Mereu altele

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Doamnă, soțul dumneavoastră se zbate între viață și moarte!
– Așa e el, mai nehotărât…

* – Măi, Ioane, cum te aperi tu împotriva SIDA?
– Cu prezervativ, îl port tot timpul.
– Și nu-l dai jos niciodată?
– Ba da, când mă duc la toaletă și când fac sex!

* Un student oltean care s-a mutat în Cluj, le-a scris părinților că nu se mai întoarce niciodată în România.

* Într-un mic orășel sicilian, un negustor a deschis un magazin de trompete și pistoale.
– Ei, vecine, cum îți merg treburile?
– Bine, nu pot să mă plâng. Sunt cât se poate de mulțumit. Dacă vine unul azi și cumpără o trompetă, mâine vine vecinul lui și cumpără un pistol…

* Ați uitat când mergeați cu Dacia 1300 la mare, de făceați patru pene și suflați de trei ori în jiglere până la Constanța și ocupa tac’tu juma de portbagaj cu trusa de scule și scotea ciorapii de nylon de pe mă-ta să-i pună în loc de curea la alternator.
Acu vrei tren de mare viteză, cu aer condiționat?!? Plecați, mă, în Canada, aicea avem tradiții strămoșești de respectat!

* – Doamnă, ce părere avei despre bărbați?
– Sunt cu toți la fel, doar salariile lor diferă…

* Întrebare pentru doamne:
– Cam la cât timp, într-o relație, încep durerile de cap?!

* Mă enervează că la orice nuntă mă duc, mă mângâie băbuțele pe spate și-mi spun zâmbind: „Tu urmezi!”
Așa că am început să le spun același lucru la înmormântări.

* Un rus, un american și un țigan se duc la Popul Nord.
După o vreme, rămân fără mâncare. Ei propun ca în fiecare zi să-și taie câte ceva din corp ca să mănânce. În prima zi, rusul își taie o bucată din picior.
– Azi mâncăm pulpă!
A doua zi, americanul își taie din coaste.
– Azi mâncăm costiță!
A treia zi, vine rândul țiganului. Seara își deschide șlițul. Fericiți, ceilalți exclamă:
– Astă-seară mâncăm cârnăcior.
Țiganul de colo:
– Ce cârnăcior?! Un ceai cald și la culcare!

* Ne-au cucerit romanii, Imperiul Roman s-a prăbușit. Ne-au învins turcii, Imperiul Otoman s-a făcut praf. Ne-au ocupat rușii, URSS s-a destrămat. UE ne-a integrat și e aproape de colaps. Ăștia încă nu și-au dat seama cu cine se pun?!

* – În Maramureș, poți să-ți montezi 5 chiuvete, 4 căzi și 3 cabine de duș. Și tot îți rămâne loc.
– Cum așa?
– E Baia Mare acolo.

* Ce știm despre femeie… că-i bună, iubitoare… n-ai nimic ce-i reproșa și-i nespus de atrăgătoare, mai ales când nu-i a ta!

* Mă uitam azi la postările mai vechi…
Doamne ce nebun eram!
M-am uitat și la postările noi…
Mi-am dat seama că nebunia s-a agravat!

* Profesoara: – Copii, dați-mi exemplu de o pasăre zburătoare.
Alina: – Condorul, doamnă.
Profesoara: – Bravo! Ce e tatăl tău?
Alina: – Avocat!
Profesoara: – Ați văzut, copii, un copil de avocat ce știe?
Gigel: – Vulturul, doamnă.
Profesoara: – Bravo! Ce e tatăl tău?
Gigel: – Om de afaceri!
Profesoara: – Ați văzut, copii…
Bulă: – Crocodilul, doamnă.
Profesoara: – Cum e posibil să spui așa o prostie, cum să zboare crocodilul? Ce e tatăl tău?
Bulă: – Procuror DNA!
Profesoara: – Copii, zboară și crocodilul! Mai jos, dar zboară și el!

