Pentru cei care nu știu, Caissa este zeița șahului, cea care îi inspiră și îi ocrotește pe împătimiții sportului minții. Despre Bachus sunt sigur că a auzit toată lumea, însă o asociere între cei doi nu cred că este prea obișnuită. Asta era și convingerea mea, până când o întâmplare deosebită m-a făcut să-mi amintesc că minunile se pot întâmpla în orice domeniu.
Mă aflam în finala campionatului județean de șah pe echipe, care se desfășura la Vișeul de Sus. Iarnă, frig, multă zăpadă și o sală neîncălzită în care se disputau ultimele meciuri dintre cele patru finaliste. Lupta pentru titlul mult râvnit se dădea între Victoria Baia Mare (din care făceam parte și eu) și o altă echipă din același municipiu, al cărei nume nu are nici o importanță acum. La prima masă, deci speranța noastră cea mai mare din acel moment, era un tânăr (de fapt eram tineri aproape toți) pe nume Pârvu, cu un joc foarte calculat și în care ne pusesem mari speranțe. Doar că și în șah se mai întâmplă surprize, iar zeița părea să-l fi părăsit în acea zi. A avut o deschidere slabă și când a ajuns în jocul de mijloc stătea foarte prost. Duelul per total era foarte strâns și, la un moment dat, căpitanul echipei ne-a spus că rezultatul meciului depindea de partida lui Pârvu. Dacă pierdea, pierdeam și noi, iar dacă printr-o minune ar fi reușit să câștige, am fi devenit campioni județeni.
Dar unde era Pârvu? Ceasul lui mergea bezmetic în timp ce adversarul lui se plimba surâzător printre celelalte mese, primind chiar felicitări anticipate, de la colegii lui, pentru victoria pe care nu o mai putea rata. Căpitanul nostru era nervos, iar noi supărați în timp ce încercam să ne consolăm cu gândul că mai bine nu s-a putut și, la urma urmei, nici locul doi nu era rușinos. Priveam înciudați, când la poziția compromisă a colegului nostru, când la ușa de la intrare. Mai erau vreo cinci minute din timpul său, când liderul nostru și-a făcut apariția. Și ce apariție!!! Se vedea de la o poștă că era bine agheasmuit, mai ales că zâmbea într-una și sughița repetat. Deși eram scandalizați, nu puteam să-i spunem nimic, dar fiecare se gândea la morala pe care o va primi după ce jocul va lua sfârșit.
Pârvu s-a așezat tacticos la masa lui și, după o scurtă reanalizare a poziției, a mutat galant, nevoie mare. Partenerul lui și-a reluat locul privindu-l așa cum își privește o fiară prada răpusă. Gândea că misiunea lui era și mai ușoară, la fel cum eram convinși și noi. Primele mutări s-au succedat rapid, încât nici n-am avut timp să analizăm variantele sau să sesizăm toate amenințările. „Veselul” nostru coleg era foarte degajat și, între două fumuri de țigară ne privea zâmbăreț și mai sughița o dată. În schimb, chipul adversarului său devenea tot mai întunecat și timpul său de gândire mai îndelungat. Acum vedeam și noi mai clar: toate piesele lui Pârvu participau la atac, iar regele rămăsese stingher, într-un colț al tablei. Și totuși nu putea fi atacat de nicio piesă adversă, pentru că erau angrenate cu totul în apărarea propriului rege.
Noi trăiam intens și entuziasmați fiecare clipă și ne rugam lui Dumnezeu ca aghesmuitul nostru să nu facă vreo gafă. Iar rugile noastre au fost ascultate: matul a venit ca o izbăvire. Pârvu s-a ridicat cu greu de pe scaun și a dat mâna cu adversarul căruia nu-i venea să creadă că a pierdut. Și noi eram uimiți când am sărit să-l felicităm pe căștigător, uitând toate cuvintele grele pe care i le pregătisem. Eram din nou campioni județeni și asta era tot ce conta! Prima cerere a eroului nostru din acea zi a fost, bineînțeles, un pahar de coniac. I se făcuse sete! Căpitanul însuși l-a sprijinit să nu alunece pe gheața de afară, în drumul spre restaurant.
Alcoolul și șahul nu fac casă bună. Dar în acea zi, Caissa a dat mâna cu Bachus și împreună au făcut o minune. E drept că nu e bine să ne bazăm pe astfel de miracole, însă putem trage întotdeauna niște învățăminte: Ai grijă la omul care nu mai are ce pierde! El e în stare de orice sacrificiu înainte de a fi doborât de tot. Și multe situații întâlnite în jocul de șah, sunt valabile și în viața de zi cu zi.
racoltapetru6 
Eheei, bravo campionilor! 😉
Ex-campioni, dar amintirile rămân vii. Mulțumesc, Potecuțo! 🙂
Petru…m-am amuzat si mi-am reamintit si eu de o poveste , aproximativ cam ca a ta.
