Zilele acestea, toate canalele mass-media au abordat cu lăcomie subiectul Alexandrei Stan, interpreta bătută cu sălbăticie de iubitul, compozitorul şi impresarul ei. Biata fată era asaltată chiar şi în spital de gazetari care îi smulgeau periodic declaraţii şi impresii despre cum a fost şi cum va evolua relaţia ei cu cel care a maltratat-o. Trebuie să recunoaştem că era o imagine greu de privit şi înţeles, iar cele auzite păreau de domeniul incredibilului. Fata asta atât de talentată în muzică a fost tratată, cel puţin în ultimii ani, precum o vacă bună de muls sau, mai concret, ca o roabă.

Dar, dacă analizăm la rece reacţia ei din ce în ce mai diluată, vom putea trage o concluzie tristă şi oarecum previzibilă. Alexandra, prin avocatul ei, l-a reclamat pe Marcel Prodan doar pentru şantaj, motivând că de violenţă şi tâlhărie nu a avut încă timp să facă sesizare! Tocmai de ceea ce era mai important şi mai evident! Din comportamentul ei se vede însă frica şi nehotărârea. Sunt sigur că ea vrea să-l ierte şi să uite ceea ce s-a întâmplat, iar aceasta este o greşeală care o fac multe femei care sunt nesigure pe ele şi se tem că singure vor eşua în viaţă.

Poate că teama ei derivă din sprijinul cu care s-a obişnuit pentru negocierea şi organizarea spectacolelor, a cântecelor care erau compuse de Prodan şi a iubirii pe care sunt sigur că i-o mai poartă, în pofida negării ei. Fără el se simte rătăcită şi dezorientată, fiindcă, în afară de a cânta, ea era dependentă total de impresarii săi. Acesta era şi scopul lor: ea să rămână o naivă cântăreaţă care nu ştia nici măcar cu cât era plătită şi cât i se cuvenea să primească. Şi tot de aceea a fost îndepărtat şi tatăl Alexandrei din management: pentru că punea prea multe întrebări, iar cei doi nu voiau să le fie ameninţată autoritatea.

E trist, dar asemenea combinaţii de compozitor-interpret nu sunt rare şi multe sacrificii trebuie să facă cel din urmă pentru a primi compoziţii de calitate. Iar când într-o astfel de înţelegere intervine şi iubirea unilaterală, lucrurile se complică şi pot degenera în acţiuni din cele mai tragice.

Acest caz ar putea genera şi altfel de întrebări. De exemplu, acuma, că am aflat ce sume exorbitante câştiga Alexandra Stan & Comp., ar fi bine să ştim şi ce impozite plătea la stat – acolo unde noi, cei care câştigăm mult mai puţin, contribuim lunar şi chiar ne înghesuim să ne achităm de această datorie. Nu ar trebui să se autosesizeze fiscul şi să-i ia la întrebări pe cei doi impresari? Nu de altceva, dar chiar şi ei beneficiază de asigurări sociale, protecţie socială şi când vor fi bătrâni şi fără succes, vor pretinde o pensie cât mai consistentă. Aşa cum pretinde fiecare artist ajuns la o vârstă venerabilă, dar care “a uitat” să contribuie după fiecare spectacol, nuntă, botez şi alte petreceri de unde scot bani frumoşi.