Imagine similară

* Femeile sunt niște ființe super-pozitive care niciodată nu privesc înapoi. Nici măcar când parchează…

* El și ea în bucătărie.
Ea își ondulează lasciv șoldurile și-i spune lui că-l așteaptă în dormitor.
El îi promite că mai bea un păhărel și vine. Să-l aștepte.
După jumătate de oră, el doarme cu capul pe masă, alături de sticla goală.
Ea iese pe balcon și strigă disperată:
– Este vreun bărbat adevărat în blocul ăsta?
Răspunde un vecin:
– Da’ ce, ai ceva de băut?

* Îți cumperi mașină de 30.000 de euro ca să impresionezi pe una în colanți de 15 lei. Hai că ești deștept!

* Undeva în Sicilia
– Banca dumneavoastră dă credite doar pe „cuvântul de onoare”?
– Da, desigur.
– Dar dacă eu nu am să pot restitui banii?
– O să vă fie rușine în fața Domnului, atunci când vă veți întâlni cu El.
– Eheheee… păi când va fi asta?…
– Pe data de 5, dacă pe 4 nu restituiți creditul.

* – Tu și soția aveți deseori păreri diferite?
– Da, dar ea nu știe…

Șicane pe baltă

Pe vremea aceea, balta de la Remecioara, din Maramureș, încă nu era amenajată, și nici controale nu se făceau pe malurile ei. M-am îndrăgostit de ea după prima întâlnire pe care prietenul și colegul de suferință în ale pescuitului, Mitru, mi-a aranjat-o. Cu o vegetație abundentă, ochiuri de apă misterioase și îmbietoare, locuri umbroase și ferite de ochii eventualilor trecători, lacul acesta sălbatic te atrăgea ca un magnet să-ți petreci nopțile în poalele lui blânde, ascultând muzica broaștelor și admirând săriturile peștilor la care visam. Aproape că nu trecea o săptămână fără să-l căutăm, să ne bucurăm intens de reîntâlnire și să sperăm că, de data asta, vom avea parte de marea captură. De fapt, ne-am fi mulțumit și cu una mai mică, în afară de peștișorii cât degetul pe care-i prindeam ca să ne distrăm, buni doar pentru momeală la știucă și biban. Exemplare frumoase erau și le puteam vedea într-o altă zonă a bălții, unde apa era foarte limpede, doar că acolo nici nu se sinchiseau de acul încărcat cu bunătăți, poate tocmai fiindcă și ei ne zăreau pe noi.

Țin minte că, la una din astfel de partide, liniștea pe care o apreciam atât de mult ne-a fost alungată de un grup de țigani care se nimeriseră pe partea opusă a bălții. După cum le e obiceiul, vorbeau aproape țipând, de la puradei cu glas plângăcios, pirande cu accente ascuțite și până la cei maturi sau bătrâni cu barbă albă și voce groasă. Era ora în care soarele avea putere încă, iar bronzații simțeau nevoia să se răcorească, așa că s-au dezbrăcat fără jenă și au intrat în apă. Atunci ne-au văzut și pe noi, două statui anacronice, cu câte un băț nemișcat în mână, în totală discordanță cu exuberanța lor. Și-au dat seama imediat că suntem pescari, deci lacul trebuie să aibă și pește, iar asta le-a dat o nouă idee. Astfel că s-au înarmat cu coșurile din dotare, ba și câteva fuste mai largi pe care le lepădaseră muierile, și au început să brăzdeze cu ele adâncul apei.

Eu și cu Mitru îi priveam cu necaz, știind că partida de pescuit era compromisă în aceste condiții, dar supărarea ne-a fost și mai mare când am văzut că au prins câteva exemplare frumoase pe care le fluturau către noi, adăugând cuvinte din care nu pot reproduce decât pe cele mai puțin jignitoare:

– Amărâților! Uite aici peștii voștri. Proștilor! Mâncați pește de-aici…, strigau ei arătându-ne locul unde li se îmbină picioarele.

Tare mi-ar fi plăcut să le răspund cumva, dar mi-era frică să nu-i întărât mai mult și să se dea la noi, nici distanța și nici adâncimea lacului nefiind o piedică de netrecut. Răspunsul l-a dat, în schimb, norocul care ne-a lovit când ne așteptam mai puțin: bățul meu s-a zguduit puternic, făcându-mi inima să tresalte cu putere. Era momeala pusă pentru răpitori, iar vietatea de la capătul firului promitea să fie ceva deosebit. L-am tras cu grijă la mal și ne-am bucurat să vedem că era vorba de o știucă mare, cum nu prinsesem niciodată până atunci, pe care am sărutat-o cu patimă. Chiar și țiganii amuțiseră, privindu-mă cu invidie cum ridic ditamai trofeul deasupra capului. Dar cuvintele lui Mitru îmi tăiară toată bucuria:

– Mai pupă-l o dată și dă-i drumul înapoi!

