NUME „SONORE” ÎN CABINETUL LUI DACIAN CIOLOȘ
.
Avem capul lui Motoc
Și-al lui Tobă (ce delicii!),
Cu Curaj își face loc
Un guvern de artificii.
Epigrama care mușcă (CLXXVI)
Eu și Ea
Suntem împreună de când ne știm și nici nu ne putem închipui viața separat. Eu fără Ea sau Ea fără mine?! Imposibil! De aceea avem grijă unul față de celălalt, ne protejăm și ne ferim de accidente sau de boli. N-a fost așa de la început, pe când eram tineri și fără griji, lăsând totul pe seama naturii și luând măsuri doar în caz de urgență. Atunci dădeam vina pe Ea, că nu arăta așa cum mi-aș dori, făcându-mă să mă simt complexat în fața celor cu care veneam în contact. Dar, cu timpul, am învățat că numai dacă o tratez cu atenție voi putea să mă mândresc cu aspectul Ei, iar Ea nu mă va mai trăda niciodată.
Mi-am dat seama că pielea mea – despre Dumneaei este vorba -, fiind cel mai mare organ pe care-l am, are nevoie de o îngrijire pe măsură dacă vreau să arăt bine, să fiu sănătos și mereu bine dispus. Iar aceasta nu e o misiune grea de când Farmec a lansat linia de produse dermatocosmetice Gerovital H3 Derma+ Prof. Dr. Ana Aslan. Am găsit-o în farmacii, sub emblema Pharmaceutical Concept și am fost încântat să văd că tratamentul se poate adapta în funcție de sensibilitatea pielii și a părului. De alfel nici nu-i de mirare, fiindcă Farmec e mereu în prima linie cu produse de tradiție, ceea ce reprezintă o mândrie românească pentru noi, consumatorii. Printre altele, am fost impresionat imediat de efectul pe care l-a avut asupra mea crema antiacneică.
Cu ajutorul acestor produse am reușit să ridic conexiunea dintre mine și piele la un nou nivel, fără nervi provocați de apariția unor acnee sau pete, fără senzații și aspecte neplăcute la anumite medii sau temperaturi, fără alte surprize enervante. Iar această comuniune are un efect benefic și asupra psihicului, stare de spirit ce se vede imediat pe chipul meu, în comportament și în relațiile pe care le întrețin cu cei din anturajul meu. Aș zice pentru că-mi poate pielea.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Oferta de astăzi
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un bărbat și o femeie stăteau și beau ceva, când încep să se contrazică, cine are plăcere mai mare: bărbatul sau femeia?
Bărbatul zice:
– Bărbatul, evident. De ce crezi că umblăm după sex toată ziua?
– Asta nu dovedește nimic!, zice femeia. Gândește-te, când te scarpini cu degetul în ureche, cine se simte mai bine: degetul sau urechea?
* – Domnule director, zise inginerul-șef, am o veste bună și una rea.
– Care-i vestea rea?
– Secretara, care după cum știți, trăia cu dumneavoastră, dar și cu mine, a născut doi gemeni. Zice că unul e al dumneavoastră și celălalt al meu.
– Asta chiar că e o veste rea… Și vestea bună?
– Al meu a murit.
* La grădina zoologică, animalele discută despre venirea vacanței:
– Spune-mi, girafă, unde pleci tu în vacanță?
– Ei bine, eu am gâtul lung, soția mea are gâtul lung și copiii mei au gâtul lung. Și cum nu ne place să ieșim în evidență, vom merge în Africa, acolo unde sunt și alte girafe.
– Dar tu, ursule polar, tu unde mergi?
– Păi eu am blană groasă, soția mea la fel are blană groasă și copiii tot așa. Și cum nu ne place să ieșim în evidență, vom merge la Polul Nord, acolo unde sunt și alți urși polari.
– Dar tu, crocodilule, unde mergi?
– Ei bine, eu am o gură mare, soția mea are o gură mare și copiii mei au gura mare, și cum nu ne place să ieșim în evidență, vom merge în Oltenia.
* Proaspăt căsătoriți. El are un bilet în mână pe care scria: „dragul meu, te iubesc, tu ești comoara vieții mele…
După 10 ani. El are un bilet pe care scria: „ceapă, zahăr, pâine…”
* Soția: – În copilărie visam să mă fure un prinț frumos… Acum, am impresia, și soțul meu vrea să fiu furată de un prinț frumos!
* Un englez, un francez, un chinez și un român au o dispută în legătură cu naționalitatea lui Adam și Eva.
