
Multă lumea scoate fumuri
– Și nu doar arzând tutun -,
Unii se fălesc cu bunuri,
Alții își fac viața scrum.

Multă lumea scoate fumuri
– Și nu doar arzând tutun -,
Unii se fălesc cu bunuri,
Alții își fac viața scrum.
Bătrânul Grigor nu putea concepe să piardă câteva ore pentru o consultație la doctor, din moment ce nu simțea nicio durere. Fandoseli de oameni care n-au ce face și se plâng de fiecare junghi și tuse, își zicea el. Doar că asistenta tânără și drăguță l-a căutat acasă și nu a plecat până nu i-a smuls promisiunea că se va prezenta a doua zi la dispensar. Cuvântul trebuia respectat, așa că badea și-a făcut apariția de dimineață bună în micul salon de așteptare. Lume multă, după părerea lui, iar de aprins pipa nu putea fi vorba, că așa scria în anunțul de pe perete. Nici să ia loc nu-l trăgea inima, de frică să nu se strice cumva scaunele acelea din plastic, mici, subțiri și parcă neîndestulătoare. Nu a cedat insistenței celorlalți pacienți, dar s-a așezat cuminte și cu grijă doar la invitația aceleiași asistente drăguțe. Tot Milica, pentru că așa-i zicea lumea, l-a poftit peste un ceas în cabinetul medicului.
– Bade, bade, bade…, îl întâmpină omul în alb, ținându-și ochelarii atârnați într-o mână și privindu-l ca pe o curiozitate. Dumneata n-ai dat deloc pe la cabinet, iar eu am aici un dosar aproape gol, de parcă ai fi picat din cer.
Cu mâna liberă, doctorul flutură o copertă fără conținut și îl invită să ia loc pe patul din colțul încăperii. Milica se învârtea ca un titirez pe lângă bătrân, pregătindu-l pentru măsurarea tensiunii, în timp ce acesta era asaltat de întrebări.

– Unde sunt datele adunate de medicul precedent? Din ce localitate te-ai mutat la noi? Ce boli ai avut până acum? Cum te simți? Te doare ceva?…
Grigor răspundea pe sărite și cât mai scurt, iar medicul nota câte ceva fără să insiste, de parcă întrebările lui erau retorice.
– Văd că ai o tensiune normală, constată doctorul după ce Milica își termină misiunea. Dar la vârsta dumitale trebuie să fii atent cum trăiești. Ia spune-mi ce viață duci? Bei alcool?
– Mai beau…
– Hmmm… Fumezi?
– Mai trag câte-o pipă…
– Nțțț… Mănânci carne de porc?
– Mănânc și de porc.
– Astea-s năravuri la care ar trebui să renunți, dacă vrei să n-ai probleme de sănătate. O să-ți facem și niște analize, un film la plămâni, dar nici dacă ies bine nu putem să ne bucurăm. Bolile pândesc la orice pas, prin orice mâncare nepotrivită, băutură sau alte droguri de la care nu ne putem abține. Apropo de droguri, ești sigur că nu te delectezi și cu altfel de ierburi, în afară de tutun?
– ???
– Bade, bade, bade… Știi matale la ce mă refer…., autobuzul din grădină…, etnobotanice…
Bătrânul se uită mirat la omul cu părul scurt și creț, iar gestul lui din reflex îl făcu să-și caute pipa din buzunar. Se opri la timp, amintindu-și unde se află, dar se amuză citind numele de ecusonul doctorului: Dr.Crețu Mihai. Apoi, ridică din umeri și așteptă explicații.
