– faci mâncare pentru o săptămână, pe care o arunci după două zile;
– încerci să reciclezi ambalajele de la flori, hârtia/pungile de la cadouri şi, bineînţeles, folia de aluminiu;
– stai lângă cele mai mari valize din aeroport;
– ajungi la petreceri cu una-două ore întârziere şi ţi se pare normal să nu fii primul;
– după ce mergi la cineva în vizită, la plecare, mai stai o oră, două în faţa uşii, la poveşti;
– părinţii tăi nu aruncă niciodată nimic, şi dacă reuşeşti să arunci ceva la gunoi, apare în mod misterios înapoi;
– îţi cumperi ce nu-ţi trebuie, cu gândul că poate vreodată îţi va fi de folos;
– ai perdele de dantelă;
– ai faţa de masă din macrame;
– ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta;
– ai sau ai avut covoare pe pereţi;
– ai covoare până şi pe balcon, iar pe gresia din bucătărie, nu;
– ai draperii măcar la o uşă din casă;
– mama ta reciclează paharele de plastic, farfuriile din carton, sufertaşele şi pungile de la sanvişuri, spălându-le;
– ai faţa de masă din vinyl pe masa din bucătărie;
– foloseşti sacoşele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi;
– raftul tău din bucătărie este plin de borcane de gem, varietăţi de recipiente de plastic şi sticlă, unele nefolositoare;
– părinţii te strigă cu diminutive, animale când îi enervezi;
– nu poţi pleca în călătorii decât dacă te conduc cel puţin 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport;
– suni interurban numai după ora 11 PM;
– părinţii te sună şi te întreabă dacă ai mâncat, chiar dacă e miezul nopţii;
– părinţii tăi nu realizează că tehnologia s-a îmbunătăţit şi atunci când sună din străinătate încă urlă la telefon;
– ai cuverturi uzate pe canapea, doar ca să nu se murdărească tapiseria;
– nu cunoşti mai mult de jumătate din invitaţii de la nunta ta;
– ai văzut pământul din interiorul unui WC din tren, în mers;
– copilul tău poartă căciuliţă şi pulovere în septembrie, deşi sunt 25 de grade afară;
– porţi palton din septembrie până în mai;
– dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie zici că e nebun, deşi sunt 20 de grade afară;
– când ai musafiri îi întrebi dacă beau ceva, şi niciodată dacă mănâncă ceva;
– ai maşină de 15.000 de euro, dar stai într-o garsonieră cu chirie;
– ai ultimul tip de smartphone, pe care îl foloseşti doar să dai beep-uri pentru că nu mai ai credit pe cartelă;
– oriunde ai pleca în afara oraşului cu tren, maşină, avion, ai la tine sandwich-uri cu salam/parizel/brânză, chiar dacă toată călătoria durează mai puţin de 2 ore;
– obiectele tale vestimentare au firma imprimată cât mai la vedere şi în culori cât mai stridente;
– când mergi la cumpărături la mall/hipermarket te îmbraci ca la nuntă;
– parchezi pe trecerea de pietoni/staţia de autobuz pe motiv că stai doar 5 minute;
– parchezi pe unde te taie capul şi în orice poziţie, fără să ţii cont dacă ceilalţi mai au loc de tine;
– asculţi toată ziua muzică, dar nu ai nici măcar un CD original cumpărat din magazin;
– pleci o lună în afara ţării şi deja uiţi limba română;
– când mergi noaptea cu maşina aprinzi şi farurile de ceaţă;
– după ce-ai alimentat, ţii maşina la pompe doar de dragul de a bea o cafea;
– când te depăşeşte cineva în trafic, tu accelerezi;
– claxonezi la semafor, chiar dacă e încă roşu. Aşa, preventiv;
– te transformi în animal instinctual cu cât bolidul e mai scump;
– nu strângi niciodată mizeria pe care o face câinele tău pe stradă/parc şi mai şi răzi de cei care o fac;
– mergi pe trotuar cu maşina ca să ajungi în faţa coloanei care aşteaptă la semafor.

P.S.- Dedic această satiră tuturor românilor, dar mai ales celor din diaspora (SUA, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, Germania, Moldova, Luxemburg ş.a.m.d.), care mă citesc consecvent şi cărora sper să le ofer o cât de mică mângâiere a dorului de ţară şi de limba natală. Vă aştept în continuare şi vă invit să folosiţi posibilitatea de a face un comentariu sau de a da  câte un ,,like”, pentru ca să ştiu care sunt preferinţele voastre.