Imagine similară

– Cum adică?!, mi-am exprimat eu uluirea. Sperăm de atâta timp să fim răsplătiți pentru răbdarea noastră, iar când aceasta se întâmplă, să renunțăm de bunăvoie? Să nu gustăm din cea mai bună carne de pește, după atâta amar de vreme în care am tot așteptat? Ești nebun, măi Mitrule!

– Aruncă-l în apă, îți spun! Te vei simți răzbunat în fața nesimțiților ăia, care ne-au umilit prea mult.

Atunci mi-am dat și eu seama că are dreptate, iar mândria noastră valora mai mult decât plăcerea gustului la care tânjeam. Cu un gest teatral, pentru a fi cât mai bine observat, am sărutat pentru ultima dată buzele reci ale știucii, după care i-am dat spectaculos drumul în apă. Gloatei de țigani parcă nu-i venea să creadă și ne arătau stupefiați cu degetul. După care și-au dus același deget spre cap, arătând că ne lipsește o doagă. Confirmarea gândurilor care le nutreau a venit apoi și prin cuvinte:

– Nebunilor! Nu sunteți întregi la cap! Cine aruncă așa un pește? Nebuniloooor!

Dar noi zâmbeam acum fericiți. Mai bine să fim considerați nebuni decât amărâți!

Deprindere

Mi-a fost sete și nu am primit apă,
Am răbdat foame și nimeni nu mi-a dat pâine,
Mi-era frig, dar eram ținut departe de foc,
Tânjeam după iubire, dar nimeni nu observa,
Eram închis în întuneric, după lacăte și draperii groase.

Mă mir că nu m-am stins, ci m-am întărâtat,
Adăpându-mă cu speranțe împrospătate,
Hrănindu-mă cu dorința de viață,
Încălzindu-mă cu vise frumoase,
Iubind fecioare din imaginație,
Luminat fiind de spiritul incandescent.

Azi, mi se oferă apă cristalină, dar nu mi-e sete,
Mi se întinde pâine aburindă, însă nu mi-e foame,
Nu pot să zăbovesc în apropierea sobei
Și nici lumina puternică nu mi-e benefică,
Iar iubirea s-a transformat în nostalgie,
Pe care mi-o ofer prin amintiri netrăite.

Imagine similară

Riposte

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fată, mi-a trimis soțul mesaj să mai las facebook-ul și să fac și eu ceva de mâncare.
– Și tu ce ai făcut?
– L-am blocat…

* Fetele care au impresia că sunt speciale, doar pentru că aleargă 3-4 fraieri după ele, ar trebui să știe că și la fotbal aleargă 11 bărbați după o minge, dar ei vor doar să înscrie, nu să păstreze mingea!

* Aproape toți bărbații se nasc cu aceeași pasiune.
Cei care pun mâna și pe carte, devin ginecologi.

* Jumătate din planetă moare de foame, iar cealaltă jumătate se chinuie să slăbească.

* Un român din trei cântă sub duș.
Ceilalți doi… nu se spală!

* Iubitul meu mă iubește mult de tot!
Ca să nu mor de cald, mi-a făcut vânt.

* În Ardeal, ceasurile nu fac tic-tac, ci „no-tic no-tac”. Iar dimineața, când sună: „no, dacă-i musai, țârrr”.

* Eu tot nu înțeleg…
În viața asta plătesc datoriile din viața anterioară sau plătesc anticipat pentru viața următoare…

* – Cine se opune acestei căsătorii, să vorbească acum sau să tacă pe veci.
– Eu, părinte.
– Taci, idiotule! Mirele nu se pune!

* Ciobanul către măgar:
– Vezi că au anunțat ceață, să nu dispari!

