Un mare regizor (mă scuzați dacă nu-mi amintesc care) spunea odată: „Dați-mi o fată și un pistol, iar eu vă fac un film de succes!” Și nimeni nu l-a contrazis, ba chiar i-au urmat rețeta și au scos filme pe bandă rulantă cu fete frumoase care mânuiesc armele precum poșetele. Iar dacă duduia mai și caftește vreo duzină de masculi musculoși, succesul e garantat, indiferent că sfidează legile fizicii și se știe că e imposibil. Contează impresia pe care o lasă asupra spectatorului dornic de senzațional și care vrea să creadă că tot ce vede este posibil. De aceea se cheltuie milioane de dolari numai pe efecte speciale, chiar dacă subiectul e destul de banal și nu ar avea mare trecere fără trucajele care au ajuns să predomine producțiile de azi.
Scenariile bune sunt din ce în ce mai rare, sau nu se mai pune mare preț pe ele. Mai bine se fac remix-uri la filmele vechi pe ecran 3D și cu tot felul de artificii care să-l impresioneze pe plătitorul de bilete și să-l facă să revină cu alți plătitori. Pentru că efectele speciale nu se pot povesti, ci doar vedea pe ecran. Ce mai contează că subiectul e fumat sau naiv, atâta vreme când vezi mașini și clădiri sărind în aer, planete și chiar sisteme solare pulverizate? Face impresie, și lumea vrea să fie impresionată cât mai ușor, fără să fie obligată a gândi prea mult.
La fel se întâmplă și în viață. Bărbaților le place să-și scurgă privirile după câte o tânără dotată de la natură, iar când primesc atenția acesteia își pierd capul. Și reciproca e valabilă. Foarte rar mai au răbdarea să intre în amănunte și să treacă de impresia fizică, care le anihilează orice raționament și se justifică prin expresia atât de eronată: „dragoste la prima vedere”. Iar dacă se întâmplă ca o pereche dintr-o mie – precum la horoscop – să-și păstreze căsnicia în urma unei astfel de potriviri, ea este împărtășită atât de mult încât, din excepție, pentru mulți devine o regulă.
De aceea s-au înmulțit atât de mult divorțurile. Nimeni nu mai are răbdare să-și cunoască partenerul cu care ar trebui să-și trăiască restul vieții. Prima impresie este cea care contează cel mai mult, iar dacă la aceasta se mai adaugă ceva avere și o potriveală la pat, totul pare a arăta că și-au găsit „sufletul pereche”. Însă, cu timpul, își dau seama că nu au aceleași preferințe, ambiții și nu merg cu aceeași viteză. Încet, încet, frumusețea fizică nu mai e importantă și divergențele de gândire devin hotărâtoare.
Mi-a spus odată un călugăr că fiecare ființă omenească este înzestrată cu calități și defecte într-o proporție egală. De-a lungul vieții mi-am dat seama că a avut mare dreptate, excluzând rarele excepții ce confirmă iarăși regula. De câte ori am fost impresionat prea rapid de calitățile unui om, mi-am dat seama că în spatele acestor însușiri se ascund vicii pe care nu le vezi ușor. Și nu mă înșelam, nici atunci când întâlneam persoane lipsite de frumusețe, avere, sau alte calități efemere. În rândul lor găseam cel mai adesea minți și caractere deosebite, care te atrăgeau dacă aveai ocazia și timpul să le înțelegi. Chiar și merele cele mai frumoase pe dinafară ar putea ascunde putreziciunea dinăuntru. Doar că la om această stricăciune a devenit, din păcate, o obișnuință.
Ne place să fim impresionați din primele clipe, pentru a nu pierde timpul atât de prețios. Alegem femeia sau bărbatul cel mai frumos, prietenul care ni se pare că ne poate ajuta cel mai mult, politicianul care ne minte cel mai meșteșugit. Nu vrem să ne uităm mai atent, să analizăm mai bine lucrurile și să luăm decizii mai chibzuite. Așa cum nu vrem să știm cum face un iluzionist să dispară unele lucruri, pentru că am fi dezamăgiți de realitate și trucul și-ar pierde farmecul. Noi vrem să fim mințiți frumos, dar când descoperim minciuna suntem exasperați și strigăm în gura mare. Nu recunoaștem nicidecum că e vina noastră, că ne-am lăsat fascinați de mirajul efectelor de culise, fără să încercăm a înțelege scenariul.
Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, suntem încă niște ființe primitive, care nu pune baza pe esență, pe ceea ce se află în spatele unei imagini irelevante, ci doar pe ceea ce se vede cu ușurință. E drept că omenirea a avut parte de câteva genii ale gândirii în diferite domenii. Dar, deși prin ele civilizația a progresat substanțial, nu au fost recunoscute decât după ce au murit și gândirea colectivă a rumegat un timp la importanța contribuției lor în cultura universală. Încă o dovadă că atunci când avem în față o minte strălucită, dar cu o înfățișare comună, nu știm să o înțelegem și să o apreciem din timp. Cultura nu ne impresionează, fiindcă nu are efecte speciale și mulți nu pun preț pe ea, decât atunci când beneficiază de realizările concrete ale ei. Când ea va fi pusă pe prim plan și îi vom prețui mai întâi pe cei care gândesc cu adevărat, abia atunci vom putea spune că am făcut primul pas spre o civilizație avansată.
Că e o un film, o căsnicie, sau chiar politică, totul poate fi impresionant la prima vedere. Filmul nu te costă mult pe termen scurt, chiar dacă nu te îndeamnă la gândire, dar pe termen lung te prostește. Căsnicia îți poate provoca multe necazuri dacă pui pe prim plan dotările fizice ale partenerului, mai ales că pot fi și artificiale. Așa a pățit și bietul Victor Slav, care a văzut ceva ce nu exista în Bianca Drăgușanu. Nu știu cât la sută din corpul ei e natural, dar sunt sigur că la creier nu și-a adăugat nimic. Chiar dacă s-ar putea, ea ar crede că nu are nevoie. Să nu mă înțelegeți greșit: tuturor ne plac lucrurile și oamenii frumoși, doar că e bine să calculăm mereu dacă prețul plătit nu e prea mare. În politică e cel mai grav când te lași impresionat de artificii. Fiindcă nu o pățești doar tu, ci tot neamul românesc. Iar de plătit vor trebui să plătească multe generații care vor urma. Și toate astea fiindcă te-ai lăsat impresionat prea ușor.
racoltapetru6 
Pai statutul de femeie maritata si divortata , atarna greu la CV si da bine , la o anumita varsta.Ori cum actuala doamna Slav are o varsta cand incepe sa fie declasata , trebuia facut ceva , astfel incat sa ramana , totusi , in top…Gurile rele zic ca tot mariajul asta a fost un scenariu platit pentru spectacol,dar cine sa mai inteleaga?
Iti dau dreptate in cele scrise de tine…asa este natura umana si , daca e sa te iei dupa descoperirle stiintifice si ceea ce spune antropologia , si homo sapiens tot asa isi alegeau partenerii de reproducere , pe seama infatisarii….Asa ca ,as zice eu , ce ne este scris in frunte este pus 😀 , dar as adauga faptul ca homo sapiens al zilelor noastre ar trebui sa-si utilizez si creierul , macar din cand in cand. 😀
Iti doresc o zi excelenta!
Aceasta e problema noastră: că încă dinainte de a concepe un copil ne dorim, pe lângă sănătate, să fie frumos și abia la urmă deștept ca tat-su sau ca mă-sa. Prioritățile ar trebui schimbate, pentru că inteligența este subestimată. Pe de altă parte, nu e rău să ai o aventură cu un om frumos, dar poate fi un dezastru dacă ți-l faci partener(ă) pe viață. O spun din proprie experiență! 🙄
Cred ca nu esti singurul! 🙂
Mărturisesc că nici eu nu știu cine a fost regizorul în cauză dar am să spun că acea zicere a lui o fi fost valabilă în vremurile în care a ieșit cu ea pe piață (termenul „pistol” mă dace să cred că e destul de vechiuță). În zilele noastre reușim performanța de a fi mult mai superficiali astfel că dacă cineva s-ar mai exprima ca acel nene regizor cu siguranță ar supralicita. În zilele noastre „și”-ul din propoziție poate fi lejer înlocuit cu „sau”. „Dați-mi o fată sau un pistol…” ar suna mult mai potrivit. Oricare dintre cele două ingrediente ar fi arhisuficient pentru niște minți care încearcă să se păstreze cât mai odihnite. Cam asta ai făcut și tu, Petru, cu postarea asta : ai folosit și fata și pistolul. Mesajul e fără îndoială unul de succes dar teamă mi-e că va fi prea complex pentru eventuali cititori neantrenați.