– Moșule, eu sunt aici de câțiva ani buni și știu tot ce se întâmplă în localitate. Dumneata ai picat mai recent și te-ai pricopsit cu un autovehicul care a adus cu el multe necazuri, pe vremea aia. Îmi amintesc cum veneau la mine pacienți în stare de șoc, despre care se presupunea că au băut prea mult, deși erau abstinenți. Întâlneai pe străzi oameni veseli, de parcă ieșiseră de la un chef, iar alții deveneau violenți și se ajungea la bătăi și răniți. Tineri, bătrâni, femei și copii se comportau anormal, de ziceai că a înnebunit lumea. Mult timp a durat până când poliția a reușit să-și dea seama care-i cauza acestor deviații, mai ales că la analizele făcute subiecților nu ieșea nimic concret. S-a primit sprijin de la județ, au fost trimise persoane la consultație în București, s-au făcut ședințe de psihiatrie cu unele, dar misterul a fost dezlegat tot pe plan local, cu ajutorul meu. Era clar că oamenii se drogau cu o substanță nouă, nedetectabilă de instrumentele actuale. M-am gândit zile întregi, nopți la rând, am analizat fiecare caz în parte și am făcut legătura. Totul a început cam la apariția misteriosului autobuz, proprietatea unui individ dubios, pe numele mic Dani. Lumea zicea că vinde ceaiuri și semințe pentru răsaduri. Oamenii cumpărau la un preț bun, ba gustau ceaiul îmbietor și la fața locului. De acolo veneau veseli, își preparau acasă și semănau roșii, ardei, pătrunjel și salată. S-a dovedit că toată recolta era contaminată cu un drog puternic, ce s-a răspândit prin toate grădinile. Poliția a intervenit la sugestia mea și a fost întâmpinată cu focuri de armă. Au răspuns cu aceeași monedă, omorându-l pe Dani și partenerul lui. Înăuntru s-au găsit dovezile incriminatoare, iar autobuzul a fost sigilat. Tare mă tem, însă, că în anumite ascunzișuri, nedescoperite încă, se mai găsește marfă halucinantă și semințe pentru o altă recoltă. Dumneata fiind proprietarul conjunctural, mă tem că ai rupt sigiliul și ai găsit ceva, de aceea și refuzul de a scăpa de el. Ce zici, bade, am dreptate?
Bătrânul se ridică scoțând un oftat prelung, strânse mâna medicului și îi zise hotărât:
– N-ai dreptate, domnule doctor!
După care ieși, gândind să nu mai calce vreodată pe acolo.
P.S. – După o idee propusă de Zaraza.
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Mama îi cântă copilului cântece de leagăn ca să-l adoarmă.
Cântă primul cântec, al doilea… La al 4-lea, ăla mic se scoală și-i zice mamei:
– Mai cânți mult sau mă lași să dorm?
* Un puști vine revoltat de la școală și îi spune tatălui său că acolo îl pun să învețe numai lucruri inutile.
Tatăl îl întreabă uimit:
– Cum adică?
– Păi la istorie ne pune să memorăm niște ani: 1848, 1877-1878, 1907 etc. Cică sunt importanți!
– Altceva…
– Păi la geografie, tot așa, trebuie să reținem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpații Orientali, Strâmtoarea Bosfor și Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întreabă careva, merg repede la un Internet Cafe, dau ”search” pe Google și aflu orice… simplu, nu-i așa?
– Da, fiule, da’ să zicem că ieși cu o fată, și cum vă țineți voi așa, de mână, ea te întreabă ce înălțime are vârful Chomolungma?
– Nu-i problemă! Merg repede la Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau ”search” pe Google, aflu și mă întorc să-i spun…
– Da, da’ până te întorci tu să-i spui că are 8.850 metri s-ar putea să o găsești ocupată!
– Cu cine?
– Păi, tot cu un prost așa ca tine, da’ care are laptop!
* Polițistul îl întreabă pe soț:
– Domnule, de ce nu ați sărit în apă să vă salvați soția, doar a țipat după ajutor?!
– De unde naiba să știu că se îneacă, eu credeam că urlă la mine ca de obicei, fără motiv!
* După vreo cinci ani, un scoțian se întoarce în orașul lui natal.
La gară, caută disperat după frații săi, până când doi bărboși intră în vorbă cu el:
– Nu ne mai recunoști?
– Așa, cu barbă, nu! Dar de ce aveți bărbi așa de lungi?
– Când ai plecat, ai luat cu tine și aparatul de bărbierit…
* – Vai, doamnă, ce câine frumos aveți!
– Nu-i un câine oarecare, e fostul meu soț, reîncarnat.