* Femeia nu știe ce fel de bărbat ar vrea.
Bărbatul, ca să nu aibă dubii, le vrea pe toate.

* Știi că nu mai ești copil când ții cu baba care alungă puștii gălăgioși din scară.

* Un oltean intră într-o frizerie și-l întreabă pe frizer:
– Cât face la dumneata un tuns?
– 10 lei, domnule.
– Dar un bărbierit?
– Doar 5 lei.
– Atunci bărbierește-mă în cap!

* Stomatologul întreabă o pacientă:
– De când au început să vă cadă dinții?
– Imediat după nuntă!

* Declarație modernă
Vrei să fii soția mea… până când alta ne va despărți!?

* O blondă vorbește la telefon cu prietena ei cea mai bună:
– M-am îngrășat 3 kg.
– Dar de la ce?, se miră prietena.
– Cred că de la plombe. Magneții de la ușa frigiderului mă tot atrag în bucătărie.

* Există câteva dispozitive care cresc dorința sexuală, în special la femei. Cel mai important dintre acestea este un Mercedes.

* Dietă de slăbit cu lămâie:
Tai lămâia în două, o storci bine și ți-o torni în ochi până nu mai vezi frigiderul.

* Când o să vezi un țigan transpirat de muncă și un popă sau parlamentat care și-a dat demisia, atunci va fi bine în România.

* Am multe în comun cu nevasta. De exemplu, ea miroase a busuioc, eu a busuioacă!

* Ce vecini simpatici am!
Ieri noapte, pe la 3, cântam sub duș, iar ei țineau ritmul cu pumnii în perete. Ce oameni de treabă!

Imagine similară

* Călătorii unui tren care a ajuns la timp în Gara de Nord au mai stat 3 ore în vagoane, din obișnuință!

* – Iubito, să ai o zi minunată!
– Nu-mi zici tu mie ce să fac!

* Trupă de constructori bețivani, căutăm de lucru!
Deviza noastră este: Dacă rămâne în picioare, e perete, dacă se dărâmă, atunci e trotuar!

* Soțul:
– De ce continui să cumperi plante și apoi le lași să moară?
Soția:
– Ca să-ți arăt de ce sunt în stare!

* Dacă mă înfiază o familie din SUA, să nu vă pună dracu’ să faceți miting pentru mine!

* – Nu vă mai uitați, doamnă, așa la mine, am nevastă acasă!
– Nu mă uit, domnule, la tine! Mă uit în gol, că și eu am bărbat acasă!

Cartea mea de versuri

  Acasa » Catalog » CARTI » Poezie »

Lei
24.00
 Lei
19.20

Versuri pentru suflet și cuget – Petru Racolța

Versuri pentru suflet și cuget - Petru Racolța

COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06

PRODUS IN PRECOMANDA! COMANDA-L ACUM SI IL VEI PRIMI CU INTAIETATE, CU DOUA SAPTAMANI INAINTE DE APARITIA IN LIBRARII!

Pret librarie: 24 lei
TVA inclusa: 5%
Autor: Petru Racolța
Nr. pag.: 144

Avem în față un poet veritabil, cu multe de spus într-un mod artistic și cultivând diverse formule de comunicare versificată. Personal, n-am mai întâlnit un asemenea fenomen în lirica noastră. Cititorul va găsi multe prilejuri de satisfacție, pe lângă cea artistică și latura social-politică.
Desigur, Racolța e un moralist. Dar tonul său nu este dur și acru, ci are, în toate ipostazele lirice un umor nonșalant, bonom, ardelenesc, dacă vreți.
Lucian Bureriu

COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06

Intervenții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O bătrână din Teleorman stătea la capul soțului în cimitir:
– Ioane, dragă, la vot ai fost, dar pe acasă de ce n-ai dat…?

* Cum o dai, tot nu e bine!
Când ești mică, nu te lasă părinții să ai iubit!
Când crești, nu te lasă soțul!

* Ion și Gheo se urcă în tren și intră în primul compartiment.
– Ioane, hai dincolo că aici pute!
Trec în alt compartiment.
– Mă, mai hai că și-aicea pute.
Parcurg astfel trenul de la un capăt la altul, ajung la ultimul compartiment, unde rămân, deși era un miros îngrozitor. După un timp:
– Mă, Ioane, tu te-ai căcat pe tine?
– Da, mă, da’ de ce-ntrebi?

