Trăim într-o țară în care suntem înconjurați de secretomanie. Pe vremuri nu erau nici pe departe atâtea secrete, dar erau periculoase. Li se spunea secrete de stat și dacă erai acuzat că le-ai divulgat, puteai fi condamnat la moarte, chiar dacă nu erai vinovat. Cum a apărut capitalismul și economia de piață, pac și droaia de secrete. Cel care ne-a șocat cel mai tare pe toți, a fost secretizarea salariului. Nu mai aveai voie să știi cu cât este plătit colegul tău și fiecare dintre noi am fost sfătuiți să nu divulgăm acest secret care putea periclita bunul mers al intreprinderii. Dacă din întâmplare aflai că unii au salariul cu mult mai mare decât al tău, deși nu făcea mare brânză, și divulgai această anomalie, ieșea cu scandal și erai sancționat.
Apoi au apărut alte și alte secrete care s-au infiltrat între oamenii de rând, mergând până la cei care se ocupă de destinele țării. Pentru a fi gestionate s-au înființat tot felul de servicii, secrete și ele. Atât de multe încât am ajuns țara cu cele mai multe servicii de acest gen, toți agenți bine pregătiți și plătiți cu bani grei din multiplele taxe care ne fac fruntași și la acest capitol. Totul e secret pentru oamenii de rând, dar viața lor intimă este privită și ascultată de „băieții cu ochi albaștri”, care sunt puși să se asigure că nu calci cumva pe alături sau nu divulgi vreo informație care ar putea periclita economia sau siguranța națională.
De ce atâta secretomanie? De ce se fac contracte secrete cu firme, în care există multe clauze secrete? De ce se vând obiectivele industriale și bogățiile naturale prin aranjamente misterioase și de ce n-ar putea fi ele făcute publice? La urma urmei este vorba despre banii și bogățiile noastre, pe care le-am dat în administrare unor oameni în care am avut încredere. Iar ei, când au ajunși gestionarii averii noastre, o vând prin negocieri secrete. E clar că dacă ar fi ceva normal și legal, nu ar mai fi nevoie de secretizarea dosarelor! Dacă nu ar fi vorba de șpăgi și mite, totul ar fi făcut la vedere și publicat ca să știe tot poporul unde se duc banii sau bogățiile țării. Doar necinstea și apucăturile mercantile ale aleșilor duc la tot felul de înțelegeri secrete. Iar când se cere cu insistență ca un anumit dosar să fie desecretizat, ce să vezi? Dosarul în cauză s-a evaporat! Mă refer aici la proiectul Roșia Montană, dar mai sunt și alte mistere care se încăpățânează să rămâna în acest stadiu.
Cel care încearcă să ne convingă de dispariția documentelor este una din cele două mâini drepte a lui Victor Ponta (a doua e Liviu Dragnea), Ministrul pentru Marile Proiecte (!), Dan Șova. Vă dați seama ce proiecte mari se învârt la noi în țară! Unul dintre ele a fost un pod dat în folosință cu zece zile în urmă, dar la care a uitat să taie panglica. Iar cum la noi tăiatul panglicilor pentru orice lucrare este o modă, a venit și el să aibă parte de o astfel de cinste. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu? Și ce proiect mare, dom’le!
Bineînțeles că toate proiectele mari pe care le va gestiona acest ministru vor fi negociate în secret, ca de obicei. Trebuie să aibă fiecare bucățica lui de ciolan, așa cu s-au obișnuit toate guvernele care s-au perindat la împărțirea banilor colectați de la bunii plătitori. Că și unii dintre cei care nu plătesc taxele sunt ținuți la secret. Ei decartează niște sume mai mici unor persoane care închid ochii. Cine sunt acestea? E secret, dar cu puțină imaginație ne-am putea da seama cam ce hram poartă. Noi, însă, suntem sfătuiți să dormim liniștiți, că Guvernul lucrează pentru noi. Sau mai degrabă „ne lucrează” pe la spate într-un secret pe cât se poate de strict. Noapte bună, România! Somn ușor, române!
