râda soarele-n fereastră. 🙂
Iată că suntem cel puțin trei în așteptarea soarelui primăvăratic. Cei trei care vor să sperie iarna! 🙂
Să treacă iarna, vorba ta. Iar noi să rămânem tot în primăvara vieții! 🙂
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! S-o ținem tot într-o primăvară! 🙂
Dacă trece iarna cum spui în poezie, e foarte bine, ești bun de mediator…
Toate cele bune !
Cred că de vină a fost ziua de ieri, prea deprimantă. Altfel nu m-aș pune eu rău cu iarna, că știu ce-i poate capul!
S-auzim numai de bine! 🙂
Cu ochii minții văd cum iarna trece – majestuoasă primadonă rece… Și parc-aud cum murmură-ntr-o doară Să nu-ndrăzniți să mă chemați la vară! 😉
La vară o să servim stropi de iarnă în pahare, la cubulețe. 😉
Sa treaca!
Tare am simtamantul ca m-am nascut unde nu trebuie…si visez cu ochii deschisi locurile in care iarna nu-s mai putin de 24 de grade Celsius…
Poate că tu reziști la caniculă, dar eu nici vara toridă n-o suport, dacă nu-s lângă o piscină. Recunosc că am prea mari pretenții, dar mă adaptez după posibilități.
O daaaa…..si la 40 de grade am rezistat…
Citeam odata ca poate am trait si in alte lumi unde conditiile difera mult de ceea ce cunoastem. Sunt organisme “facute” sa reziste la temperaturi inalte. Ele duc dorul acelor lumi unde conditiile erau alese de ele.
Asa ca, mai in gluma, mai in serios, cred ca ai ales sa vii aici ca sa ai o experienta interesanta in legatura cu frigul. 😉
Lasă că putea să fie și mai rău. Așa că nu regret alegerea făcută, chiar dacă nu-mi amintesc de ea! 🙂
Ufaaaa…proasta alegere am facut…
O poezie tocmai potrivita pt sarbatoarea lunii lui Mos Gerila despre care am scris pe blogul meu recent ! Mai ales ca de Thorrablot este acum mai popular si des intalnit sa se recite poezii, si nu mai e asa de popular sa se sacrifice porci si cai pt festinuri decadente pagane ca in vremurile obscure medievale de mai de mult, desi alcoolul si sentimentalismul liric asociat ramane peren in cele mai multe culturi umane cunoscute, chiar si cele care nu au auzit de Mos Gerila cel original !
(Asta era un compliment fata de poezie, nu o acuzatie ca ai fi scris-o cumva sub influenta alcoolului.)
Am înțeles și îți mulțumesc apăsat pentru compliment! Am încercat să scriu poezie și epigramă sub influența alcoolului, dar nu-mi găsesc rimele potrivite. Știu că unii din marii poeți erau chiar mai inspirați după ce goleau câteva sticle de vin, iar creațiile lor erau vândute pe loc în localul unde compuneau pentru mâncare și băutură.