Ia vină tu la mama Omidu să-ți gâcesc … Nițică amărăciune mixată cu un strop de lehamite ? 🙄 Așaaa… de luni de dimineață ? Nț, nț, nț … Capul sus, voinicule !
Deși s-ar părea că mă gândeam la filme și la cupluri, de fapt „amărăciunea” mea a pornit de la societate, în general, și, inevitabil, de la sfânta noastră politică. La felul eronat în care sunt percepuți unii oameni, după cum arată și nu după ceea ce gândesc și vorbesc. Mai ales dacă au păreri originale și neaservite unor interese.
Frumosul e bun, e benefic chiar, atâta vreme cât nu-ți alterează celelalte simțuri. Iar retorica poate fi foarte atrăgătoare și să ascundă de fapt un mare rahat. Cum se întâmplă de obicei. 😉
1. Nu inteleg de ce il protejezi pe Victor Slav…
2. Oare și pe Victor Viorel? Eu m-am păcălit destul. Nu că mi-ar plăcea coabitarea în locul căsniciei.
Sper că nu ești misogin 🙂
Nu îl protejez deloc pe S(c)lav, ci îl compătimesc. Și nu pentru că intră într-un divorț, ci pentru felul cum știe să-și aleagă o nevastă. Poate că mă regăsesc în el, pe vremea când eram tânăr și fără experiența vieții. O tempora! 😉
Un articol foarte bun! Felicitari!
Mulțumesc mult și iartă-mi întârzierea!
Mi-ai adus aminte de un banc
Se duce o blonda la Einstein si ii zice:
-Domnule Einstein vreau sa fac un copil cu dumneavoastra.
Acesta se uita mirat si o intreaba:
-Dar de ce tocmai cu mine?Nu sunt nici frumos si nici ordonat.
-Pai vreau sa iasa frumos ca mine si destept ca dumneavoastra.
-Dar la a doua varianta nu te-ai gandit? Daca iese urat ca mine si prost ca tine? Nu il nenorocim pe viata? 🙂
O seară veselă îţi doresc. 🙂
Dacă e doar banc, e de voie bună! 🙂 Trist este dacă se transformă în realitate. 😦
” Suprematia impresiilor ” e la ordinea zilei
Caci nu degeaba nu se uita sloganul :
” Prima impresie conteaza ” la cei
Ce urmaresc doar banul !!!
Un articol interesant ce descreteste fruntea omului haituit de capriciile
celor ce vremelnic ne conduc destinele.
Cu bine,
Aliosa.
Mă bucur nespus de mult că ți-a plăcut punctul meu de vedere, dragă prietene.
Să ai o zi minunată, cu soare în suflet, fiindcă acela de pe cer strălucește deja! 🙂
Artificii si petarde. Păpusari si parasute. Scenarii pe care nu le întelegem, zâmbete de circumstantă, iubiri care nu sunt iubiri, figuri si dansuri din buric. Plus nelipsitele silicoane în fata cărora creierele nu mai pot decât să-si accepte neputinta.
„Cultura nu ne impresionează, fiindcă nu are efecte speciale și mulți nu pun preț pe ea, decât atunci când beneficiază de realizările concrete ale ei. Când ea va fi pusă pe prim plan și îi vom prețui mai întâi pe cei care gândesc cu adevărat, abia atunci vom putea spune că am făcut primul pas spre o civilizație avansată.”
Cale lungă… 🙂
Ai dreptate, Cristiane… E cale foarte lungă, dar se spune că un lucru început, e pe jumătate făcut. Nu vedem, însă, nici un semn serios că s-ar vrea a începe o schimbare în bine, ci dimpotrivă.
Mie mi s-au lungit urechile încercând să aud sirena schimbării si mi s-au încetosat ochii tot căutând spre alte orizonturi. Fata Morgana râde în hohote si-mi dă cu tifla.
Așa se întâmplă dacă navigăm în „deșert”, că pe acolo își are sălașul această fată. Bună-i corabia, prost îi cârmaciu’!
Diferentele prea mari conteaza, oricand, oricum.
Intră la categoria excepțiilor.