Doina s-a întors spre seară, căci a trebuit să meargă în Constanţa şi să aştepte până   şi-a făcut timp un poliţist s-o asculte. Era vorba de comisarul Virgil Stănescu, care i-a promis că la prima oră a dimineţii va veni pe plajă să vadă despre ce e vorba. Ştia că vasul COMUNION a părăsit portul seara târziu, împotriva averizării comandamentului, şi că a fost prins de furtună, dar aflase că toţi cei care se afau pe iaht au ajuns cu bine la mal. De aceea era neîncrezător în timp ce o asculta pe fată. Oricum, aveau să se întâlnească pe la 8.00, în faţa scenei. Toate astea i le-a relatat lui Paul, ce nu se simţea mai bine, ci dimpotrivă, avea febră. I-a făcut un ceai şi, curioasă, a deschis mapa găsită pe vas. Înăuntru era un dosar în limba spaniolă şi două DVD-uri. Din fericire, apa nu se infiltrase la ele şi documentele erau în stare bună. Pe coperta dosarului erau scrise, cu iniţiale mari, MISA, iar pe două file erau mai multe nume şi cifre.

– MISA, MISA, îngâna mereu Doina. Să fie secta aceea dubioasă a lui Gregorian Bivolaru?

– Mişcarea de intergare spirituală în absolut, o completă Paul. Ar trebui să predai mapa comisarului. Sunt treburi care nu ne privesc şi ar putea să ne facă probleme.

Fata nu era de acord:

– Nu-ţi dai seama ce subiect interesant am putea găsi aici? Nu spunem nimic, deocamdată. Mergem acasă şi ne uităm ce e pe DVD-uri. Apoi mai vedem noi. De ce crezi că s-au grăbit să iasă în larg, în ciuda furtunii? Sunt sigură că e ceva ilegal la mijloc. Din spaniola pe care am reuşit s-o deprind până acum, cred că e vorba de o livrare. Pe bani mulţi! În dolari.

Paul nu avea nici un chef s-o contrazică şi a lăsat totul la latitudinea ei. A doua zi se simţea parcă mai bine şi s-au dus amândoi la întâlnire. Aşteptarea a durat mai bine de o oră şi, în cele din urmă, au văzut o şalupă care a tras la mal. În ea erau două persoane: comiarul şi un scafandru. După prezentările de rigoare, au pornit spre iaht. Virgil era un zdrahon de bărbat între două vârste, îmbrăcat impecabil şi cu ochelari de soare de firmă. Pe scafandru îl chema Dinu şi era mic de statură. El conducea şi ambarcaţiunea. Când au ajuns la epavă, s-au scufundat Paul, Doina şi Dinu. Virgil a rămas pe şalupă, având grijă să nu-şi ude costumul. Apa era încă destul de caldă şi au ajuns repede la cabina în care se aşteptau să găsească trupul neînsufleţit al fetiţei. Spre mirarea tinerilor, acesta dispăruse fără să lase nicio urmă. Totuşi, ei şi-au dat seama că cineva a căutat mapa roşie, deoarece sertarele erau scoase şi împrăştiate în jur. Dinu a scotocit toate ungherele fără să găsească ceva care să le susţină declaraţia. Au ieşit la suprafaţă, dezamăgiţi. Comisarul fuma un trabuc şi dădea concludent din cap:

– Precis nu vi s-a părut că vedeţi un cadavru? Poate imaginaţia v-a jucat feste sau aţi tras ceva droguri, aşa cum faceţi voi de obicei când veniţi la Vama Veche.

– Domnu’ comisar Stănescu, noi nu ne drogăm şi suntem siguri de ceea ce am văzut, a răspuns Paul în timp ce se urca în şalupă împreună cu ceilalţi doi.

– Atunci unde e?, zâmbi comisarul. S-a desprins singur? Nimeni nu a reclamat vreo dispariţie.

Doina răspunse iritată:

– Poate că l-a luat cineva în timpul nopţii, poate fi opera unor traficanţi de carne vie. Ar trebui să deschideţi o anchetă.

De data asta Virgil izbucni în râs:

– Haida-de! Se pare că vă uitaţi la prea multe filme. Auzi la ei: traficanţi de carne vie! Din câte-mi amintesc, eşti jurnalistă. Voi sunteţi în stare să faceţi din orice întâmplare banală un subiect de senzaţie. Ascultaţi-mă pe mine, că sunt de 25 de ani în poliţie şi am un al şaselea simţ. Aici nu e cazul, fiindcă nu s-a întâmplat decât un naufragiu din care au scăpat cu toţii nevătămaţi. Am să le iau tuturor declaraţii şi lucrurile se vor lămuri. Voi mergeţi şi vă vedeţi de vacanţă. Aş putea să vă sancţionez, fiindcă nu aveaţi dreptul să vă băgaţi nasul pe vas. Aţi luat ceva de la bord?

Paul se uită instinctiv la iubita lui dar aceasta a răspuns imperturbabilă:

-Ce puteam să luăm? Când am văzut fetiţa, ne-am speriat şi am ieşit imediat din apă.

– Bine,bine… Terminaţi cu poveştile!, se oţărî comisarul. Dacă aţi găsit ceva, vă sfătuiesc să-mi spuneţi, altfel riscaţi dosar penal.

Cei doi tineri l-au asigurat că nu au luat nimic de pe vas, iar între timp au ajuns la mal. Virgil le-a cerut adresa de domiciliu, pentru orice eventualitate, apoi s-au  despărţit. Câţiva gură-cască se învârteau în jurul lor, curioşi, dar i-au neglijat şi s-au retras în cort să mănânce. În timpul mesei, Doina şi-a exprimat neîncrederea în comisar:

– Cred că ştia de documente. Altfel de ce a insistat să ne întrebe dacă n-am luat ceva de acolo?

– Eşti prea suspicioasă. Asta e procedura şi omul îşi face datoria. Totuşi, mă întreb unde e cadavrul?

– L-au ridicat azi-noapte.Dacă Stănescu venea aseară cu mine, îl găseam încă acolo.

– Vrei să zici că e şi el implicat? Ce să aibă el cu MISA? Doar e un om al legii.

– Nu ştiu, dar o să încerc să aflu, răspunse Doina cu o hotărâre care îl puse pe gânduri pe Paul.