Pe vremea când am început eu școala generală mama nu avea geantă. Când m-am dus la școala-internat,ea mi-a împachetat toate lucrușoarele și alimentele într-o plasă și o cutie de pantofi. Doar că, la coborârea din tren, din cauza grabei de reuși să ne încadrăm în minutul de staționare al acestuia în gară, mama a uitat cutia cu alimente în compartiment. Am fost necăjit câteva zile pentru această pierdere și le-am mărturisit noilor colegi motivul supărării. Pe atunci, prin părțile mele natale, la cutie i se mai spunea și „troacă”, iar eu așa învățasem să-i zic. Astfel că am ajuns de bășcălia celorlalți copii, care câteva luni după aceea mă apelau cu porecla de Troacă.

La începerea școlii profesionale am mai evoluat și am primit de la fratele meu mai mare valiza cu care a fost el în armată. Era mare și grea, făcută din lemn masiv și dotată cu un lacăt pe măsură. O țineam sub patul în care dormeam și păstram în ea toate amintirile dragi ce-mi aminteau de casă și familie. O deschideam de câte ori aveam intimitate și mă cufundam în nostalgie când inventariam și mângâiam fiecare lucru drag, dar mai ales scrisorile care păstrau parcă parfumul discret al mâinii mamei mele. În acea valiză era o parte din casa pe care am părăsit-o și o tratam ca pe un altar al sufletului. Când m-am întors de la internat, acel „geamantan” de lemn era încărcat cu cărți, iar tata a nădușit serios cărându-l de la gară până acasă.

Dar să lăsăm plasele și valizele, pentru că unul din accesorile care au devenit definitorii pentru personalitatea și starea materială a omului din zilele noastre este geanta. Mă refer aici în special la femei. Începând de la geanta comună care e cumpărată strict pentru a pune în ea cumpărăturile și alte obiecte necesare, până la gentuțele de firmă făcute din tot felul de materiale scumpe, care-ți iau ochii și te conving că persoana care o poartă nu e fiecine. Pentru doamnele care se respectă, geanta e una dintre accesoriile alese cu cea mai mare grijă, în funcție de modă și de anturajul în care se etalează. Pentru ele geanta nu mai are utilitatea pe care o avea înainte, ci una cu totul nouă: aceea de a impresiona.

Care va fi rolul și evoluția genții în viitor, e greu de presupus. Depinde de creativitatea celor din domeniu, de modă și, nu în ultimul rând, de cererea clientelei. Pot doar să-mi imaginez că ea va deveni mai mică și mai ușoară. Se poate ca în anii ce vor urma să se poată schimba culoarea instantaneu, în funcție de preferință, perioada zilei sau… toane. De asemenea vor emana un parfum aparte, fiecare cu alte particularități. Încă o armă prin care femeia va deveni mai atrăgătoare. Fiecare gentuță va avea personalitatea ei și va fi achiziționată ca atare. Iar gențile mari de voiaj, geamantanele și rucsacurile sper să devină cât mai pliabile, să le poți strecura în buzunar când sunt goale, dar să fie făcute din materiale rezistente și ușoare. Să aibă compartimente în care alimentele să nu se degradeze și un dispozitiv inovator prin care să reducă din puterea gravitației. Viitorul ne va surprinde prin designul și utilitatea genților pe care mintea umană le poate crea. Trebuie să avem doar puțintică răbdare.

Acest articol participă la competiția SuperBlog.