– Atunci de ce-l țineți în lesă și cu botniță?
– Puterea obișnuinței…
* De ce nu au fost trimise niciodată femeile pe Lună…
– Houston, avem o problemă!
– Ce este?
– Nimic, nu contează…
– Care este problema?
– Nimic…
– Spune-mi, te rog, care este problema?
– Știi foarte bine care este problema!
* – Bună ziua, suntem Martorii lui Iehova!
– În ce dosar?
* Trei polițiști discută:
– Am găsit o minge de golf sub pat. Nevastă-mea mă înșală cu un jucător de golf, zice primul.
Al doilea:
– A mea mă înșală cu un fotbalist. Am găsit o minge de fotbal sub pat.
Al treilea:
– A mea mă înșală cu un cal. Am găsit un jocheu sub pat.
* O femeie la dietetician:
– Ați mâncat fructe?
– Sigur, doctore!
– Ce fel de fructe?
– Cireșe.
– Unde-ai găsit cireșe, cucoană, pe vremea asta?
– Cum unde, doctore? În tort!
* – Bade, la ce te uiți prima dată la o femeie?
– Io, prima dată la o femeie, mă uit să nu fie bărbat…

* O blondă cochetă este întrebată de către judecător:
– Spuneți-mi, doamnă, de ce vreți să divorțați?
– Pentru că e un risipitor. Nu suntem căsătoriți nici de un an și mi-a mâncat jumătate din zestre.
– Dar ce zestre aveați?
– Zece găini.
* Vine un agitator electoral la casa de nebuni și le povestește nebunilor cât e de bine în țară și cât de bună e conducerea actuală. Toți bat din palme, numai unul stă nemișcat.
– De ce nu bați și tu din palme?
– Eu sunt medicul!
* – Doriți Viagra pentru sex cu soția sau cu altcineva?
– Există două feluri?
– Da, cea pentru sex cu soția are un component în plus care încețoșează privirea pentru o oră.
* – Bade Gheorghe, ce crezi că înseamnă „sex platonic”?
– Apăi, ăsta-i ăla cari să-ntâmplă între unu’ cari nu poate și una care nu sâmte!
* – Mama, băieții râd de mine și îmi spun că ultima oară când am văzut o ”păsărică” de aproape a fost când m-am născut!
– Ești mare prost, nici măcar atunci n-ai văzut, că te-ai născut prin cezariană!

După o sută de ani,
Unitatea-i peste poate,
Când avem mii de orfani
Și familii dezbinate.

O femeie care plânge,
Sigur sufletu-ți atinge,
Inima ți-o afectează
Și pe loc te dezarmează.
O femeie ce zâmbește,
De tristeți te păgubește
Și-ți transmite din privire
Un mesaj de întărire.
O femeie ce iubește,
Și oțelul îl topește,
Iar din bărbatul hărăzit
Va face un om împlinit.
O femeie când te-alină
Îți face ziua senină,
Iar noaptea ți-o luminează
Cu dragostea veșnic trează.
O femeie supărată,
Musai trebuie tratată
Cu mângâieri delicate
Și vorbe fortificante.
Coșarul își terminase treaba, dar stătea încă în fața ușii, privindu-l pe Grigor cum își îndesa tutunul în cavitatea încăpătoare a pipei. Acesta îl cercetă, în cele din urmă, cu o mină întrebătoare pe omul între două vârste, pirpiriu și murdar pe față de funingine. Mai mult ca sigur de la mâinile negre, cu dosul cărora își ștergea din când în când nasul ce-i curgea din abundență. Era rece afară, iar omul nu se îmbrăcase în consecință, probabil pentru a se mișca mai ușor și a se strecura fără probleme prin locurile strâmte, cunoscute de el din anii anteriori.
– Cu cât ți-s dator?, întrebă gazda, în timp ce se căuta prin buzunarul de la piept.
– Aaa, nu! Nu trebuie să dați nimic, că-s plătit de primărie, zise omul cu puțintică jenă în voce. Dar unii oamenii, din cei mai omenoși, mă mai servesc cu câte un pahar de țuiculiță, un vinișor, o cafeluță… ca să zic așa.
