”Judecăți, prejudecăți și mere”: lansarea cărții în Seini

Toate lansările de carte sunt frumoase, așa cum a fost și cea realizată pentru ”cartea vieții mele” de Editura Siono, prin talentații autori: Oana Stroe și Radu Prodan (Bookfest – 2023). Le-am mulțumit atunci și le mulțumesc încă o dată pentru profesionalismul lor. Păcat că nu am reușit să ajung și să trăiesc emoțiile alături de ei.

Dar e firesc ca lansarea cărții ”Judecăți, prejudecăți și mere” între oamenii minunați cărora le-am dedicat-o să fie o sărbătoare încărcată de sentimente din cele mai emoționante și plăcute. Prieteni, vecini, cunoscuți de-o vârstă cu mine, și-au amintit personaje și au retrăit momente din copilărie asemănătoare cu cele descrise în romanul autobiografic. Ce bucurie mai mare poate avea un scriitor?!

Evenimentul s-a desfășurat sâmbătă, 15 iulie, la ”Casa Bay”, cu ocazia zilelor orașului Seini. La el au participat personalități marcante din orașul meu și din județ, care au luat cuvântul și m-au făcut să vibrez de fiecare dată. E vorba de doamna profesoară Rodica-Silvia Pop, doamna subprefect Crina Chilat, prietena și colega întru poezii Maria Filipaș, Ioana Kadar, Dan Skorka, preot poet Gheorghe Pop și, nu în ultimul rând, doamna primar Gabriela Tulbure, de la care am primit mai multe cadouri impresionante: un tricou și o fotografie înrămată cu toate lansările de carte pe care le-am avut în Seini (în număr de opt) și o diplomă de onoare pentru cea de-a noua, ”Judecăți, prejudecăți și mere”. De la doamna Kadar am primit un tablou cu unsprezece trandafiri roșii, iar de la Maria Filipaș unul viu, așa cum a făcut-o cu fiecare ocazie. Mulțumesc din toată inima pentru darurile materiale și cele spirituale pe care mi le-au transmis cu această ocazie deosebită!  Schița umoristică creată de Dan Skorka a fost cireașa de pe tort, savurată de toți invitații:

<<În anul 2014, Petru Racolța a început ”REVOLTA DIN OGRADĂ” cu ”POVESTIRILE UNUI MARAMUREȘEAN”, pe care le mărturisește în două volume, pentru a fi sigur că va ajunge pe ”PLANETA PARADIS”, unde va declanșa un ciclu complet de ”METAMORFOZĂ”, cu VERSURI PENTRU SUFLET ȘI CUGET”. Revenit pe Terra, la Seini, Petru ne mărturisește faptul că (citez): m-am întâlnit cu ”FETIȚA CARE VISA PENTRU ALȚII” rătăcind ”PE URMELE TATĂLUI” meu, cu inima plină de ”JUDECĂȚI, PREJUDECĂȚI ȘI MERE>>.

La eveniment a fost prezentă și realizatoarea TV de la TL+ Maramureș, doamna Mica Șvab, care a surprins mai multe momente și mi-a luat un scurt interviu.

O umbră de regret am avut, totuși, în această zi de sărbătoare. Faptul că, din cauza sănătății încă nerestabilite, nu am putut participa la concursul de șah ”Cupa Comja”, de la care eram nelipsit în ultimii ani. Nu aș fi rezistat să stau pe șezut atâtea ore, dar am trimis o concurentă pe care o pregătesc săptămânal și care a reușit să ia o diplomă pentru locul 3 la juniori. Sunt mândru de ea, mai ales pentru că era la prima participare.

Doamna profesoară Rodica-Silvia Pop
Alături de doamna primar Gabriela Tulbure
Alături de doamna primar Gabriela Tulbure

Un tablou oferit de talentata pictoriță Ioana Kadar

Are cuvântul neobositul organizator Dan Skorka
Alături de doamna Mica Șvab, reporter TV la TL+ Maramureș

Binefăcătoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mi-am făcut casa rotundă.
– De ce rotundă?
– A aflat soacră-mea că îmi fac casă nouă și m-a întrebat dacă nu există un colțișor și pentru ea…

* Noaptea târziu, soțul beat vine acasă, cu fața plină de ruj și fond de ten. În ușă, soția nervoasă. Bărbatul spune:
– Dragă, n-o să mă crezi! M-am bătut cu un clovn!

* El, timid: – Iubi, pot să ies și eu la o bere cu băieții?
Ea, iritată: – N-ai mai fost și acum trei ani?