Englezul:
– Au fost cu siguranță englezi. Numai un gentlemen adevărat poate oferi jumătate din singurul măr doamnei sale!
Francezul:
– Nu, ei au fost cu siguranță francezi – numai o franțuzoaică poate să se ofere pentru numai o jumătate de măr!
Chinezul:
– Nu sunt de acord. Ei au fost cu siguranță chinezi, deoarece numai unei perechi de chinezi le stă în putere să populeze în așa timp scurt tot Pământul!
Românul:
– Nu, domnilor, greșiți cu toții, ei erau români: stăteau în fundul gol pe pietre, nu aveau decât un măr pe care și pe acela trebuiau să-l împartă între ei, dar cu toate acestea credeau că sunt în rai.
* Copii sunt întrebați la școală ce meserie ar prefera.
– Eu o să mă fac doctor, spune Ionel.
– Iar eu inginer, adaugă Gigel.
– Eu mă fac hacker!, zice răspicat Bulă.
– Dar de ce, măi, Bulă?, întrebă învățătoarea.
– Am auzit că de la anul va intra în vigoare catalogul online. Și, dacă eu n-am fost premiant, măcar copiii mei vor fi!
* Dragi domnișoare. Aveți pielea uscată? Părul rar și unghiile fragile? Aveți probleme cu greutatea? Veniți la noi. E întuneric, iar noi suntem beți!
* – Dragul meu, îți amintești de Sharon Stone în ”Basic Instinct”, când în secția de poliție își pune picior peste picior?
– Bineînțeles că da!
– Deci, imbecilule, de ea îți amintești. În schimb, de faptul că trebuie să cumperi pâine în casă ai uitat, da?!
* Se naște Bulă cu un penis de 40 de cm, iar după ce crește merge la doctor…
– Dom’ doctor, nu puteți face nimic? Că am scula așa mare și toate femeile fug, după ce mă dezbrac.
– Măi Bulă, nu am ce face.
– Da’ nu puteți să tăiați din ea?
– Dacă tai, o să mori, dar du-te la ceva vrăjitoare să îți facă ea o vrajă….
Și pleacă Bulă supărat la Baba Dochia, să-i facă ceva vrajă. După ce-i spune problema lui, baba îi zice:
– Mă Bulișor, io nu am ce face, da’ du-te la Muntele Negru și în peștera de acolo o găsești pe broscuța care, dacă te refuză când o ceri în căsătorie, îți scade cu 10 cm.
Și pleacă Bulă spre Muntele Negru, trecând mări și țări…
După ce ajunge, merge la peșteră și se face cu noroi pe față, să nu îl vrea soț, iar apoi merge la ea și-i zice bâlbâit:
– Bbbrroosccuuță vrrreii să fffi soțția meeeaa?
Îl vede broscuța și zice:
– Nu!
Bulă, fericit, pleacă, dar pe drum se gândește că tot e prea mare la 30 de cm, și merge iar la broscuță.
– Te căsătorești cu mine?
– Am spus nu și nu și iar nu!
Taximetristul
1. Orice taximetrist este mult mai tare decât Chuck Norris. Taximetriștii nu știu cine-i Chuck Norris, dar Chuck Norris știe cine-i fiecare taximetrist.
2. Un taximetrist este liber doar atunci când vrea el. Chiar dacă este liber, poate să-ți spună că nu e liber. Și dacă e ocupat, e ocupat tot pentru că vrea el și nu pentru că l-a ocupat un client.
3. Bacșișul pentru taximetrist nu e un procent din contravaloarea cursei, ci contravaloarea cursei e un procent din bacșișul taximetristului. Nu există o limită maximă pentru bacșiș, dar există întotdeauna o limită minimă.
4. Un taximetrist știe întotdeauna mai multe decât clientul, indiferent de domeniul de discuție. Iar când un taximetrist are chef de povești, ești obligat, ca și client, să povestești cu el.
5. Atunci când intri într-un taxi să te supui dictonului nescris ”taximetristul nostru, stăpânul nostru”.
6. Taximetriștrii știu întotdeauna cele mai multe scurtături spre cel mai lung traseu. Atunci când îndrăznești să îi indici traseul, scurtăturile se vor înmulți. Mai bine taci.
7. Aparatul de taxat e pur orientativ și e folosit doar pentru că clipocește colorat.
8. Absolut toate regulile de circulație sunt făcute ca să fie încălcate. Și nu pentru a-l ajuta pe client să ajungă mai devreme, ci pentru că nimeni și nimic nu-i spune unui taximetrist ce să facă.