Bătrânul Grigor zâmbi discret, încât hornarul cu greu ar fi putut observa prin barba albă și mustața bogată. Se ridică cu ușurință de pe scaunul solid ca el și căută cu atenție un pahar potrivit personajului căruia îi era destinat. Din același dulap cu vitrină, scoase o sticlă de litru și umplu paharul cu o licoare ce-i înconjura marginile cu mărgele mari și persistente. Apoi adăugă un alt pahar, în care-și turnă și el, cam o jumătate de măsură. În tot acest timp, pipa îi juca ușor în colțul gurii, iar fumuri-fumuri îi acopereau fața, precum un văl subțire și misterios. Operațiunea nu dură mult, iar coșarul se lumină la față când fu invitat să ia loc și să ridice paharul.

– Numele meu e Sclipici… și mă ocup de hornuri de când mă știu, ca să zic așa, zise el după ce sorbi jumătate din porție și se șterse la gură, tot cu dosul mâinii. Strașnică pălincă!, completă imediat, cercetând îndeaproape cinzeaca rămasă în pahar. Se vede că a dumitale n-a fost curățat de mult, dar acum nu trebuie să aveți grijă, puteți face foc de tabără în sobă. E curat ca lacrima, ca să zic așa. Da’ eu mă pricep și la alte lucruri: curăț și vopsesc orice, până sclipește de curățenie și frumusețe. Bunăoară…,să nu mi-o luați în nume de rău, aș putea să vă fac ca nou autobuzul din fundul grădinii. Pe bani puțini și înainte să vină iarna.
Grigor gustă și el din pahar, mai stârni câteva fumuri și zăbovi cu privirea pe vorbărețul din fața lui.
– De ce?, se auzi întrebarea care-l stârni și mai tare pe Sclipici.
– Păi se poate să-l lăsați așa ruginit și plin de găuri? După toate binefacerile pe care le-a adus oamenilor și localității? Toată lumea vrea să-și amintească de vremurile bune, în care Dani-Coaforul și nevasta lui au schimbat destinele multor locuitori și ne-au dat speranțe în viitor. Păi cine eram noi, înainte de a poposi el cu autobuzul în acest colț îndepărtat de lume? NIMENI! Cine s-ar fi gândit că mergând la Coafor, te poți schimba total? MIMENI! De aceea, primele lucrări au fost gratuite, iar femeile au fost cele care s-au arătat curioase. În autobuz erau întâmpinate cu zâmbete atrăgătoare, aparatură și scule lucioase, cum nu le-a mai fost dat să vadă. După două ore de curățare și cosmetizare, din autovehicul ieșeau cu totul altfel de oameni, și nu mă refer doar la aspectul fizic. Pielea doamnelor le era de mătase, părul le înnobila, ochii le sclipeau ca niște faruri, iar vorbele lor aveau o convingere nemaiauzită, ca să zic așa.
Coșarul simți nevoia să golească paharul, pe care-l așeză înapoi cu regret. Badea Grigor îi sesiză pofta neîmplinită și îi mai turnă un deget de tărie. Ochii omului sclipiră de plăcere și limba i se dezlegă din nou.
– Bunăoară, Catinca lu’ Oșanu!, continuă el cu vigoare. Doar după o ședință la coafura lui Dani, nu a mai acceptat să fie bătută de bărbat. I-a spus clar că, dacă mai dă o dată în ea, ori îl lasă singur, ori îl otrăvește și merge la pușcărie cu sufletul împăcat. La fel și văduva Rozalia: și-a avertizat băiatul să-și caute de lucru și să se mute la casa lui, că ea s-a săturat să mai țină un trântor cu diplomă din salariul ei. Tincuța lui Popicu, de la croitorie, și-a înfruntat patronul și a organizat o grevă până le-au mărit salariile și le-a plătit orele suplimentare. Nu știu ce le făcea Dani sau ce proprietăți aveau aparatele în care-și băgau capul, dar toți clienții se deșteptau parcă și deveneau mai combativi, nu mai acceptau să fie călcați în picioare. Și nu era vorba doar de femei, pentru că au început și bărbații să apeleze la aceste servicii minune. Mare parte din locuitori s-au schimbat în bine, printre care și primarul, unii consilieri și alți oameni de vază. A fost eliminat șomajul și au încetat furturile, copiii nu mai lipseau de la școală, iar crâșmele nu prea mai aveau clienți, ca să zic așa.