* Discuție între două blonde…
– De ce șchiopătezi?
– Am visat că am călcat într-un cui!
– Vezi ce pățești dacă dormi desculță!

* Cioc, cioc la ușă.
– Cine e?
– Poliția…
– Nu-i nimeni acasă!
– Atunci de ce arde lumina?
– Iaca o sting!

* Am scris pe facebook că abia aștept să vină vara să las ferestrele deschise…
15 țigani mi-au apreciat postarea.

* – De ce își iau oltenii două pietre când merg la culcare?
– Cu una sting becul, iar cu cealaltă verifică dacă au închis fereastra!

* Tragedie într-un muzeu!
Hoț român, de etnie neprecizată, în stare gravă după ce a vrut să fure tabloul… electric!

* Diferența dintre soție și amantă.
La amantă te poți plânge de soție…
Încearcă invers… dacă ai curaj.

* Este evident că bărbații sunt grei de cap.
Astăzi, la metrou, o doamnă supărată îi explica la telefon soțului:
„Băi, nu la ieșirea unde se iese, la ieșirea unde se intră te aștept, chiar nu înțelegi?!”

* O să mor de căldură toată ziua, dar nu deschid geamurile!
Să creadă vecinii că am aer condiționat!

* – Tată, uite că am făcut 18 ani și mi-am luat permisul de conducere, pot veni și eu acasă chiar și la trei dimineața.
– Da, dar mașina trebuie să fie în garaj la 10, ea e minoră, nu are decât 14 ani…

* Un corp este alcătuit din miliarde de nervi…
Mă’ frate… câte unul reușește să ți-i enerveze pe toți!

* Când un bărbat este nefericit, caută o femeie.
Când este fericit, mai caută una!

* – Vă afectează că s-a scumpit benzina?
– Deloc! Eu tot de 50 de lei bag.

* Dacă un bărbat se uită îndelung la buzele tale, ori vrea să te sărute ori ți-a observat mustața!

* – Miroase a vară din nou!
– Unde?
– În toate mijloacele de transport în comun!

* – Cum se spune în chineză: „te rup în bătaie”?
– TE-NCING!

* Dacă intri în magazin după o înghețată și ieși cu două beri, este Alzheimer?

* Am prins țânțarul care m-a mușcat toată noaptea.
Dar nu pot să-l omor… E sânge din sângele meu!

* O blondă merge pe stradă. La un moment dat, un tip care se uita lung la ea, o salută:
– Bună!
La care, blonda nervoasă, îi răspunde:
– Bună-i mă-ta! Eu sunt sexy!

* Să faci sex e cum ai juca bridge. Dacă n-ai partener bun, este bine să ai o mână bună.

* Eu vreau un bărbat adevărat…, când intră în casă să dea cu pumnu’ în masă şi să strige:
– Femeie, dă drumu’ la apă caldă să spăl vasele!

* Viața bărbaților este ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă…
A femeilor, ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, maimuță…

* De când au aflat femeile că în bloc s-a mutat o curvă, au dispărut migrenele.

* Noi, ardelenii, nu bem mult!
Noi bem… tăt!

* – De unde vii, Bulă, așa de bătut și zdrențuit?
– M-a prins unu’ la nevastă-mea…

* Dacă ieși pe autostradă și în față ai o femeie cu ștergătoarele de parbriz pornite, iar afară nu plouă, asta poate însemna doar un singur lucru: ea vrea să schimbe banda!

* Vecinul de jos mi-a spus că dacă îl mai inund o dată mă violează!
Acum stau ca proasta lângă robinet și aștept să vină apa!

Imagini pentru imagini cu pălincă și pită

* Ești din Maramureș dacă farfuria înseamnă „blid”, pâinea e „pită” și pălinca e „poftă de lucru păntru tătă zâua”.

* – Nu sunt gras!
– Dar ai 130 kg!
– Da, dar din ele, vreo 70 sunt greutățile de pe suflet!

* Ăla care a inventat pachetul de șervețele umede, când tragi de unu și ies trei, mai bine inventa bancomatul!