9. Orice taximetrist e mult mai tare decât tine. Iar dacă tu ești mai tare decât el, în trei minute apar alți o sută de taximetriști. Ești mai tare decât toți?
10. Niciodată un taximetrist nu trebuie să aștepte după tine, ci tu după el. Dacă ai așteptat mult, înseamnă că taximetristul a fost bun cu tine.
P.S. – Breaking News – Chuck Norris a dat examenul de taximetrist. A picat.
Podul de flori
Îmi amintesc și acum cu nostalgie cum am început asaltul către inima ta. Cu un fir plăpând de floare sălbatică pe care am cules-o de pe câmp, mergând către locul de întâlnire. Cu ajutorul lui a răsărit un zâmbet călduros pe chipul tău, ce mi-a topit inima și m-a făcut să-mi doresc mai mult. A urmat un trandafir rupt din grădina vecinei și apoi un buchet de gladiole cumpărate de la florăria din colț. Toate aceste daruri înmiresmate mi-au fost răsplătite cu gesturi tot mai tandre din partea ta, semne care îmi arătau că sunt pe drumul cel bun.
Dar podul către inima ta nu era complet și mi-am dat seama că e timpul să apelez la piesa de rezistență. E vorba de o florărie online din București, care livrează „buchete de flori” la comandă, indiferent de locul în care vrei să ajungă. Iar eu voiam să-ți răpesc cât mai multe zâmbete, chiar dacă nu eram întotdeauna fizic lângă tine. Atunci închideam ochii și încercam să-mi imaginezi reacția de surprindere de pe chipul tău la primirea unui buchet de trandafiri sau chiar trandafiri la cutie. Iar pentru ca efectul să fie complet, am specificat celor de la BucheteTrandafiri.ro să adauge și câte un mic cadou la fiecare buchet sau coșuleț, cum ar fi bomboane de ciocolată, bomboane Raffaello și chiar cîte o șampanie pe care să o desfacem împreună.
Cred că datorită acestor gesturi am avut norocul să-ți deschizi sufletul în fața mea și să-mi oferi iubirea mult râvnită. Sunt conștient că n-a fost ușor să te cuceresc și o să-mi fie și mai greu să te păstrez. Dar e o dulce misiune pe care vreau s-o duc până la capăt. În sprijinul meu vor fi toate florile din lume, pe care le voi comanda mereu doar de la profesioniștii ce m-au ajutat să-ți răpesc atâtea zâmbete și, în cele din urmă, inima. Cu un pod de flori ce nu se vor ofili niciodată.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Bunătatea este înnăscută sau învățată?
Altruismul este declanșat și stimulat de o serie de factori de mediu și nu este o calitate pe care oamenii o dobândesc prin naștere, potrivit unui studiu realizat de doi profesori de psihologie de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii, informează dailymail.co.uk.
Originea altruismului, privit ca o calitate dobândită prin naștere sau prin educație, reprezintă unul dintre cele mai dezbătute concepte în psihologie.
Doi profesori de psihologie au realizat o serie de experimente pentru a demonstra că altruismul este declanșat de o serie de factori de mediu, nefiind o calitate pe care oamenii o dețin încă de la naștere.
În 2006, autorii unui studiu realizat pe copii în vârstă de 18 luni au descoperit că aceștia doreau să îi ajute pe voluntarii din experiment, fără ca acest lucru să le fie cerut expres.
Exprimarea comportamentului altruist la copiii cu o vârstă atât de fragedă s-a înscris în teoria împărtășită de mulți oameni de știință potrivit cărora ar fi vorba de o formă de altruism înnăscut. Studiul respectiv a stat apoi la baza unui număr de alte 12 cercetări științifice.
Cu toate acestea, Rodolfo Cortes Barragan și Carol Dweck, profesori de psihologie, au considerat că există mai multe aspecte pe care studiul din 2006 nu le-a luat în considerare. Ei spun că autorii experimentului din 2006 s-au jucat timp de câteva minute cu acei copii, pentru ca aceștia să se simtă confortabil în prezența voluntarilor implicați în studiu.
Însă acea interacțiune, oricât de scurtă ar fi fost ea, i-ar fi determinat pe copii să adopte comportamente altruiste și ar fi influențat astfel rezultatul experimentului, spun autorii noului studiu. ”Copii se află întotdeauna în căutarea unor indicii sociale, iar acesta a fost unul proeminent”, a declarat Barragan, coordonatorul studiului.