Sclipici socoti că-i cazul să-și golească a doua oară paharul, în timp ce badea Grigor făcea același lucru. Chiar și pipa dădea semne de epuizare, semn că discuția trebuia să ajungă la final.
– În caz că nu ai auzit, poate te întrebi de ce s-a stricat toată treaba, ținu să-l lămurească hornarul. În timpul oricărui progres, există oameni care acționează ca o frână. Indivizi care nu vor să schimbe nimic și acționează în consecință. Că or fi fost niște bărbați nemulțumiți de emanciparea femeilor, vreun patron nervos pentru revendicările salariaților sau niște frustrați ce tânjeau după viața comodă și fără probleme, nu se știe. Sigur e că, într-o noapte nefericită, persoane necunoscute au atacat autobuzul și i-au împușcat pe cei doi coafori magici. Se spune că organele de poliție nici nu au fost interesate să-i găsească pe vinovați, fiind implicate personalități influente, ca să zic așa…
Bătrânul se ridică iar de pe scaun, semn că nu mai era timp de vorbe și, cu atât mai puțin, de încă un rând de băutură. Coșarul pricepu aluzia și se puse, la rândul lui pe picioare, întinzând mâna și zicând:
– Mi-a părut bine, bade Grigor. Și nu uita: dacă vrei să faci din autobuz o bijuterie, ca să zic așa, cheamă-mă.
După o strângere de mână puternică, omul ieși pe ușă, având pe chip o veselie de înțeles.
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* – Ziua bună, bade! Aici e satul acela de homosexuali?!
– D-apoi, dragă domnule, io nu știu ce-i aia, dar s-o întreb pe nevastă-mea!…
Gheorgheeeeeeee!!!
* Clasa a noua, la ora de anatomie.
Profesoara o întreabă pe Jessica:
– Ce parte a corpului omenesc se mărește de zece ori atunci când este excitată?
Jessica răspunde stupefiată:
– Oh, e dezgustător! Nu sunt obligată să răspund la o asemenea întrebare.
Așa că profesoara îl întreabă pe John, care răspunde:
– E simplu… pupila ochiului.
– Foarte bine. Bravo! – exclamă profesoara.
Apoi, întorcându-se spre Jessica:
– Trei lucruri am să-ți spun, domnișoară. Unu: nu ți-ai pregătit lecția. Doi: ai o minte perversă. Trei: vei trăi o mare dezamăgire.
* Un bărbat vine la secția de poliție:
– Vreau să vorbesc cu hoțul care aseară mi-a spart casa!
– Domnule, o să aveți ocazia să vorbiți cu el la proces.
– Nu, nu! Insist!!! Vreau să știu cum a intrat în casă fără să îmi trezească soția. Eu încerc asta de 10 ani…
* – Inculpat, de ce ai violat-o pe călugăriță? Doar ești gay!!
– Doamna judecător, din spate mi s-a părut că-i ZORRO…

* Cică Făt-Frumos se duce și el la o mică gargară pe la Ileana Cosânzeana, care devenise nevasta zmeului.
Calul îl întreabă ce o să facă dacă apare zmeul.
Făt-Frumos îi răspunde că, imediat ce aude bătăi în ușă, o să sară cu parașuta pe geam.
Zis și făcut.
Se duce Făt-Frumos la Ileana Cozânzeana, încep ei treaba, iar, la un moment dat, se aud bătăi în ușă.
Făt-Frumos sare pe geam, iar Ileana Cosânzeana deschide ușa.
La ușă, calul lui Făt-Frumos:
– Spune-i prostului ăluia că a încurcat parașuta lui cu sacul meu de ovăz!…
* – Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetița își întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetița îl studie pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă. Bunicul se întreabă ce-i trecea fetiței prin minte.
