Muşcata roşie

Ne-am obişnuit să o vedem la fereastră, între perdele, roşie ca focul şi ca speranţa. O floare care alungă tristeţea şi ne umple de optimism. Nu e doar o simplă impresie, pe lângă frumuseţea ei plină de farmec şi energie, muşcata este şi o fenomenală (aţi citit bine) plantă-medicament.

Ce spune astrologia

În astrologie, muşcatele cu flori rubinii aparţin zodiei Berbecului şi servesc la aplanarea stărilor de conflict, potolesc persoanele predispuse la certuri, permanent ţâfnoase şi iritate. Roşul de purpură al muşcatelor îi ajută pe oameni să perceapă viaţa mai relaxat, îmbunătăţeşte starea sufletului. De fapt, astrologii au presimţit ceea ce a fost dovedit şi de cercetările ştiinţifice contemporane, şi anume: faptul că planta are multiple efecte terapeutice. Muşcatele îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele, opresc hemoragiile. În medicina populară, frunzele şi florile se folosesc în cazuri de diaree, dizenterie, reumatism, gută, astm bronşic, abcese, cangrene ale plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate cu apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi timp de câteva zile până se desprind.

O rivală a usturoiului

În medicina populară, muşcata, atât cea sălbatică, din natură, cât şi cea cultivată în ghiveci, se foloseşte încă din secolul XVI. Dintr-o varietate foarte largă de muscate, cel mai mare efect terapeutic îl are muşcata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic şi conţin cea mai mare cantitate de fitocide. Savanţii au constatat că în lupta cu bacteriile, muşcata depăşeşte puterea usturoiului şi a cepei. Pentru prepararea reţetelor medicale, se folosesc nu numai frunzele şi florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite (goale). Rădăcinile se spală şi se folosesc imediat sau se usucă şi se păstrează în pungi de hârtie. Rădăcinile plantei sunt bogate în glucide, amidon, flavonoizi, saponine, substanţe tanante, iar în frunze sunt depozitate acid ascorbic (vitamina C), carotină, ulei eteric, glucoză, alcaloizi, microelemente.

Preparate din muşcată

Ulei de muşcată

Uleiul esenţial de muşcată se vinde în farmacii, dar puteţi să-l preparaţi şi acasă, folosind unul din procedeele următoare:

1. Într-un borcan transparent, de 750 ml, se pune un pahar de terci din frunze şi florile tocate de muşcată, se toarnă deasupra 125 ml de alcool dublu rafinat, se închide etanş şi se ţine în bătaia soarelui puternic, timp de două săptămâni. Se deschide borcanul, se umple cu uleiul nerafinat (de porumb, de măsline, de floarea-soarelui), se închide iar ermetic şi se mai ţine la soare încă două săptămâni. Se strecoară şi se stoarce bine. Plantele macerate se păstrează la congelator pentru comprese, iar lichidul, în sticluţe de culoare închisă, în frigider.

2. Frunzele tinere, de pe vârful crenguţelor, se rup primăvara, înainte de înflorire, de pe o plantă cu vârsta mai mare de un an. Două pahare de frunze se toacă mărunt, se amestecă cu zece linguri de ulei nerafinat, încălzit la 40-45 grade, şi se macerează timp de două săptămâni, într-un borcănel de culoare închisă, în loc răcoros. După filtrare, frunzele se storc bine (eu folosesc în cazuri similare un ciorap de nailon, deoarece este mult mai rezistent decât tifonul) şi uleiul se păstrează timp de trei luni la frigider, în sticluţe de culoare închisă sau învelite în hârtie neagră.

Mod de administrare:

* Profilactic. Cu 15 minute înainte de masă, se ia în gură o linguriţă de ulei şi se suge precum o caramea. Se face o cură de şapte zile, în fiecare primăvară. Nu se recomandă asocierea tratamentului cu consumul de alcool. Uleiul de muşcată se administrează numai în cure scurte.