* Dimineață am strigat după fiu-meu:
– Să vii acasă cu 10!
Și a venit voinicul meu, cu 7 la română și 3 la matematică. Ascultător băiat! 🙂

* – Să-ți fie rușine, te întorci la două noaptea, și mai ești și beat! Un bărbat educat nu procedează așa!
– Dar o femeie educată stă de vorbă noaptea cu un om beat?!

* – Bulă, cum te ferești de microbii din apa de băut?, întreabă medicul.
– Fierb apa, domnule doctor.
– Excelent! Și apoi?
– Apoi, beau bere!

* – Care-i diferența între un tren și un popă?
– Trenul când te duce, te și aduce, dar popa când te duce, dus rămâi…

* Pe la ora 3:00, era o ploaie torențială și un bețiv începe să strige:
– Cineva să vină să mă împingă!
Femeia ascultă și-și trezește soțul:
– Bărbate, du-te și-l ajută pe omul acela, săracul, că sigur e blocat cu mașina și nu este nimeni să-l ajute.
Soțul iese furios în ploaie, strigând:
– Domnule, unde ești? Să vin să vă împing…
La care bețivul răspunde:
– Aici, pe leagăn!

* – Alo, iubi, ce faci?
– Am mâncat și stau nițel întins pe trotuar.
– Dar ce ai mâncat?
– Bătaie.

* – Nu pot să dorm.
– De ce? Ce ai?
– Tort în frigider!

* Mănâncă și tu un măr, ca să păcălești foamea.
– Nu știu ce fel de foame aveți voi, dar a mea nu-i proastă…

* Ce să faci ca să slăbești?
Păi, ce ai făcut ca să te îngrași, dar invers…

* Dacă ești femeie și nu ți-a scris, cel puțin o dată, un arab, indian sau un văduv din armata americană, ceva este în neregulă cu tine!

* – Țâgane, ce o să zică tată-tău dacă află că ai ajuns în pușcărie?
– Na, bine ai venit, fiule!

* Două motive fenomenale pentru care nu se merită să pleci din România:
1. Internetul fulger
2. Femeile trăsnet

* În codul rutier rusesc, în intersecție, prioritate o are tancul…

* La o masă stau un croitor, un pantofar și un electrician. După mai multe pahare, discuția se încinge. Croitorul:
– Croitoria a fost prima meserie din lume, oamenii nu puteau umbla dezbrăcați, trebuia să le facă cineva haine!
Cizmarul:
– Mai taci cu hainele tale cu tot! Cizmăria a fost prima meserie din lume, oamenii puteau umbla dezbrăcați, că nu le era rușine pe atunci, dar dacă umblau desculți își loveau picioarele și nu mai puteau merge.
Electricianul:
– Fugiți bă de aici cu meseriile voastre de rahat! Nu știați că meseria de electrician a fost prima meserie din lume!
Croitorul și cizmarul izbucnesc în râs, la care electricianul replică:
– Băi, când a zis Dumnezeu ”Să se facă lumină!”, cine credeți că a tras cablurile?!

* Nevastă-mea nu-mi vorbește de cinci zile. Chestia nasoală e că nu-mi aduc aminte cum am făcut-o să tacă!

* Mor pe femeile astea care zic: ”nu știu cum să-ți mulțumesc”.
Ei nu știți, știți!

* Știați că leii pot face sex chiar și de 50 de ori pe zi? Din păcate, noi ne tragem din maimuță…

* – Iubito, trec pe la tine pentru 1-2 partide de amor?
– 12 se scrie legat, neputinciosule!

* Anunț pe ușa unui salon de înfrumusețare: ”Nu fluiera niciodată după o fată care iese de la noi… Ar putea fi bunică-ta!!!”

* În timp ce examina o femeie, doctorul îi spune:
– Inima, plămânul, pulsul și presiunea arterială, sunt toate bune. Acum vreau să văd puțin partea care vă bagă pe dumneavoastră, femeile, în tot felul de necazuri…
Femeia începe să se dezbrace, dar este întreruptă de doctor:
– Nu, nu! Nu vă dezbrăcați… Doar scoateți limba!

* Discută doi tipi:
– Tu ai făcut sex cu logodnica ta înainte de căsătorie?
– Nu. Eu sunt om de onoare, am așteptat să ne căsătorim. Tu?
– Eu am făcut, dar atunci… nu știam că e logodnica ta.