Într-un sfârșit, fetița zice:
– Știi ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
* Sena, celebrul pilot de formula I, după ce moare în accidentul din timpul raliului, ajunge în Rai. Îl întâmpină Sf. Petru, care-i spune:
– Ai voie să te plimbi oriunde, să vizitezi toate celebritățile, să organizezi party-uri, dar, dacă vei conduce mașina, nu ai voie să circuli cu mai mult de 30 km/h!
Acesta acceptă, dar, într-o zi, când circula regulamentar cu mașina, este depășit de un Ferrari ultimul tip, care avea cam 200 km/h, cu numărul de înmatriculare I-NA.
Revoltat, Sena se duce la Sf. Petru și îi spune:
– Păi, bine, Preasfinte, mi-ai spus că nu am voie să circul cu mai mult de 30 km/h și adineauri a trecut unul pe lângă mine cu 200 km/h, într-un Ferrari de Napoli! Cum vine asta?
– În primul rând, nu este de Napoli, este de Nazaret, și, în al doilea rând, Tipul este fiul lui Șefu’!
* – Femeie, mi-am luat mașină!
– Ce fel de mașină?
– Mercedes Vito!
– Eu te-am întrebat frumos, boule!…
* Soțul și soția iau cina la un restaurant de lux. Imediat ce masa e servită, soțul zice:
– Mâncarea arată delicios, să mâncăm.
Soția:
– Scumpule, de obicei spui rugăciunea înainte să mâncăm acasă.
– Asta e acasă, dragă, aici bucătarul știe să gătească.
* – Sunt vegană!
– Eu sunt vegan second hand.
– Cum adică?
– Adică, vaca mănâncă iarba, eu mănânc vaca…
* Dacă cineva te face babă, nu te lăsa, aruncă cu proteza după el!
* – Ascunde-te, Bulă, strigă bunica uitându-se pe vizor. Învățătoarea vrea să știe, probabil, de ce ai lipsit de la școală.
– Ascunde-te tu! I-am spus că ai murit!
* – Servus, dragă! Ce miroase așe fain?
– Gătesc, mă!
– No, da ce faci bun acolo?
– Dacă îi fluidă, atunci o să fie ciorbă! Dacă iese deasă, atunci îi tocăniță, no, și dacă se arde, atunci îi prăjeală!

Omul rău ce-arată bine,
Se poartă frumos cu tine,
Din vorbe te cucerește
Și prin spate te lovește.











Selecție de pe Google
Curtea școlii începea să se golească de copii, de adulți, de flori și de culoare. Unii plecau cu zâmbete pe chip, alții cu ochii înlăcrimați sau încercând să-și ascundă slăbiciunile de om sentimental. Deschiderea anului școlar fusese parcă mai intensă și mai emoționantă ca niciodată, deși nu a durat decât trei ore, timp în care fiecare elev și-a vizitat clasa și a schimbat câteva cuvinte cu cel care-i va fi dascăl. Prichindeii din clasa întâi au fost vedetele sărbătorii, alături de părinții lor și noua învățătoare. De fapt nu era nouă, dacă ne raportăm la vârsta ei și la anii deceniile de experiență în această școală, înainte de pensionare. Probabil că de aceea a fost primită cu atâta căldură de mamele care-i încredințau copiii, felicitată pentru revenire și blagoslovită cu urări de sănătate și putere de muncă. Printre acestea era și Nadia Fage, fostă elevă a doamnei Pricop, cu care devenise prietenă de-a lungul anilor.
– Să tot fie vreo patru ani de când nu ai mai predat, îi spuse tânăra mamă, în timp ce micuța ei Luminița inspecta curioasă curtea școlii și mesele încărcate cu flori.
– Iar ți-ai făcut corect temele, draga mea. Exact patru ani sunt de când am plecat în Rona de Sus să am grijă de mama și de pământul lăsat de izbeliște. Dar mămuca s-a stins anul acesta, iar averea a devenit motiv de judecată prin tribunale. Ăsta a fost motivul pentru care am acceptat să revin, dar și rugămintea directoarei, care-mi spunea că nu găsește un învățător pentru clasa întâi.