* Aromoterapie – câteva picături de ulei se amestecă cu sare fină sau se toarnă pe un şerveţel şi se păstrează într-un flaconaş închis etanş. Se folosesc pentru diminuarea epuizării psihice, în cazuri de insomnie, astenie, ateroscleroza vaselor sanguine din creier, hipertensiune, distonie vasculară, nevroză, imunitate scăzută. Uleiul se adaugă în creme pentru masaj, în apa pentru baie.

* Cură de slăbire. Pentru micşorarea apetitului, în loc de medicamente scumpe, puteţi folosi aroma de muşcată, care se inhalează înainte de masă.

Important: Înainte de folosirea uleiului, faceţi un test pentru hipersensibilitate sau alergie: se aplică o picătură de ulei pe încheietura mâinii cu 12 ore înainte. Nu se foloseşte aromoterapia în cazuri de atac de cord, astm bronşic, epilepsie (dacă mirosul nu-i place bolnavului).

Unguent de muşcată

Se mixează frunze verzi de muşcată în robotul de bucătărie sau în maşina de tocat carne. Separat, se topeşte osânză sau untură de gâscă. La fiecare 3 linguri de grăsime, se adaugă 3 linguri din terciul cu suc din frunze. Amestecul se păstrează la frigider, cel mult o săptămână, şi se foloseşte în cazuri de dureri în articulaţii şi de ulcer varicos.

Tratamente interne cu muşcată

* Afecţiunile sistemului respirator: faringita, laringita. Preparatele din muşcată s-au dovedit eficiente şi în afecţiunile căilor respiratorii. Se fac spălături nazalo-faringiene cu infuzie din flori sau frunze proaspete de muşcată. O lingură cu vârf de plantă tocată se infuzează 8 ore, în 250 ml de apă fierbinte. Cu 100 ml de infuzie se fac spălături, iar în cei 150 de ml rămaşi se adaugă 5 picături de lugol şi se face gargară. În acelaşi timp, degetele mari de la picioare se înfăşoară cu 2-3 straturi de frunze verzi şi se leagă cu faşă de tifon, înainte de culcare. Conform hărţilor de reflexoterapie, pe degetele mari de la picioare sunt reprezentate organele localizate în zona capului.

* Bronşita şi pleurita – Se foloseşte tinctura din frunze de muşcată tocate mărunt. Într-un borcănel de 300 ml se pun 1/3 frunze şi se toarnă peste ele ţuică, până la marginea borcanului. Conţinutul borcanului se mută apoi în sticlă de culoare închisă, cu filet, se infuzează în frigider timp de 3 săptămâni. Se bea tinctura strecurată câte o lingură, cu 150 ml de ceai de mentă, de 3 ori pe zi. Cu aceeaşi tinctură se fac frecţii în zona plămânilor, pe piept şi pe spate, înainte de culcare. Pentru frecţii, mai ales pentru copii, puteţi să preparaţi tinctura cu oţet kombucha sau oţet de mere, în loc de ţuică.

* Hipertiroidie (guşă). Un pahar de frunze tocate se mută într-un borcan de sticlă, se toarnă 500 ml de ţuică şi se lasă la macerat timp de 30 de zile, cu vasul închis etanş, agitând periodic. Se bea câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Pentru o cură de tratament, este nevoie de două doze (un litru de tinctură).

* După chimioterapie sau citostatice. Pentru eliminarea toxinelor care apar în organism după procedurile de chimioterapie, se prepară ceai din 3 frunze rotunde de muşcată, infuzate în 250 ml de apă fierbinte. Se lasă până la răcirea apei. Ceaiul se bea în timpul zilei, câte o înghiţitură la fiecare oră (în nici un caz nu se bea tot paharul odată!).

* Afecţiuni stomacale, diaree. La ţară, bătrânii rezolvau problema simplu: preparau infuzie din 8-10 frunze de muşcată şi 250 ml apă fierbinte, care se lasă să se răcească. Ceaiul se bea de 3 ori pe zi, câte 1/3 de pahar, înainte de masă, şi ultima dată seara, înainte de culcare.