* – Bunicule, ce vrei să-ți fac cadou: o tinerică sau o cutie de bomboane?
– Mă iei la mișto, nepoate? Știi doar că mă dor dinții!…

* – Tată, care e diferența între complet și terminat?
– Fiule, dacă cunoști femeia potrivită ești complet, dacă o alegi pe cea greșită ești terminat…

* Dacă vrei să schimbi lumea… fă-o înainte să te căsătorești. Pentru că după aia nu o să mai poți schimba nici canalele TV!

* Soția mea a fost asistenta unui magician, mulți ani. A învățat câteva trucuri bune de la el. De exemplu, vin ieri de la muncă, intru în dormitor, ea mă vede și strigă ABACADABRA!
Deodată, ce să vezi? Prietenul meu Răzvan a ieșit dezbrăcat din dulap. Am râs cu lacrimi, mi-era milă de el, cred că se întreba ce dracu’ s-a întâmplat de a ajuns gol la mine-n dulap.

* Două blonde, Maria și Elena, la examen:
– Mărie, cum se scrie corect, piept sau pept?
– Nu știu… scrie și tu țâțe.
Scrie Elena, se uită nedumerită la foaie, se uită la Maria…
– Mărie, zici tu că este corect așa: ”în țâțele mele bate o inimă de român”?

* ”Când a fost împărțită frumusețea, inteligența și bogăția, eu stăteam la coadă la Lidl, că era ofertă la țuica de prună!”

* Soția către soțul său contabil:
– Dragă, ce este inflația?
Soțul:
– Mai demult, aveai 90-60-90. Acum ai 110-150-140. Cu toate că ai totul mai mare decât înainte, valoarea ta a devenit mai mică. Asta este inflația.

* Și nu mă duce pe mine, Doamne-n ispită!… nu numai că știu drumul… dar am învățat și scurtăturile!

* La poliție:
– Doamnă, vreți să depuneți o plângere pentru viol?
– O cerere nu se poate?

* La ușa unui apartament, într-un bloc, sună soneria la intrare.
– Cine e?
– Sunt vecina de la etajul 3.
Tipul deschide ușa:
– Bună ziua vecină, cu ce vă pot ajuta?
– Sunt mama lui Andrei… știți, băiatul care a dat cu mingea și v-a spart farul la mașină.
– Aaaa… copilul cu mingea.
– Da. Băiatul meu mi-a spus că i-ați zis că dacă nu vine mă-sa la dumneavoastră să plătească farul, când vă întâlniți cu ea o regulați de nu se vede.
– Știți, doamnă… vă rog să mă scuzați… în momentul ăla eram și eu nervos…
– Am venit să vă spun că nu plătesc.

 

P.S. – Vă anunț cu regret că trebuie să întrerup un timp activitatea pe blog, din motive de sănătate. Nu cred că e ceva grav și sper să ne reîntâlnim cât de curând.

De la lansarea cărții ”Judecăți, prejudecăți și mere”

A fost o seară magică, așa cum sunt și merele din cartea lansată aseară: ”Judecăți, prejudecăți și mere”. ”Nașii” Oana Stroe și Radu Prodan au făcut o prezentare care mi-a mers la inimă și pentru care le sunt foarte recunoscător. Aș fi vrut să pun aici videoclipul cu acest eveniment, dar recunosc că nu am reușit, însă se poate viziona pe Facebook, în conținutul mai multor pagini, printre care și a mea. Redau mai jos o parte din ideile expuse de doamna Oana Stroe.

”O luptă-i viața…”

Soarta a făcut ca lupta mea din greu să înceapă de la șase luni, când poliomelita m-a lăsat cu un handicap sever pentru tot restul vieții. Prima bătălie am purtat-o atunci, alături de mama mea, pentru a trăi, deși mulți spuneau că mai bine m-ar lua Dumnezeu decât să mă chinui și să fiu o povară pentru părinți. Am răzbit cu greu și apoi a început lupta pentru recuperare a ce se mai putea din puterile pierdute, prin sanatorii din toată țara și printre mulți oameni care mă tratau ca pe un obiect defect. Au urmat alte bătălii, pentru înscrierea la o școală bună, pentru găsirea unui servici în care să pot lucra la capacitate maximă, iar apoi pentru a-mi întemeia o familie, ca orice om normal.