* Noroc că nu ninge afară…
Cine dracu avea chef să dea zăpada pe căldura asta?

* Dacă vă spun ceva, muriți de râs.
D-aia nici nu vă spun, că țin la voi. 🙂

Occident Express (12)

Focul de tabără avea menirea să-i adune pe toți nestâmpărații alături de cei doi instructori și acei câțiva copii care și-au ales deja locurile cele mai bune. Firește că primul dintre ei a fost Sandu, care și-a împins scaunul cu rotile în imediata apropiere a lui nea Stamate și a nevestei sale, Monica. Aceasta din urmă a mai întârziat puțin, până i-a adunat pe cei mai încăpățânați și reticenți în a sta locului, cu toată magia flăcărilor și spectacolul scânteilor. Mulți dintre ei se plângeau de lipsa semnalului la mobil, încă un motiv pentru care această inițiativă părea ceva plictisitor.

Imagine similară

– Dacă o să fiți cuminți și o să faceți liniște, nea Stamate o să vă povestească ceva frumos, le promise instructoarea, după ce se asigură că toată lumea e prezentă.

– Povești de adormit copii, ținu să-și facă auzită părerea Ionică, cel mai neastâmpărat băiat.

– Un film de pe internet ar fi mult mai interesant, interveni și Stela, o fetiță cu părul împletit și cu ochii ascunși de ochelarii groși. Dar aici suntem parcă în sălbăticie.

– Tocmai asta era și ideea, le aminti doamna Monica. Să ne rupem câteva zile de jungla internetului și să trăim experiențe pe care mulți dintre voi nici nu vi le puteți imagina. Jocuri în aer liber, competiții sportive, observarea faunei și florei, iar seara, câte o poveste sau mai multe, la care să venim cu discuții și aprecieri. Vă asigur că toate acestea o să vă facă bine, iar amintirile nu le veți da uitării.

– Eu vreau să ascult o întâmplare adevărată, povestită de nea Stamate, se arătă nerăbdător Sandu. Am auzit că știe ceva despre un tren super, care poate apărea oriunde.

Instructorul zâmbi afectat și își trecu jucăuș mâna prin părul băiatului, iar după ce liniștea se așternu, își făcu auzit glasul moale și dulce, ca a unui bunic incredibil de tânăr:

– Îmi place să vorbesc despre Occident-Express, pentru că așa se cheamă trenul care mi-a schimbat viața. Fiecare serie de copii care vine în această tabără a rămas impresionată de întâmplările cu acest subiect, iar câţiva revin mai mult pentru a asculta sau chiar a povesti ce s-a mai auzit pe această temă. Eu aș vrea să vă împărtășesc, în această seară, ce am trăit eu și Monica. Nu e o legendă și niciun pic de exagerare, așa cum ar fi înclinați să creadă unii oameni fără credință sau imaginație.

Tăcerea era dominantă acum și doar pocniturile vreascurilor își permiteau să se facă auzite, probabil vrând să sublinieze astfel anumite pasaje din relatarea domoală a instructorului.

– Îmi amintesc că, acum aproape două decenii, lumea râdea de mine când încercam să vorbesc. Pe de o parte, aveau dreptate, pentru că mă bâlbâiam îngrozitor și mulți nu aveau răbdarea să mă asculte. Dar, adesea, simțeam răutatea din spatele expresiilor sarcastice și a privirilor batjocoritoare. Băieții mă evitau perseverent, iar fetele mă ocoleau fățiș, astfel că trăiam o viață solitară, cu gânduri tot mai sumbre. Nici la facultate nu am putut să intru, tot din cauza acestui handicap, la care s-a adăugat și neîncrederea pe care o aveam în mine. Am fost nevoit să mă angajez muncitor necalificat, cu un venit insuficient pentru a-mi întreține părinții bolnavi. S-au stins unul după altul, dar simțeam că i-am pierdut cu mult înainte, atunci când și-au dat seama că nu o să pot vorbi normal niciodată. Rămas singur, simțeam că nu mai are rost să trăiesc nici eu, iar o moarte subită ar fi fost o binecuvântare. Așa mă gândeam privind la râul învolburat care se scurgea la picioarele mele, chemându-mă în brațele sale, să-mi ofere izbăvirea. Și poate că aș fi cedat ispitei, dacă nu s-ar fi auzit în spate un șuierat puternic, urmat de un zgomot stăruitor de fiare manevrate și roți metalice care alunecă pe șine. M-am întors instinctiv și am văzut cu mare uimire cum un tren își construia singur calea și se oprește doar la un metru de mine. Ușa unui compartiment s-a deschis singură, iar eu mă uitam ca bezmeticul la ea, nevenindu-mi a crede. Ce tren poate fi acela care vine fără să-l chemi, își face drum prin pustietăți și stație pe malul erodat al unui râu? Poate e o unealtă diabolică sau o salvare divină, dar ce aveam de pierdut dacă urcam?