Mai ales la diabetici, se întâmplă uneori ca diareea să apară fără nicio legătură cu intoxicaţiile alimentare. Atunci se prepară o tinctură din 3 linguri cu vârf de terci de frunze şi flori, amestecate cu 100 ml de alcool dublu rafinat. Se lasă la macerat timp de 3 zile, la întuneric. Se bea câte 20 de picături, cu o lingură de apă. Cei care vor să evite alcoolul prepară o infuzie din 2 linguriţe de terci din frunze şi flori, amestecate cu un pahar de apă fiartă şi răcită, care se lasă peste noapte, se strecoară şi se bea a doua zi, împărţită în 5-6 doze. Se ameliorează nu numai starea aparatului digestiv, dar şi funcţia pancreasului, a inimii, se restabileşte nivelul de glicogen în ficat, se reglează tensiunea arterială.

* Pietrele şi procesele inflamatorii la rinichi. În popor, muşcata se considera din moşi-strămoşi un diluant bun pentru depunerile de pietre la rinichi. Balsamul vindecător se prepară din 20 ml suc proaspăt stors din frunze şi flori, 50 g de miere de albine, 20 ml tinctură de propolis şi 100 ml vin roşu tare sau 65 ml coniac. Amestecul se infuzează 14 zile în frigider şi se păstrează la rece, nu mai mult de 3 luni. Balsamul se bea câte o lingură, de 2 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 2 săptămâni.

Pentru obţinerea sucului: 50 g de frunze verzi se ţin timp de 2 ore în 200 ml de apă, la temperatura camerei, apoi se scutură bine şi se trec prin storcător sau maşina de tocat. Se stoarce sucul prin pânză topită sau un ciorap de damă sintetic.

Tratamente externe cu frunze proaspete de muşcată

* Acnee. Străbunicile noastre foloseau sucul proaspăt de muşcată pentru curăţarea pielii de coşuri şi acnee. Se toacă mărunt 5-6 frunze, apoi se strivesc cu o lingură de lemn. Terciul obţinut se aplică pe locurile cu probleme şi se lasă timp de 15 minute.

* Otita. 1. Reţeta este recomandată pentru copii mici, dar şi pentru adulţi. Se folosesc plantele cu frunzele palmate (nu rotunde). Se spală cu apă fiartă călduţă, se usucă puţin, se stoarce sucul (se poate şi manual). Urechea se curăţă bine cu vată, apoi se pune câte o picătură de suc. Procedeul se repetă până la oprirea scurgerilor. Nu se permite umezirea urechilor bolnave cu apă, pe toată durata tratamentului.

2. Frunzuliţele proaspete se strivesc între degete şi se introduc, înainte de culcare, în urechi. Dimineaţa, se aruncă. Ca să intre şi să iasă uşor din urechi, se învelesc în faşă de tifon. O altă variantă: o frunză se rulează şi se introduce în ureche.

3. Vracii din Rusia folosesc de 200 de ani o reţetă mai complexă. Se prepară un aluat din 10-12 frunze pisate bine, 2 linguri de alcool de camfor, 2-3 linguri de făină de secară sau de ovăz (în caz extrem se foloseşte pâine înmuiată puţin). Se picură 2 picături de suc de muşcată în ureche, apoi se modelează din aluat un capac care se aplică peste ureche. Deasupra se pune hârtie de pergament. Se pansează în diagonală, cu o faşă, peste cap, înainte de culcare. Este nevoie de 3-4 proceduri.

* Nevralgie de trigemen, dureri lombare acute. Frunzele de muşcată strivite între degete se întind pe un prosopel de in şi se aplică pe locul bolnav. Deasupra se leagă un batic de lână. La fiecare 30 de minute, frunzele se schimbă. Procedeul se repetă de 3-4 ori. Peste 2 ore, durerile se diminuează, în caz contrar, se mai pun câteva comprese.