Toate acestea se găsesc în această carte autobiografică, pe care nu credeam că o voi scrie. Deși i-am promis soției mele că voi povesti odată despre dragostea noastră cu năbădăi, mi se părea o încercare sortită eșecului, de aceea m-am limitat la proza scurtă, în care îmi aminteam de câte o întâmplare din tumultuoasa copilărie și apoi din tinerețe. Acum câțiva ani, m-a întrebat o prietenă de ce nu-mi scriu biografia, iar eu am râs ca de o glumă. Pe cine ar interesa viața mea, din moment ce nu sunt o vedetă și nici nu am călătorit în locuri exotice, pentru a avea ceva interesant de spus.

A mai trecut ceva vreme și – după ce am scris un text în care povesteam cum am săpat o groapă în capătul grădinii, ca să mă ascund de lume – reacția cititorilor de pe blog m-a încurajat să mai adaug câte un capitol, până s-au adunat mai multe. Cea mai insistentă a fost o colega Jo, care m-a îmboldit de fiecare dată să nu mă opresc la o nuvelă, ci să tind către un roman. Doar atunci am analizat mai profund această idee și mi-am zis că povestea nu trebuie să fie numai despre mine, ci și despre societatea în care am trăit, m-a judecat, mai mult sau mai puțin corect, dar mai ales m-a privit și tratat cu prejudecăți din cele mai amare.

Titlul a venit după ce am pus ultimul punct, și cred că reflectă exact ceea ce conțin cele două capitole: ”Bulgărașul de zăpadă” și ”Fructul interzis”. În prima parte, pământul negru din grădina părinților este liantul care aduce laolaltă personaje cunoscute din copilăria mea, determinându-le să-și arate caracterul, uneori de apreciat, iar alteori infestat de lăcomie sau prejudecăți. După ce acțiunea mea a declanșat succesiunea de evenimente, devin un observator de departe, prin intermediul mamei, care mă ținea la curent prin scrisorile pe care le trimitea în internatul școlii. Firește că voi plăti nesăbuința de a răvăși pământul, prin încercările traumatizante de la sfârșitul celei dintâi părți, faptă care a pregătit terenul pentru apariția fructului interzis.

În partea a doua, mărul răsărit din pământul devenit tabu pentru locuitorii din Seini, face fructele miraculoase de care societatea are nevoie pentru a deveni așa cum ar trebui să fie. Acele fructe vin în contradicție cu concepțiile multor personaje, bazate pe minciună în reușitele din viață, în relațiile cu cei din jurul lor. Adevărul devine un pericol pentru parveniți, iar de aici derivă efortul prin care se încearcă interzicerea și chiar dispariția definitivă a pomului. Eu voi fi doar un mijloc prin care Universul își arată încă o calitate de care societatea duce lipsă. Printre aceste lucrări ale fructelor, strecor și evenimentele principale din traiul meu alături de oamenii normali.

De fapt, acesta a fost țelul vieții, de când mi-am deschis cu adevărat ochii și am înțeles diferența dintre mine și cei cu picioare sănătoase. Mă priveam în oglindă și nu vedeam deosebiri, deoarece îmi cercetam doar chipul. Majoritatea oamenilor, însă, remarcau mai întâi mersul meu, după care nu mai conta ce spun și ce transmit prin priviri, cât ar fi ele de senine. Cred că tocmai dizabilitățile mele fizice au fost catalizatorul care mi-au amplificat pasiunea pentru învățătură și muncă, pentru șah și performanță, pentru literatură și frumos. Așa cum unui nevăzător i se ascut celelalte simțuri, în compensație pentru cel pierdut.

Mi-am ales preocupări prin care să nu fiu privit cu compasiune când le practic cot la cot cu cei din jur. Șahul și literatura nu mă expun în văzul celor cu prejudecăți, mai ales când stau pe scaun sau în fața unui monitor. Acum, pot să spun că sunt egal cu toți ceilalți și mă simt eliberat de povara judecăților nedrepte. În schimb, aștept cu interes judecata cititorilor fără prejudecăți în ceea privește această carte, unde mi-am expus o parte din viață și din suflet. La urmă vă ofer câte un măr virtual, dar la fel de savuros ca unul miraculos. Avem nevoie cu toții de ele, pentru a fi mai buni și mai sinceri.

Comenzile se pot face aici

Gustări spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În perioada asta sunt de evitat vizitele. Toți vor să bage în tine mâncarea care le-a rămas…

* Am pierdut multe în viață, dar niciodată pofta de mâncare! 🙂

* M-am cântărit să văd cum e. E rău. Nu vă cântăriți.

* – Doctore, mă scarpin peste tot.
– Ați încercat să vă spălați?
– Da, dar peste o lună mă mănâncă iarăși.