– Și… ați urcat?, se auzi o întrebare timidă.

– Am urcat… cu frică, speranță și, mai ales, curiozitate. Țin minte că înăuntru era plin de oameni blânzi, iubitori, veseli și săritori, iar printre ei se afla și Monica. Dragostea dintre noi s-a înfiripat din primele clipe, iar în Germania am coborât ținându-ne de mână și zâmbindu-ne mereu. Dar știți care e partea cea mai interesantă? Nu mă mai bâlbâiam deloc, ci dimpotrivă, vorbeam cursiv și foarte mult, de parcă încercam să recuperez anii de reținere. Nu știu dacă trenul m-a vindecat sau persoana pe care am îndrăgit-o în el, dar călătoria aceea m-a făcut alt om. Nici nu am mai vrut să rămân în străinătate, deși am auzit cum s-a dat dispoziție ca toți călătorii aduși de Occident-Express să fie tratați ca oaspeți de seamă și viitori cetățeni ai țării alese. Ne-am întors cu un tren obișnuit și am găsit repede locuri de muncă, plus oportunitatea de a ne termina ștudiile. În cele din urmă, ne-am împlinit și visul de a ridica o tabără pentru copii ca voi. Toate astea, datorită unei călătorii picate ca din cer, în cel mai sumbru moment al vieții.

Focul se mai domolise, accentuând momentul de tăcere care a urmat. Sandu fu acela care strecură în șoaptă o întrebare:

– Nea Stamate, crezi că dacă aș întâlni acel tren și aș urca în el, mi s-ar însănătoși picioarele?

Instructorul îl mângâie iar pe cap și răspunse încurajator:

– Nu pot să știu, dar pun mâna-n foc că la coborâre vei fi un om mai fericit, mai optimist.

Doar gânduri în rânduri

Imagine similară

Acestea nu sunt versuri,
chiar dacă se revarsă ca o mare de iubire,
se aștern ca o pădure de flori,
zboară precum un cârd de lebede albe,
plâng aidoma unui copil lipsit de țâță
sau râd ca un bunic cu dinți știrbi.

Aceasta nu e o poezie,
sunt doar gânduri așezate în rânduri,
iubiri care-și caută destinatar,
emoții ce se insinuează în cuvinte,
speranțe cu aripi rănite
și un suflet care le pansează.

Acesta nu poate fi un poem,
lipsindu-i de la început rima,
sau un poet cu mintea răzvrătită,
cu inimă înecată în amar,
cu ochii pierduți printre metafore
și cu mâinile ca două ancore.

Justificate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Moare unul care distribuia laptele. A doua zi, rudele angajează un avocat pentru a citi testamentul, iar acesta începe să-l facă public:
– Fiului meu îi las casele din nord. Fiicei mele, casele din sud, iar soției mele, clădirile de la centru…
Uimit, avocatul spune:
– Ufff, doamnă! Soțul dumneavoastră a fost tare bogat…
– Ce bogat! Nici gând! Astea sunt rutele de distribuire a laptelui…

* O fetiță se uită la părinții ei cum se îmbracă pentru petrecere. Când îl vede pe tatăl său cum își îmbracă costumul, aceasta îi spune:
– Tati, nu ar trebui să porți costumul ăla.
– De ce, scumpa mea?
– Pentru că știi că îți dă dureri de cap în dimineața următoare.