* Afecţiuni pulmonare. Se frământă un aluat din 6 linguri de frunze tocate, 3 linguri de miere de albine şi 3 linguri de făină de secară. Se împarte în două terciul, se întinde în straturi subţiri şi se aplică pe zona plămânilor şi pe piept, la bărbaţi, iar la femei pe spate. Se leagă cu un batic subţire. Pentru accelerarea procesului de vindecare, se recomandă să mâncaţi, dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de masă, câte 2-3 frunzuliţe mici de muşcată, care apar din muguri terminali.

* Epilepsie, solarită. Se prepară un amestec din 250 ml de zer rece, 3 linguri cu vârf de frunze şi flori mixate de muşcată, o sticluţă de tinctură farmaceutică de odolean sau de talpa-gâştei şi se macerează de la ora 8 dimineaţa până la ora 10 seara. Înainte de culcare, în amestec se adaugă făină (ventual combinată cu tărâţe) ca să obţinem un aluat, din care se modelează o turtă moale ca plastilina. Turta se aplică pe plexul solar. Se pansează cu o faşă elastică şi se lasă până dimineaţa. În acelaşi timp, se administrează tinctura de muşcată, câte 15-20 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de masă sau cu o oră după masă. Este o metodă auxiliară în tratamentul  epilepsiei.

* Cataractă. În stadiul incipient al bolii, puteţi să stopaţi dezvoltarea afecţiunii folosind picături din sucul proaspăt stors din frunze (câte 1-2, în colţul ochilor). Dacă se inflamează pleoapele, ochii se spală cu infuzie preparată din 10 frunze sau flori tocate, 200 ml de apă fiartă şi răcită şi o linguriţă de miere de albine. Se amestecă bine şi se expune pe timp de noapte la lumina lunii pline. În loc de apă, puteţi să folosiţi după răcire ceai oftalmic din silur, albăstrele şi corn (se vând la plafar).

Băi din rădăcini şi frunze

Băile din rădăcina de muşcată roşie sunt indicate în cazul bolnavilor cu probleme dermatologice (furunculoza, eczeme, vitiligo, lichen). 4 linguri de rădăcină uscată sau proaspătă tăiată mărunt se infuzează o oră în termos, în apă clocotită. Înainte de culcare, se face o baie cu infuzia care se toarnă în cada cu apă caldă (35-36° C). O cură cuprinde 12-14 băi.

* Nevroze, insomnii, stări de agitaţie. Se toacă 4-5 rădăcini şi un pahar din frunzele proaspete, se pun pe foc în 5-7 litri de apă fierbinte, se ţin 20 de minute pe un foc mediu şi se infuzează 2-3 ore într-un vas acoperit, apoi se strecoară şi se adaugă în cada cu apă caldă. Tratamentul are efect calmant şi durează 10-15 zile.

Un efect deosebit îl au băile cu ulei aromat de muşcată în cazul femeilor la menopauză, dar şi al celor cu nervozitate crescută, în zilele “critice”. În urma procedurilor scade nervozitatea, se îmbunătăţeşte somnul.

Contraindicaţii

Persoanelor care suferă de astm bronşic sau alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă nicio specie de muşcată.

Îngrijirea plantei

Muşcata prezintă un neajuns pentru care este deseori respinsă de floricultori: frunzele ei îmbătrânesc şi cad foarte repede, dezgolind tulpiniţele. Chiar şi udarea abundentă, stropitul regulat nu schimbă situaţia. Dar şi pentru scopuri terapeutice este un minus: ca să obţinem 50 de ml de suc, trebuie să rupem toate frunzele de pe plantă. De aceea, ca să vă trataţi cu succes, trbuie să aveţi cel puţin 5-6 plante în casă şi să le ciupiţi mereu vârfurile, pentru favorizarea creşterii de crenguţe noi.