* – Bă, am fost la oftalmolog și o să port ochelari.
– Da’ ce probleme ai?
– Cu dreptu’ te văd cam prost.
– Și cu stângul?
– Sunt convins că ești.

* Logica japoneză:
”Dacă cineva o poate face, și eu pot. Dacă nimeni nu a putut să o facă, o voi face eu.”
Logica latină:
”Dacă cineva o poate face, să o facă el. Dacă nimeni nu a putut, de ce trebuie să o fac eu?”

* Cupidoaneeee, data viitoare trage în amândoi, trăiască familia ta!

* Dacă mănânci ciocolată și ai rupt din ea un rând strâmb, trebuie să mănânci și următorul rând!

* La târgul de cai, undeva în Ardeal
– No, domnule dragă, calul ăsta aleargă bine?
– Ăsta? Fuge de rupe pământul! 10 kilometri aleargă fără oprire.
– No, asta nu-i bine!
– De ce?
– Pentru că eu stau la 6 kilometri de aici și n-am chef să mă întorc zilnic 4 kilometri pe jos!

* Bărbații adevărați oferă orgasme, nu mărțișoare.

* – Domnule, nu vă pot lăsa să intrați în Casino fără cravată!
– Cum așa? Domnul ăla e chiar în curul gol!
– Da, dar el iese!

* S-a născut primul copil făcut cu viagra. El s-a ridicat în picioare din prima zi.

* English lesson
Tsunami ……. T is silent
Honest ………H is silent
Psychology……P is silent
Knife………..K is silent
Wife…………Husband is silent
Class dismissed…

* – Domnule Diaconescu, aveți probleme…!?
– Minore…

* În Sicilia nu există ”Martorii lui Iehova”. Sicilienilor în general nu le plac martorii.

* Gata cu sexul și genul. Pe noile buletine va scrie Fătălău sau Amețită.

* Jos, la bloc, e un teren de fotbal. Domnii care joacă un meci se jignesc reciproc, urlă ca disperații… din astea.
La un moment dat, se aude de la un balcon o voce de femeie:
– Eugene, hai acasă dacă ai chef de ceartă.

* Băutura luată la pescuit a salvat mai mulți pești decât Organizația Greenpeace…

* Pușcăriașii se plâng că în închisoare se încalcă normele ISU: ”E o singură ieșire, și aia blocată!”

* – Iubi, ne luăm iPhone sau garsonieră?
– iPhone, că are 3 camere!

* Angajator:
– Aveți experiență ca și lider?
Eu: – Daa, sunt admin pe un grup de Facebook!

* ”Apa trece, pietrele rămân.”
Semnat – Un rinichi

* Un popă ortodox se întâlnește cu un popă catolic.
Ortodoxul: – Hristos a înviat!
Catolicul: – Al nostru umblă de o săptămână!

* În sfârșit, s-a făcut frumos afară!
George Bacovia

* – De ce te cerți mereu cu nevastă-ta și pe soacră-ta o respecți?
– A fost singura care s-a opus căsătoriei!

* Bagă-mă în seamă, că dacă te bag eu zici că te agăț.

* ”Mai adu niște sarmale, că văd că ambulanța întârzie”

* Eu, către musafiri:
– Ce păcat că, în sfârșit, plecați!

* Bărbatul care nu are noroc la femei, nu știe ce noroc are!

* – Meidei, meidei! Apel la turnul de control Ierusalim!
– Aici turnul de control Ierusalim, comunicați!
– Aici cursa Tarom 642, ne întoarcem pe pistă!
– Aveți defecțiuni?
– Nu, a strănutat prostu’ și a stins lumânarea.

* Interviu pentru angajare:
– Cunoașteți limba engleză?
– Da.
– Știți ce înseamnă ”allow”?
– Da.
– Alcătuiți o propoziție care să conțină acest cuvânt!
– ”Allow! Cine-i la telefon?”

* Românii sunt inconștienți și fac grătare în pădure, își pun viața în pericol, oricând pot fi călcați de un camion cu lemne.

* Un 8 la psiholog:
– Întinde-te, hai să vorbim!
– Nu mă întind… că nu mai terminăm niciodată!

* Diferența dintre weekend și restul săptămânii este că în weekend te trezești la aceeași oră… dar fără alarmă.

* Cu salariul nostru poți trăi întreaga lună! Cele mai dificile sunt ultimele 28 de zile.