Frumos ca pana la urma totul a fost bine ,terminandu-se cu bine! 😀
Mi-am amintit de un medic chirurg care ,daca nu lua ceva la bord , nu putea opera.Nu era in stare sa faca nici macar incizia , ca sa nu mai vorbim de a merge mai departe. Asa ca se aghezmuia si era cel mai bun medic chirurg….cel mai bun.
Probabil ca alcoolul le da , unora , curajul necesar si le stimuleaza gandirea…ce sa zic? 🙂
Am auzit și eu de chirurgi care au nevoie de stimulente bahice înainte de a face o incizie. Totuși, la șah nu e recomandat să persiști cu astfel de băuturi. Atunci am avut noroc, însă el nu ține mereu! 🙂
Sa aveti bafta mereu! 🙂
Mulțumesc efervescent! 🙂
Reblogged this on The International Blogspaper.
Amintiri frumoase si – evident – o pasiune frumoasă.
In ceea ce ma priveste, as spune că stiu să mut piesele pe tablă, insă nu am ajuns niciodată la un nivel superior. Si de foarte multe ori am trăit viata ca pe o tablă de sah, asigurându-mi din capul locului statutul ingrat de pion mutat de colo pana colo sau sacrificat, la o adica. Noroc cu un pahar de coniac venit la momentul oportun. Asa că-i de inteles reactia colegului, mai ales după o astfel de victorie.
Parca de prea multe ori ne multumim cu paharul/paharele doar pentru a ineca infrangeri. Dar fac si ele parte din viată, din joc… 🙂
Fiecare cu pasiunile sale. Sunt sigur că și tu ai metodele tale de destindere și hobby-uri în care excelezi. Pe mine șahul m-a ajutat foarte mult în viață, nu numai prin ceea ce m-a învățat, dar și prin oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut cu ajutorul lui, prin locurile minunate în care m-au purtat turneele.
Chitara, înainte de toate… 🙂
Serile în care îi cânt Geaninei folk au și vor avea un farmec deosebit.
Ar mai fi go-ul, însă partenerii sunt greu de găsit. Apoi scrabble și – să dăm Cezarului ce este al Cezarului, totuși – lectura. Umblu cu e-book-ul după mine oriunde mă duc, ideea de bibliotecă la purtător mi se părea ciudată la un moment dat, fiind adeptul răsfoirii paginilor la propriu, însă acum i-am descoperit marele avantaj. Ne upgradăm, cum se spune. Totuși, chiar dacă nu sunt un mare jucător de șah, precum afirmam mai sus, rămân la părerea că este un joc care nu poate fi comparat cu nimic și îi respect pe cei care îl joacă „la profesioniști”. 🙂
Mi-ai amintit că mai am și eu câteva plăceri. E vorba de jocul de canastă, la care nu găsesc nici eu parteneri, dar sunt și un pasionat și vechi cinefil: văd câte 2-3 filme pe zi, la TV. Recunosc, cu regret, că în ultima vreme am citit mai puțin. 😦
Îmi plac la nebunie întâmplările astea în care unul din personaje are impresia că deja cunoaște finalul întâmplării. Ca și când există un fel de divinitate chiar și pentru cei mai puțini favorizați de soartă sau de ei însuși. 🙂
Chiar dacă nu există, unora ne place să credem în Caissa, măcar pentru a avea un punct de sprijin și speranța că ea ne va inspira! 🙂
Inseamna ca nu era ”prea” agehesmuit. Si mutarea s-a facut singura. Hi-hi.
” Omul care nu mai are ce pierde”
Este omul dracului
El vede-n fata ochilor doar verde
Si-i bine, cu el sa nu te pui !
Dar oare, nu-i pacat
Ca de Ziua Culturii Nationale
Sa vorbim despre necurat
Si-a lui victime colaterale ?
Sper că n-am lăsat impresia că vorbesc despre lucruri necurate, ba chiar am pomenit de credința că Dumnezeu ne poate ajuta, chiar și într-o partidă de șah. 🙂
🙂 Probabil a incercat sa se…relaxeze, omul vostru. 🙂 Cred că nici agitatia nu e buna-n sah.
Cred că ai dreptate. Poate că nu mai avea nici el vreo speranță în victorie și vrut să diminueze gustul amar al înfrângerii.
chiar acum am aflat de aceasta zeitate! eu cu Bachus suntem prieteni 😀 , dar is cam certat cu sahul !
Eu sunt amic cu amândouă zeitățile cu pricina! 🙂
Frumoase amintiri… Iata ca Caissa si Bachus au putut sa colaboreze mai mult decat bine in sprijinul echipei voastre 🙂
Fără amintiri nu am simți că trăim. Iar când ele sunt predominant frumoase, și viața e mai plăcută.
Este placut sa faci parte dintr-o echipa cu succes, buna dispozitie si veselie, practicand sportul preferat care iti face placere…minunat!O zi cu multe succese iti doresc!
Mulțumesc din suflet pentru gândurile frumoase, care rezonează cu ale mele!
Să fii iubită și fericită, draga mea prietenă! 🙂