Cei doi profesori americani au conceput un nou experiment, pentru a izola efectul pe care l-ar avea o perioadă de ”socializare” înainte de debutul testului. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 34 de copii cu vârste între un an și doi ani, care au fost împărțiți în două grupuri.
În primul grup, voluntarii adulți trebuiau să se joace cu mingea cu fiecare copil și să discute ce acesta.
După câteva minute, adulții trebuiau să lovească ”accidental” un obiect aflat pe o masă și să observe dacă acel copil dorea să îl ajute să ridice obiectul în cauză – la fel ca în experimentul din 2006.
Diferența față de studiul din 2006 a fost operată în al doilea grup. În acesta, adultul și copilul trebuiau să se joace fiecare cu mingea lui – experiment cunoscut sub denumirea ”joc în paralel” – în timp ce adultul vorbea cu copilul. La fel ca în primul grup, după câteva minute, voluntarul adult trebuia să lovească și să dea jos un obiect de pe o masă.
Copiii implicați în jocul reciproc au fost de trei ori mai numeroși în ceea ce privește intenția de a-i ajuta pe adulți să ridice de pe jos obiectele dărâmate de pe masă, în comparație cu copiii care erau angajați în jocul paralel.
Atunci când cercetătorii au repetat experimentul, în condiții ușor modificate, cu alți copii, cei din grupul de joc reciproc au fost de două ori mai numeroși în ceea ce privește intenția de a-i ajuta pe adulți.
Potrivit acestor rezultate, comportamentul altruist ar putea fi determinat mai degrabă de relațiile interumane, chiar dacă acestea sunt de scurtă durată, decât de instincte.
Unul dintre argumentele susținute de cercetători în favoarea teoriei despre altruismul înnăscut avea la bază beneficiile aduse de adaptarea evolutivă – grija instinctivă față de cei din jur ar avea ca rezultat o îngrijire reciprocă, îmbunătățind propriile șanse de supraviețuire.
Sursa: Mediafax
Siguranță pe orice vreme
Trebuie să recunosc că sunt un șofer amator cu foarte vagi cunoștințe mecanice, dar sunt și îndărătnic în a le acumula. De aceea m-am lovit adesea de probleme cu autoturismul, iar cele mai dureroase au fost cauzate de defectarea bateriei. Alte pene, cum ar fi cele de cauciuc sau de motor îți mai dau șanse să schimbi roata pe loc sau să ajungi cu chiu cu vai până la service, dar când nu mai ai curent, mașina rămâne ca paralizată.
Cunoscând asta, în fiecare iarnă aveam grijă să-mi verific periodic bateria, iar dacă nu circulam o perioadă mai lungă, să o aduc în casă pentru încărcare. Știam că frigul e un mare dușman al ei, dar nu m-am gândit niciodată că și canicula poate să-i vină de hac. Și asta tocmai când trebuia să merg în concediu. Îmi pregătisem de cu seară bagajele, și la prima oră a dimineții le-am coborât în mașină, nerăbdător să mă văd pe drum. Dar când să pornesc, nici pic de curent! Observând cum tot sucesc cheia în contact și apoi încerc alte butoane în căutarea unei pâlpâiri de lumină sau claxon, un șofer din parcare îmi zise zeflemitor:
– E moartă bateria, bre! Degeaba te chinuiești.
– Dar cum se poate?, că ieri dimineață mergea. Și n-am lăsat niciun bec aprins.
– Mata n-ai văzut ce caniculă a fost ieri? Și văd că locul unde o parchezi e fără pic de umbră toată ziua. E clar că s-a dus…
M-au trecut fiori pe șira spinării la gândul că mi-ar putea fi compromis tot concediu dacă nu ajung la timp pentru a confirma șederea. Ce era de făcut? Ce era de făcuuut? Nimeni din preajmă nu avea cablu să-mi dea curent și oricum mi s-a spus că ar fi doar o soluție de moment. Bateria tot moartă rămânea. Un magazin cu piese auto nu era prin apropiere, iar dacă găseam vreunul, trebuia să-mi scot bateria, s-o car până acolo, să aștept până-mi completează actele, să aduc bateria nouă și s-o montez cum știu eu. Mult timp pierdut, nervi și incertitudini.