* A fugit cu un italian care i-a promis c-o s-o iubească tutta la vita.
Tuta l-a crezut și s-a întors… vită.

* Mama mi-a zis: urmează-ți visele. Așa am făcut: m-am întors în pat…

* La Moscova s-a organizat un concurs de bancuri politice. Locul I: patru ani și jumătate.

* Ea: – Iubitule, la anul avem 25 de ani de căsnicie… Sărbătorim ”Nunta de argint”?
El: – Dragă, mai așteptăm 5 ani și putem sărbători ”Războiul de 30 de ani”…

* Urăsc violența, dar îmi place când mă lovește… norocul.

* Un tată și-a luat fiul la pescuit. În timp ce se ocupa de undițe, fiul îi spune:
– Tată, vreau să fac caca.
– Fiule, suntem în natură, poți să faci oriunde, și pentru asta nimeni n-o să te certe!
Fiul pleacă și revine peste ceva timp.
– Ei, unde te-ai ușurat?
– În mașină, că acolo nu sunt țânțari.

* În povestea modernă, Făt Frumos nu-l mai bate pe Zmeu, îl ia de nevastă!

* – Tu ce crezi, în Rai, bărbații trăiesc separat de femei?
– Bineînțeles, altfel n-ar mai fi Rai!

* Uleiul de măsline ajută la cura de slăbire!… Mai ales dacă ungi cu el gresia din jurul frigiderului…

* – Domn’ doctor, soțul meu a înghițit un algocalmin din greșeală! Ce să fac?
– Dă-i o durere de cap, să nu prăpădești degeaba medicamentul…

* Un chinez și un american se întâlnesc la bar:
– Știi Kung Fu sau alte arte marțiale?
– Mă întrebi pentru că sunt chinez?
– Nu, pentru că bei din berea mea!

* – De ce împingi mașina în lac?
– Vorbește mai încet, c-o trezești pe soacră-mea…

* Auzi acolo, cică femeile au venit de pe altă planetă. Nu e adevărat… au fost alungate de acolo.

* Dacă îți ia 2-3 ore să te faci frumoasă, înseamnă că nu ești.

* Sfat pentru părinți: când nu vă găsiți copiii prin casă, doar dezactivați Wi-Fi-ul. Vă vor căuta ei!

* Trei prietene:
– Eu am petrecut Paștele la Paris.
– Eu la Londra.
– Eu cu voi în bucătărie, dar n-am fumat nimic.

* -Mor 6 polițiști și se anchetează cazul. Trei dintre ei erau cu barca pe lac și doi și-au aprins o țigară. Unul și-a adus aminte că a uitat să stingă chibritul, a intrat în apă și s-a-necat. Al doilea uitase să-și stingă chiștocul, a sărit și el și s-a-necat.
– Și al treilea?
– Nu pornea barca, s-a dat jos s-o-mpingă și s-a-necat.
– Bine, dar ceilalți trei?
– Ei au murit la reconstituire…

* O blondă stă pe o bancă în parc și plânge. Un tip se apropie și o întreabă ce s-a întâmplat.
– Vești groaznice. A murit mama, dar asta nu-i tot; am sunat-o pe soră-mea geamănă să-i spun nenorocirea și mi-a zis că și mama ei a murit!

Petru RACOLTA, „Pe urmele tatălui” /recenzie literară

Svetlana Vizitiu's avatarImpresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Să n-ai încredere niciodată în puii de năpârcă, până la urmă tot te mușcă”.
Precum spunea neuitatul Sherlock Holmes, „toate cele mai groaznice crime se comit tocmai în locuri liniștite și îndepărtate”… Și aici, într-un loc potrivit, sămânța unui maniac îndobitocit zace brusc în zeci de fecioare nevinovate! Tinere, care tremură de frică, încercând să prevină răul ce vine! Fete inocente dispar sau mor prin suicid, pentru că unii părinți sau mirii, le consideră târfe, alte intrigi mai sunt țesute, iar mafiotul misterios Jucatorul sau partenerii de poliție corupți apasă pe trăgaci, țintind propria lor cocardă de poliție!- „Nimănui nu-i place să-i între poliția în casă, pe neașteptate. Chiar dacă se crede om cinstit, cu frică de Dumnezeu și de legile pământești, pe care știe că le-a respectat cu sfințenie. Cei mai temători sunt oamenii cu o educație precară suspicioși pe felul cum își fac agenții de…

View original post 1,740 more words

Ecouri după lansarea cărții ”Pe urmele tatălui”