* Legenda spune că primul om care a ajuns în Transilvania a fost ungur. Și că, după ce a descălecat de pe cal să bea apă, când s-a întors nu a mai găsit calul, ci numai un bilețel pe care scria: „Mulțam fain!”

* Mama mea, cu o singură palmă a reușit să-mi deschidă chakerele, să-mi stabilizeze karma, să-mi curețe aura și să salveze o mulțime de bani de dat la psiholog!

* Baronul țiganilor, la spital, cu fractură de picior.
– Trebuie să punem gips.
– Pune marmoră, mâncați-aș, că plătesc eu…

* Viața este prea scurtă ca să fii serios tot timpul…
Dacă nu poți râde de unul singur, sună-mă! Că râd eu de tine!

* Să nu te simți prost când cineva își dă ochii peste cap în timp ce-i vorbești.
Cu siguranță își caută creierul.

* Iubește-ți vecinii, dar nu desființa gardul!

* Înjuratul după ce te lovești reduce durerea până la 50%…

* – De ce îl iubeau elevii pe profesorul Klaus Iohannis?
– Pentru că, până făcea el prezența, se termina ora.

* Soția pleacă în interes de serviciu, lăsându-și soțul să se ocupe de casă. Soțul îl scoală pe copilaș de dimineață, îi face micul dejun și îl ia de mână să îl ducă la grădiniță.
La grădiniță, educatoarea îi spune că acest copil îi este necunoscut. Îl duce la o altă grădiniță și apoi la a treia. Când ies de la a patra grădiniță, copilul îi spune:
– Tăticule, încă o grădiniță și eu astăzi chiar că întârzii la școală.

* – Tati, de ce leul nu mai are nicio putere în România?
– Pentru că s-au înmulțit șacalii, fiule!

* La cofetărie:
– Ce aveți fără zahăr și fără grăsimi?
– Șervețele…

* Azi, mi s-au întâmplat 2 chestii ciudate:
Prima dată, am găsit o pălărie plină cu bani, iar după, mă urmărea unul cu un acordeon.

Imagini pentru imagini cu domnișoare si pisici

* O domniță frumoasă purta în brațe un pisoi. Văzând-o, un tânăr o abordează:
– Eheee, ce mi–ar plăcea să fiu în locul acestui pisoi! Unde îl duci?
– Să-l castrez!

* Niciun film porno nu are scenariul atât de pervers ca mintea unei femei în timp ce soțul nu-i răspunde la telefon!

* Pffffff… Mă face să râd când mi se spune: „te cunosc perfect”.
Nici eu nu mă cunosc, în fiecare zi vin cu noi tâmpenii.

* E atât de cald afară încât mi s-au topit toți banii din cont…

* Legea termodinamicii…
Când femeia fierbe… bărbatul se evaporă!

* – Unde ți-e soția?
– Topește slănină!
– Ați tăiat porcul?
– Nu! Face plajă!

* – Trebuie să vă iau tensiunea.
– Dom’ doctor, și ieri mi-ați luat-o.
– Și cât a fost?
– Zece lei!

* După ce-l termină de tuns, frizerul își întreabă clientul:
– Să vă dau cu ceva-n cap?
– Nu te-o-mpinge dracu’!

* Știați că cel mai bun prieten al omului este musca, nu câinele?
De câte ori vei fi în rahat, ea îți va sta mereu alături.

* – Și ai avut vreun job serios până acum?
– Am fost gropar câteva luni.
– Păi și ăla e job serios?!
– Păi da, că n-aveam voie să râd!

* Tulburare de personalitate…
Sufletul merge la mare… și corpul merge la muncă!

* Cred că tipa de pe GPS îmi bate apropouri, de ceva vreme mă bagă mereu prin tufișuri izolate. 🙂

* Poate ar trebui să știe tinerii că până în 1989, România era atât de săracă încât făcea salamul din carne!

* Soțul îi spune soției:
– Plec la cursele de cai!
– Cursele s-au anulat, răspunde soția. I-am spart botul mârțoagei!

* Maturizarea este atunci când mergi la stomatolog și nu-ți mai este frică de durere, ci de cât costă.

* Pentru cei necăsătoriți:
Să aveți un sfârșit de săptămână nemaipomenit!
Pentru cei căsătoriți:
Doamne ajută să fie bine!