Dar m-a străfulgerat atunci o idee cum nu-mi stă în caracter, poate ca o compensație la necazul în care căzusem. Am urcat repede în apartament și soluția salvatoare s-a ivit printr-un simplu link și o comandă la baterii auto cu montaj la domiciliu. Echipa BateriiAuto.net a venit imediat cu o baterie auto potrivită, a montat-o pe loc, a făcut măsurătorile necesare garanției și m-a scăpat de cea defectă. Și nici nu era un preț mare, așa cum mă așteptam inițial. Cert e că după câteva ore zburdam cu mașina pe șosea, fericit că necazul a fost de scurtă durată. De atunci port la mine datele lor de contact, nu că aș avea mereu probleme, dar e bine să mă simt în siguranță pe orice vreme și la oricât de mare depărtare de casă.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Epigrama lunii noiembrie
.
Toamna, mereu generoasă,
Se retrage cu sfială,
Și ca ultim dar ne lasă
O viroză, o răceală…
O excursie la castelul Windsor – #jurnal de călătorie
12 iunie – E ziua în care am intrat în posesia biletului de plecare în Anglia, în cadrul programului Work and Travel. Voi beneficia astfel de un schimb de experiență cu colegii români care lucrează la clinicile ”Dental and Medical” din Barking, East London. M-am felicitat în gândul meu pentru ideea de a apela din nou la CND Turism, care mi-a oferit mereu satisfacția unor circuite turistice de neuitat. Tot azi este și data în care încep acest #jurnal de călătorie, un mod mai eficient de a memora cele mai proaspete impresii trăite de-a lungul acestei experiențe unice pentru mine. Mai ales că eram hotărât să vizitez cel mai mare și mai vechi castel locuit din lume: Castelul Windsor.
13-16 iunie – A fost o perioadă de pregătiri intense, emoții inerente, de făcut cumpărături și împachetat, despachetat și iar împachetat, telefoane date și primite de la prietenii și colegii care veneau cu multe sfaturi și întrebări.
17 iunie – Am luat avionul și, după câteva ore de zbor lin, am aterizat pe aeroportul Heathrow din Londra. Era pentru prima oară când respiram aerul din Regatul Unit al Marii Britanii. Am fost cazat la un doctor stomatolog ardelean, care locuia în apropierea locului de muncă. Amândoi ne-am bucurat de cunoștință și am stat la povești până seara târziu. Eu i-am povestit despre locurile minunate din România, iar el mi-a făcut un mic instructaj înainte de a începe lucrul.
18-20 iunie – N-am avut probleme cu acomodarea. Toți românii de acolo sunt foarte apreciați în munca lor, dar și amabili. Mă simțeam deja ca într-o nouă familie.
21 iunie – Primul meu weekend și prima ocazie de a vizita locul mult visat. Numele castelului Windsor este identic cu cel al orașului în care se situează, aflat în comitatul Berkshire. Castelul a fost construit în vremea lui William Cuceritorul (1066-1087), cu scopul de a asigura paza și protecția Londrei. Astăzi este una dintre reședințele favorite ale reginei Elisabeta. Pe sub clădirea castelului curge Tamisa, iar suprafața pe care o acoperă, împreună cu parcul său foarte apreciat de cei peste 1,3 milioane de vizitatori anuali, este de cinci hectare. De fapt, foarte multe obiective de aici sunt celebre și căutate de oamenii din întreaga lume, dar e nevoie de multe zile pentru a le vedea și fotografia pe toate. În această primă incursiune, am vizitat parcul și apoi Casa de Păpuși. Ghidul ne-a explicat că a fost construită sub îndrumarea arhitectului Sir Edwin Lutyens, timp de trei ani, fiind cea mai faimoasă casă de păpuși din lume. După cum vedeți, aici avem ocazia să admirăm numai obiective la superlativ.
22 iunie – Azi am vizitat mai multe încăperi încărcate cu comori ale istoriei, adevărate muzee cu portete, statui și cadouri primite din alte state. Am remarcat creații de Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Raphael și Canalleto, dar și porțelanuri din China, care erau fără asemuire de frumoase. Printre informațiile acumulate de această dată e faptul că în castel locuiesc circa 160 de oameni, la care se adaugă 200 de angajați.
23-27 iunie – Nu vreau să vă rețin atenția cu zilele în care am lucrat, deși au avut și ele farmecul lor. Plus că după-amiaza vizitam Londra, împreună cu unii dintre colegi, dornici să-mi arate ce-i mai interesant de văzut.
28-29 iunie – Am continuat cu sârg explorarea altor obiective ale Castelului Windsor, cum ar fi capela Sfântului George, dar am ținut neapărat să asist și la schimbarea gărzii, care, deși se spune că nu mai are același fast ca odinioară, pe mine m-a impresionat atât de mult încât am văzut-o de două ori.