Pot spune din nou că sâmbătă 16 iulie a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. E foarte probabil să mai fi afirmat acest lucru, dar de fiecare dată parcă s-a mai adăugat ceva la ea, bucurii mai mari sau mai mici pe care le-am simțit cum îmi inundă sufletul și mă fac să simt euforia unor împliniri prețioase. Cea mai importantă a fost reușita unei lansări de carte în orășelul meu natal, Seini. A opta, în opt ani de zile, toate prin efortul și sprijinul esențial al primăriei, a doamnei primar Gabriela Tulbure, a neobositului moderator, domnul Dan Skorka și a mult prețuitei noastre președinte al cenaclului literar ”Sub semnul lui Eminescu”, doamna Betty Kirchmajer. E vorba de lansarea ultimului meu roman: ”Pe urmele tatălui”, un thriller polițist apărut la Editura SIONO.

Acum, după ce impresiile mi s-au mai sedimentat, pot să-mi amintesc cu dulce nostalgie de această frumoasă manifestare, cu distinși oaspeți și invitați. Mă refer la reprezentantul editurii bucureștene, domnul Radu Prodan, care e la cea de-a doua lansare seineană a cărților mele. M-a impresionat vizita distinsului deputat, Gabriel Zetea, care, pe lângă aprecierile călduroase despre cultura și susținerea pe care o are ea în orașul nostru, m-a surprins foarte plăcut cu un dar de excepție: o sticlă frumoasă cu horincă din cea mai bună calitate. Cel puțin la fel de prețios a fost și cadoul oferit de îndrăgita noastră primăriță: un tablou cu membrii cenaclului nostru, pe care l-am așezat deja în centrul vitrinei cu cele mai îndrăgite amintiri.

Toți invitații au fost prețioși și mi-au transmis căldura și susținerea lor pentru scrierile mele, la microfon sau când ne-am strâns mâinile. Îmi răsună încă în minte cuvintele emoționante ale doamnei Ioana Kadar, inspector școlar, scriitor, poet și pictor; ale doamnei Betty Kirchmajer, care este și membru USR; ale vecinului și prietenului meu, preot și poet, Gheorghe Pop; ale simpaticei doamne prof. Lola Cosma; ale doamnei prof. Camelia Bogdan și, nu în ultimul rând, ale prietenei și colegei de condei, poeta Maria Filipaș, care mi-a oferit și o floare minunată. Le-am mulțumit tuturor la microfon, o fac și pe această cale, deși simt că prezența lor a valorat mai mult decât recunoștința mea din tot sufletul. Prin ei mi-am încărcat spiritul cu energie și inspirație pentru încă un an, când sper să ne reîntâlnim la o altă lansare, după care să pot zice iarăși cu mâna pe inimă că a fost ”cea mai frumoasă zi din viața mea”.

Nu pot să omit că la reușita zilei a contribuit și câștigarea Cupei Seini la șah, după trei ani în care am dus dorul concursului. Sunt foarte mândru de acest succes, mai ales că am avut parte de competitori tineri, cu mult potențial, veniți din Viile Apei. Îmi place să cred că vom avea șahiști buni și peste câțiva ani, așa cum s-a dovedit și până acum. Le trebuie doar antrenament, perseverență și multă răbdare. Frumoasa cupă și medalia este alături de tabloul pomenit mai sus, în vitrina pe care o am toată ziua înaintea ochilor. Ele reprezintă stimulente care îmi demonstrează că nu sunt singur și merită să muncesc zi de zi pentru a nu-mi dezamăgi seinenii.

 

Citindu-l pe Petru Racolța. Cartea “Pe urmele tatălui”!

Apostol Cristina's avatarVorbe pentru suflet...

Petru Racolța s-a născut (a. 1956) în comuna (pe atunci, acum e un orășel cochet) Seini, județul Maramureș. Poate că ar fi devenit zidar, – spune Petru, – ca tatăl și bunicul lui, așa cum a devenit și fratele lui mai mare, dar destinul a avut alte planuri pentru el. Astfel că, la numai șase luni de la naștere, a fost lovit de o poliomelită nemiloasă care l-a marcat pe viață lăsându-l cu sechele serioase la ambele picioare. Din cauză că nu se mai putea deplasa, nu a fost acceptat la școala din localitate, decât în clasa întâi. „Mama a fost cea care s-a zbătut ca o leoaică să mă înscrie la o școală specială, din Jucu de Sus, ”ca să ajung om între oameni” îmi zicea ea.” Petru Racolța a început să scrie cu povestiri scurte și nuvele, publicate în două volume sub titlul ”Povestirile unui maramureșean” (editura Eurotip…