– Îmi pare rău pentru pierderea suferită, dar mă bucur că ești iar printre noi și o să-mi educi fata, așa cum ai făcut și cu mine. Și mă mir cum ai putut să trăiești departe de lumea trepidantă, izolată într-un sat de munte. Eu am fost plecată cu soțul în Austria, pentru doi ani, dar tot cu gândul la locul acesta adormeam și mă trezeam în fiecare zi. Am revenit de curând, în special pentru ca Luminița să învețe la o școală românească.
– Uite că nu am știut, se miră învățătoarea. Înseamnă că nici tu nu ai fost aici când s-au întâlnit yoghinii lui Bivolaru.
– Habar nu am, răspunse Nadia și mai mirată.
– Ce păcat că am ratat amândouă această spirală, zise cu dezamăgire doamna Pricop. Se zice că un discipol al lui Gregorian Bivolaru a promis că-l va aduce pe maestru în țară, pentru a medita cu adepții și a se încărca de energie cosmică. Pe tânăr îl chema Dani… și nu mai știu cum, dar avea un autobuz personal cu care străbătea tot continentul. În ziua mult așteptată, pe terenul ales erau strânși foarte mulți adepți din localitățile apropiate, dar și din zone mai îndepărtate. Ar fi venit cu zecile de mii, însă nu s-a făcut publicitate, de frica autorităților care voiau să pună mâna pe mentor. Astfel că vestea a circulat din gură în gură și în mare taină. Autobuzul a sosit înainte de înserare și a fost înconjurat imediat de cercuri concentrice din oameni. Cu toții îi simțeau prezența, chiar dacă el întârzia să-și facă apariția; poate se ruga sau se pregătea sufletește să dea ochii cu cei care-l divinizau. Luminile difuze din interiorul autovehiculului lăsau să se întrevadă cel puțin două umbre care se mișcau într-un anume ritm, în timp ce întunericul se lăsa tot mai complet peste grupul de oameni. Apoi s-a produs minunea: un grup de stele s-a desprins din bolta cerească și a coborât deasupra autobuzului, formând o coroană care se rotea lent, lansând praf sclipitor peste întreaga adunare. Atunci au fost siguri că Guru e într-adevăr în autobuz, iar spiritul lor a ajuns la un nivel superior, nemaiîntâlnit până la această ședință… Chiar n-ai auzit nimic despre acest fenomen unic?

– Nu, dar nici nu prea am avut timp încă, recunoscu spășită tânăra. În schimb, știu unde se află autobuzul lui Dani.
– Excelent!, se bucură bătrâna învățătoare. Poate mergem să-l vedem împreună.
– Nu cred că-i o idee bună. E „parcat” în grădina unui bătrân ciudat și deloc bucuros de oaspeți. S-a mutat de curând printre noi, fumează ca un turc dintr-o pipă și nu umblă pe la biserică. E ceva dubios cu omul ăsta. Dar ce s-a întâmplat, până la urmă? L-au văzut pe Bivolaru?
– Poate că ar fi ieșit la vedere, dar au apărut mașinile de poliție cu sirene și somații prin portavoce. Coroana din stele a dispărut, oamenii au început să se agite, focuri de avertisment au fost trase în aer și s-a iscat o confuzie despre care mulți credeau că-i sfârșitul lumii. Picătura care a umplut paharul a fost când s-au implicat și localnicii, porniți împotriva necredincioșilor care invocau puteri misterioase și păgâne, după părerea lor. Astfel s-a iscat o încăierare generală, cu bâte, cuțite, pumni și focuri de armă necontrolate. A fost nevoie de câteva dube de mascați pentru a dispersa mulțimea și a-i aresta pe scandalagii. Ciudat este că în autobuz nu s-a găsit nicio persoană.
– Ca să vezi ce se poate întâmpla în lipsa noastră!, gândi cu voce tare Nadia.
P.S. – Fragment dezvoltat după o idee propusă de Zaraza.