30 iunie- 4 iulie – Ultima săptămână din acest schimb de experiență, prea scurt și prea frumos ca să-l uit vreodată. Înainte de a pleca la aeroport, mi-am revăzut jurnalul și mi-am făcut un scurt sumar, pe care vi-l prezint aici. Sper să revin cu poze mai multe și descrieri detaliate.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015
Să nu uităm că-i duminică
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un domn revine din Canada, după 30 de ani, în orașul natal. Acolo dă de un restaurant nou. Intră omul, se așează la masă și așteaptă. Vine chelnerul și îi dă meniul. Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta și începe să o miroasă. După 2 minute zice:
– Simt că aveți ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă de fasole și supă de tăieței,iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex.
– De unde știi, domnule?
– Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, de aia se servește mai des, e specialitatea voastră. Aș dori o porție.
Urmează felul 2, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta din nou îl oprește, ia furculița și o miroase. După 2 minute, zice:
– Serviți antricot de porc, friptură de pui la rotisor și sărmăluțe, dar specialitatea dvs. sunt micii cu muștar.
Chelnerul rămâne din nou siderat, merge la bucătărie, ia o linguriță, o cheamă pe doamna Lenuța, bătrâna bucătăreasă, și-i bagă lingurița în chiloți. Revine cu lingurița la masă și îl întreabă pe client:
– Ia să vedem, domnule, dacă știi și ce desert avem.
Clientul ia lingurița, n-o miroase nici 5 secunde și strigă:
– Cum?? Lenuța mai lucrează aici?
* Deodată, într-o bisericuță, vine necuratul. Toată lumea țipă, se sperie, fuge afară, doar un bătrânel stătea liniștit la locul lui.
Necuratul îl întreabă:
– Ce faci, bătrâne, tu nu te sperii?
– Nu! Trăiesc cu sora ta de 53 de ani și știu ce îți poate capul.
* În ziua de astăzi, sunt o mulțime de escrocherii pe internet, însă pentru doar 19,99$ vă pot învăța cum să le evitați…!
* Ce faci, vecine? Nu mergem și noi la pescuit? Luăm și noi un șpriț, o sticlă cu vin, poate mai vin și vreo două gagici!
– Și undițe, nu luăm?
– Hmm, zici să luăm și d-alea?
* Pentru a oferi un plus de spectacol transmisiunilor meciurilor de șah, cât și pentru a atrage cât mai mulți telespectatori, mutările cele mai bune vor fi reluate cu încetinitorul, din diferite unghiuri.
* S-au gândit oltenii să-și mărească teritoriul, așa că s-au adunat cu toții lângă un munte și au început să-l împingă. De atâta împins li s-a făcut cald și și-au dat căciulile jos, continuând activitatea. Un moldovean ce trecea pe acolo, văzând atâtea căciuli la un loc, puse mâna și le adună, văzându-și de drum după aceea. La un moment dat, un oltean se uită înapoi și zise:
– Bă, am împins destul că, uite, nu se mai văd căciulile!
* Două țărănci scoteau din pământ cartofi și îi puneau în coșuri. La un moment dat, una dintre ele găsește doi cartofi foarte mari și zice:
– Ăștia doi îmi amintesc de ouăle lu’ Gheorghe!
– Sunt așa de mari?
– Nu, sunt așa de negre de pământ.
* Bulă la școală. Întreabă profesoara:
– Copii, care este opusul propoziției „Copiii fac greșeli în întuneric”
Bulă răspunde:
– Greșelile în întuneric fac copii.
* Un avion din Malaezia e dat dispărut deasupra Vietnamului. Pădurarii din Apuseni au fost deja contactați pentru ajutor!
* Se trezește Băsescu într-o dimineață.
Observă că afară a nins în acea noapte, cam 5 cm, și iese pe balcon să admire peisajul, când vede scris pe zăpadă, sub balcon, cu urină, ”mâine ai să mori”.
Se anunță toate organele abilitate – SIE, DIE, SPP, SRI etc. – care încep să analizeze cazul.
Peste o oră apar rezultatele.
– Șefu, am făcut toate cercetările și avem două vești: una bună și una proastă.
– Începe cu cea proastă.
– La analiza urinei a rezultat că aceasta aparține lui Boc.
– Nu se poate! Nu puteam primi o veste așa de proastă. Era ultima persoană la care mă puteam gândi. Și vestea bună?
– La testul grafologic a ieșit că este scrisul lui Tăriceanu.
racoltapetru6 