View original post 725 more words

Despre ”Cutia cu suveniruri” a Issabelei Cotelin

Regret că nu citesc câte cărți mi-aș dori, și nici pe departe câte citeam înainte de apariția internetului. De aceea sunt foarte pretențios în alegerea lor, iar lectura uneia îmi ia mai multe zile, alternând această plăcere cu bloggeritul și vizionarea a unul-două filme pe zi. Se întâmplă ca în unele cazuri să abandonez cartea începută, după un capitol sau mai multe, dându-mi seama că nu e pe gustul meu, oricât de bine scrisă ar fi. Nu același lucru s-a întâmplat cu ”Cutia cu suveniruri”, scrisă de colega și prietena noastră, Issabela Cotelin, o poveste despre care auzisem din mai multe surse că mă va ține în priză. Și chiar nu m-a dezamăgit, oferindu-mi ore de deliciu literar cum rar mai poți întâlni în literatura contemporană.

Talentul autoarei ne e cunoscut din cărțile publicate anterior (”Macii sunt întotdeauna roșii”, ”Ehmeya”, ”Câmpul cu narcise” și ”În exil printre oameni”), dar și alte povestiri premiate și împărtășite nouă prin postările de pe blog. Cu acest har m-a atras și de această dată între personajele cărții, atât de bine descrise încât simțeam că îi cunosc din viața mea de zi cu zi. Zece locatari ai unui bloc nou de locuințe au câte un secret bine ascuns, prin care devin unici și cu atât mai interesanți. În plus, fiecare are un talisman aparte pe care-l păstrează cu sfințenie ca un simbol al unui moment definitoriu din trecut, dar și ca un remediu pentru insomnia de care se plâng cu toții. Suspansul se insinuează gradual, pe măsură ce locatarii încep să dispară pe nesimțite, până rămâne doar Jo. Am înțeles că adevărata Jo – cea care ne delectează zilnic cu cronicile filmelor – a avut un rol salutar în inspirația autoarei, iar asta adaugă o savoare în plus romanului.

Nimeni nu poate bănui care poate fi cauza unui astfel de fenomen, deși eu m-am gândit la tot felul de variante, de aceea surpriza este cu atât mai mare. Dezvăluirile vin în partea a doua a romanului, unde sunt narate într-un ritm captivant și cu umor tonic, adăugând alte condimente picante unei povestiri de excepție. Pe mine m-a captivat de la început și până la ultima pagină și mi-ar fi plăcut să insist aici asupra subiectului, însă nu vreau să vă răpesc plăcerea de a descoperi pe îndelete personajele, acțiunea și rezolvarea care pentru mulți ar părea o fantezie. Dar adevărul e că totul poate fi cât se poate de real, din moment ce nimeni nu poate dovedi contrariul.

Îi mulțumesc Issabelei Cotelin că ne-a oferit încă o fațetă sclipitoare din diamantul literar pe care-l stăpânește cu măiestrie! Iar eu mă bucur că nu am ratat ocazia să mă delectez cu o lectură plăcută și inedită prin felul ei. Nu o cunosc de multă vreme pe autoare, dar o urmăresc de atunci cu mare atenție, citindu-i cu nesaț proza și povestirile apreciate de revistele în care sunt găzduite și de cititorii blogului, respectiv a volumelor sale. Sunt convins că mai are multe de spus, pentru că, pe lângă inspirație, are și o neobosită putere de muncă.

Cartea se poate comanda de aici: http://www.edituraup.ro/cumpara/pachet-cutia-cu-suveniruri-issabela-cotelin-224

Sursa foto: Google

Ministerul Sentimentelor

Mi-ar plăcea să lucrez la Ministerul Sentimentelor
Și să fiu responsabil cu repartizarea codurilor,
Nu din acelea de furtună, caniculă sau ger,
Ci de emoții binefăcătoare spiritului.
Aș anunța mereu cod albastru de generozitate,
În care darurile ar veni în avalanșă;
Cod roz de fericire,
Când din fiecare ar curge râuri de râsete;
Cod roșu de iubire,
Prin care dragostea ne-ar topi inimile
Și am iubi necondiționat oamenii, natura, viața…

Alertă meteo ANM Cod Roșu și Portocaliu în România! A venit urgia în toată  țara! Avertismentul meteorologilor UPDATE – Capital